Duminică dimineaţă mi-au sunat la uşă două creştine. Chiar în timp ce trăgeam aer în piept să le salut, una a început să turuie: – Bună ziua, aţi auzit, în ultima vreme se vorbeşte din ce în ce mai mult despre sfârşit, că vine sfârşitul. Dumneavoastră vă temeţi de sfârşit? – Nu, dimpotrivă, chiar îl […]
Acum mai mulţi ani, aflat în delegaţie într-o ţară arabă, m-a recunoscut un inginer român pe stradă. Nici n-ar fi fost greu s-atrag atenţia, atât de diferit de norma locului, care presupunea kaffia, nu şapcă, şi măcar o dişdaşa decentă peste blugii şi tricoul meu cu imprimeu. Era un petrolist, plecat la muncă prin străinătăţuri […]
Trebuie să fie captivant, pentru un actor, să poată trăi vieţile altora. Azi poţi fi vedetă de teatru în România. Mâine, trebuie să devii şofer de taxi în Germania. Sau un prinţ nebun în Danemarca. Sau un burghez ipocrit din Norvegia. Cât despre vârstele vieţilor altora… Oare cum învaţă actorii să reziste acestei iluzii, că-şi […]
Am pierdut şirul acestor taxe auto, care tot revin cu nume diferite, dar cu acelaşi fond, de la un an la altul, de la un guvern la altul, indiferent de promisiunile făcute de oricare politician. Meta-taxa. Taxa transcendentală. În fine. Deci guvernul Ponta a adoptat „noua” taxă auto, numită „timbru de mediu”, iar agenţiile de […]
Blogul sufera, zilele acestea, din cauza unei mierliri a serverelor. Poate ati observat ieri, alaltaieri, lucruri ciudate. O sa mai tina un timp -acum, de exemplu, nu se vad fotografiile. Se lucreaza. Multumesc pentru rabdare. Later: s-ar zice că s-a rezolvat.
La un colţ de stradă, în Teheran, un tânăr îngrijeşte un porumbel. Pasărea e pe moarte, nu poate nici zbura, nici păşi. Nici nu încearcă să fugă, se zbate moale, năuc, lângă coapsa omului. Plesneşte bordura cu aripa, căzând de pe-o parte pe cealaltă, cu un sunet pleoscăit. Aripile care tăiau aerul se lovesc acum […]
Aseară, drum până la Otopeni, ca să aduc pe cineva în oraş – scârba de taximetriştii aeroportului face obligatorie întrajutorarea oamenilor cinstiţi; a refuza un seamăn care are nevoie de transport Otopeni-Bucureşti e a-l lăsa, însângerat, pradă rechinilor. La intrarea în parcare, încurcătură. Vreo două maşini au luminile de marşarier aprinse dar, fireşte, n-au unde […]