Fac şi eu cum se face în blogosferă – anunţ lumea că am fost la Observator, într-o ştire despre expoziţia foto Priviri din Orient, Thailanda – Myanmar: Până la urmă, a ieşit bine. Am scăpat cu viaţă. Lumea a spus că fotografiile sunt bune. Mulţumesc pentru amabilitate, desigur – am avut grijă să invităm la […]
Începând de azi, timp de o săptămână, puteţi vedea o serie de fotografii făcute de Cosmin Tudoran şi de mine în Thailanda şi Myanmar, în info-trip-ul din martie-aprilie. Fotografiile sunt expuse în holul hotelului Ramada Nord. Sunt 30 de cadre – şi sunt cadre de amator, nu vă imaginaţi cine ştie ce mari artisticării. Părerea […]
Mai multe fântâni arteziene în Bucureşti poate că ar face oraşul un pic mai prietenos. Fânâni din acelea, ştiţi, care să permită copiilor – şi unor adulţi, de ce nu? – să se joace cu apa. Cam ca aceea din Piaţa Mare din Sibiu. [nggallery id=43] În Bucureşti avem, în schimb, ceasuri publice – ceasuri […]
„Pe jumătate tradiţionalişti, pe jumătate avangardişti, o formaţie de toboşari plantează sămânţa nebuniei. Trupa organizează parade şi se adaptează mişcărilor publicului. Un final exploziv încheie parada festivă a toboşarilor. Un grup de percuţionişti joacă roluri de discipoli ai vrăjitorilor şi bat în butoaie metalice în flăcări, creând o muzică fascinantă, dublată de efecte pirotehnice” (din […]
Pe râul Kok, la vreo 20 de km în amonte de Chiang Rai, Thailanda, este un sat al unor refugiaţi din Myanmar, din tribul Akha. Sunt oameni săraci după orice standarde statistice. Trăiesc în colibe acoperite cu stuf. Dorm pe rogojini. Se spală în râu. Au un pic de teren fertil după o coamă de […]
… mai era şi tipu’ ăsta, aparent doar un alt bucătar care făcea mâncare pe stradă, printre mii de alţi tipi la fel pe trotuarele din Bangkok: Dar în cazul lui… ceva era diferit. El nu doar gătea – el îşi dirija bucătăria. Cu gesturi precise, exersate, muta blidele de pe foc când simţea că-s […]
Puştiul acesta ne-a văzut debarcând lângă locul lui de joacă, pe malul râului. A venit în fugă înspre noi şi s-a oprit la vreo zece paşi. A stat acolo cam jumătate de minut, privindu-ne în tăcere, cu un zâmbet timid. Cred că mâncase ciocolată – adică sper că de ciocolată era vorba (ce ţi-e şi […]
