Bârna şi cârnatul
E aşa o mare indignare ipocrită cu domnul Wurst, ceva de speriat. Că vai, că ce josnicie, că ce grosolănie – dacă mă-nţelegi. Oleacă de relaxare, fraţilor, n-ar strica. Conchita Wurst e o bună lecţie de acceptare a diferenţei – şi chiar cu zâmbetul pe buze: aţi remarcat ce nume de scenă şi-a ales, totuşi? […]
