Persepolis
Peste tot unde am fost, în Iran, am dat peste grupuri de copii de şcoală veniţi cu clasa să viziteze trecutul.
O autostradă cu vibromasaj
La începutul verii, într-un microbuz, în partea asiatică a Istanbulului. Cea mai bizară senzaţie pe care am încercat-o pe un drum, vreodată. Toată maşina aia vibra din toate încheieturile, mi-era şi groază să mă gândesc cum se desfac şuruburile în mers. Cineva a feştelit-o rău de tot acolo (cât s-o fi furat?): Ca un detaliu […]
Fabian, conductor de mocăniţă
– Când sînt turişti, îi lucru, şi când nu-s, nu-i lucru. Asta locomotiva e 5 lei dus-întors, mergem până sus, la planul înclinat. Acolo întorc locomotiva şi venim înapoi. Asta locomotiva e mai ieftin, dar mai e locomotiva cu abur, numa’ că trebe să ştiu de dimineaţă, cu 3 ore înainte, că e consum mare, […]
Soninho
E o chestie s-o poţi şterge de la muncă, la amiază, pentru un pui de somn cu pescăruşii, pe plajă, la malul unui râu cât o mică mare. Asta în ziua în care ai găsit, totuşi, ceva de lucru. Dimensiunile fericirii variază în funcţie de invidia privitorului.
Sintra, Palatul Pena
Cea mai spectaculoasă parte a Palatului Pena este, de obicei, şi cea mai puţin aglomerată – nu de alta, dar câmpia din faţa Curţii Arcelor, care se continuă cu Atlanticul, trimite în această parte a castelului vânturi puternice, reci, tăioase.
La celălalt capăt al Europei
Chestia cu portughezii e că nu le-a spus nimeni că-s faliţi, altfel nu se explică relaxarea lor. Adică, ştiţi, aşa se presupune, că dacă o ţară e falită, aşa cum ştim cu toţii că e Portugalia, oamenii ar trebui să fie îngrijoraţi, temători, încruntaţi, furioşi, crispaţi etc. Doar că portughezii nu sunt, deci de-aia cred […]
Alţii ştiu mai bine
În timp ce noi ne strângem unii pe alţii de gât, din prea multă dragoste faţă de nişte tipi care nu dau doi scuipaţi (de fapt) pe noi, alţii află lumea, cântând la instrumente noi şi nemaivăzute. În Lisabona: În Granada: În Sibiu: Iar alţii, pur şi simplu, dorm cu păsările, la malul oceanului:
O rasă veche
Lisabona. Pe malul râului Tejo, prin Praça do Comércio, lusitanii se plimbă agale. E iulie şi e deja cald – sunt chiar şi 24 de grade la amiază. Noroc cu briza, mai răcoreşte pielea – şi un vinho verde, sufletele, mai pe seară. Trece un căţel cu un bărbat de vreo 45 de ani la […]
