Lisabona. Pe malul râului Tejo, prin Praça do Comércio, lusitanii se plimbă agale. E iulie şi e deja cald – sunt chiar şi 24 de grade la amiază. Noroc cu briza, mai răcoreşte pielea – şi un vinho verde, sufletele, mai pe seară.
Trece un căţel cu un bărbat de vreo 45 de ani la remorcă. Las camera la nivelul trotuarului, pentru un cadru cu nas mare, curios, înfipt în lentilă. Căţelul, suspicios, reacţionează cu totul diferit decât mă aşteptam – face stânga-mprejur şi-şi smuceşte bipedul. Aparent, are oroare de obiecte negre.
Stăpânul râde, îl ia în braţe, îl ţine la poză. Patrupedul se zbate, se trage înapoi, protestează cum poate faţă de postura umilitoare în care e pus. Trag repede două cadre, zâmbesc, zic obrigado.
– Portuguese dog, very old dog, îmi spune omul.
– Clar vechi, că aşa şi miroase, zice Peschetta, lângă mine.
Râdem cu toţii, fiecare din alt motiv, mai puţin câinele.
3 comentarii Adaugă comentariu
cainii blonzi au un miros specific. fara nicio intentie rasista.
„E iulie şi e deja cald – sunt chiar şi 24 de grade la amiază.„
Asta e o glumă sau o greşeală de tipar??? 24 de grade, căldură?
Uite, ieri au fost numai vreo 30 şi eu deja am răcit… 🙂
e frumos acolo pe malul raului. cand am fost eu era iarna. iarna in romania. acolo era soare. asa, cum e primavara in romania. portugalia e o romanie altfel. dar e o romanie din multe puncte de vedere. a fun romanaia:)