20 iunie 2005: Preşedinţia nu-şi va desemna reprezentanţi în Consiliile de Administraţie ale SRR şi SRTV, apreciind că aceste instituţii sunt puternic influenţate de factorul politic, a declarat, luni, purtătorul de cuvânt Adriana Săftoiu. Preşedinţia consideră că este timpul ca legislaţia referitoare la organizarea şi funcţionarea SRR şi SRTV să fie modificată. Conform unui comunicat al Administraţiei Prezidenţiale remis agenţiei MEDIAFAX, Preşedinţia nu va face propuneri pentru membrii consiliilor de administraţie ale SRR şi SRTV. 12 iunie 2007: “Preşedintele României, Traian Băsescu, a trimis astăzi, 12 iunie, Parlamentului României, propunerea de numire a domnului Cătălin Avramescu pentru postul de titular […]

JN şi Floriana Jucan (Cancan) strâng bani şi apă pentru locuitorii din Perieni, Vaslui. Aici, 3.800 de oameni nu au nici o sursă de apă potabilă, şi pot fi salvaţi prin solidaritatea naţiei, se spune. În timp ce câţiva ziarişti inimoşi se zbat să ajute o comunitate locală abandonată, Comisia Europeană se pregăteşte să înjumătăţească fondurile pentru dezvoltare alocate României – miliarde de euro. Motivul? România nu reuşeşte să le cheltuiască. Oare pe mult prea scumpii noştri stăpâni de ţară – miniştri, parlamentari, consilieri judeţeni ş.a. – nu-i dor mâinile când merg pe jos?

Logica politicii româneşti contemporane este de un tragic simplism. Nu se pierde-n subtilităţi, n-o muncesc profunzimi filosofice şi nici n-o frământă conştiinţa istoriei. Singurul principiu care stârneşte creativitatea politicienilor actuali este “scoal-te tu să m-aşez eu”. Supuşi fără speranţă acestei legi inflexibile, politicienii se-nvârt la nesfârşit prin câteva partide parlamentare, precum coiu-n căldare, străduindu-se din răsputeri să învingă forţa centrifugă ce-i îndepărtează de centrul puterii. Funcţia care aduce contractul care aduce comisionul care aduce banul care aduce funcţia este ecuaţia a cărei rezolvare politicienii au învăţat-o perfect, dresaţi de mirosul portofelelor şi foşnitura buzunarelor. Însă reflexul propriei ajungeri orbeşte viziunea […]

Nici o clipă nu mi-aş fi putut imagina, acum 4 ani, de pildă, că marele şi infailibilul Adrian Năstase va ajunge la tribunal, acuzat de dare de mită. Până la urmă, meseria asta, care îţi permite să-i priveşti de aproape pe toţi cei care se vor pierde în zare, are bucurii nepreţuite.

“Generalizezi” îmi spune un amic, remarcându-mi dezgustul de politică. ” Ba nu generalizez, doar constat generalizarea ipocriziei politice. Iată o mică dovadă amuzantă: 15 februarie 2007. Adriean Videanu prezintă o înregistrare video care-l arată pe pe senatorul (!) PRM Dan Claudiu Tănăsescu (da, chiar fostul baron al feudei Mogoşoaia) votând de două ori la Moţiunea Macovei. Omul dă satisfăcut cu bilele în urne, sub ochiul camerei video, şi este prezentat ca dovada maximei ipocrizii politice. Cine ţipă ca din gură de şarpe? Democraţii. Ei, bravos naţiune! 31 mai 2007. Bogdan Olteanu şi Nicolae Văcăroiu, preşedinţii celor două camere, returnează grupului […]

Există, încă, două ieşiri din fundătura politică în care ne-a împins preşedintele jucător: compromisul şi ruptura. Un lux al alternativei ce nu merită irosit. Compromisul echivalează cu asumarea publică a poftei de ciolan ce seacă la lingurică politicienii României, înfăţişarea fără camuflaj a tuturor Caţavencilor, Brânzoveneştilor şi Dandanachilor ce sugrumă neamul. Până la urmă, nu s-ar face gaură-n cer, ar fi doar o spectaculoasă desecretizare a arhivelor lui Polichinelle. Adică, zău aşa, pe toţi lupii îmbrăcaţi în blană de oaie îi trădează balele, n-ai ce-i face. Aşadar, PSD la guvernare, cu binecuvântarea lui Traian Băsescu, ar fi măcar o dovadă […]

Aaaaah… mare şmecher, ne cunoaştem de-o viaţă! Te-am întâlnit în clasa a doua, când mi-ai cotrobăit în ghiozdan după sendvici. Mi-ai bolborosit că ţi-e foame, morfolind gustarea mea pentru recreaţia mare. Mi-ai rupt cămaşa când am încercat să-mi iau înapoi ce-mi aparţinea. Ai plecat râzând de umilinţa mea. Aş fi vrut să-ţi sparg faţa, dar nu ştiam să fiu ca tine. Ne-am revăzut mereu de-atunci. Ţi-au plăcut cărţile mele, bune de aruncat peste gard, bicicleta, bună de luat cu orele pentru o plimbare pân-la colţ şi-napoi, fisele de trei lei din buzunarele mele, locul meu de pescuit, scaunul din cinematograf, […]