Marius Bodochi: „Cine copilăreşte la ţară are veşnicia în el”

Trebuie să fie captivant, pentru un actor, să poată trăi vieţile altora. Azi poţi fi vedetă de teatru în România. Mâine, trebuie să devii şofer de taxi în Germania. Sau un prinţ nebun în Danemarca. Sau un burghez ipocrit din Norvegia.

Cât despre vârstele vieţilor altora… Oare cum învaţă actorii să reziste acestei iluzii, că-şi pot stăpâni timpul?

În interviurile Silva, Marius Bodochi povesteşte despre un personaj care parcurgea o parte din viaţa lui pe ecran, de la 27 la 80 de ani. Întinerit şi îmbătrinit cu zeci de ani, pentru acelaşi rol, Bodochi ezită, acum, când e întrebat cum e să faci un asemenea salt în timp prin viaţă, apoi spune, zâmbind, doar că e „plăcut”.

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=10pz1ohbS1g&w=480&h=270] (Interviul cu Marius Bodochi face parte din campania “Momente însufleţite de Silva Dark”)

Bodochi e dominat de timp şi de interpretarea lui. „Mă mai refugiez în trecut uneori, dar mă şi imaginez în viitor. Nu-mi place să mă uit mult înapoi… Nu ştiu dacă (veşnicia) s-a născut la sat, dar oricum cine copilăreşte la ţară are veşnicia în el… Teatrul (…) se face la prezent: eu aici şi acum am de jucat, nu pot spune unui spectator din seara aceasta că aseară am interpretat genial. Nu mai are nicio valoare ce am făcut aseară. Are valoare doar ce fac azi, acum şi aici.”

Iar teatrul, „teatrul este ca amorul: e nevoie de doi ca să fie stare, emoţie, relaţie”, mai împărtăşeşte Bodochi interlocutorului său, Cezar Paul Bădescu.