Un comentariu la articolul despre Magic Desktop, publicat saptamana trecuta, merita o discutie mai ampla. Valentin zice: “de ziua lui, i-am dat cadou o carte “de-a mea”: Ciresarii”. Apoi adauga: “Computerul si internetul sunt SCULE, nu viata. Asta ii “predau” eu. Viata este cu totul altceva decat butonat si navigare.” Valentin, chiar vreau sa te felicit. Nu doar pentru ca e o carte grozava, ci mai ales pentru gest: a darui carti a devenit un obicei cam rar. Ezit sa emit dezamagirea morocanoasa ca “acu’ nu se mai citeste asa cum se citea pe vremea mea…”, dar, ce sa fac, […]

Pentru mine, încă există era pre-Internet. Eu  încă îmi aduc aminte cum era pe atunci. Eu am trăit în perioada aceea, imposibil de imaginat acum, în care răspunsurile veneau din enciclopedii, scrisorile trebuiau timbrate iar a publica un text era un act rezervat numai profesioniştilor. Şi, desigur, era şi epoca în care imaginea unui act sexual ţinea mai mult de imaginaţie decât de concret, în care răufăcătorii aveau încă obiceiul să atace doar noaptea, prin cartierele rău-famate, şi epoca în care, ca să fii furat, trebuia să ţi se bage la propriu mâna în buzunar. Internetul a schimbat lumea pentru […]

Poate aţi remarcat că, în ultima săptămână, pe Twitter şi pe bloguri a fost o invazie de “ză”-uri. A fost o campanie de teasing pentru lansarea Microsoft Office 2010 în româneşte. Cum spune chiar Microsoft, în comunicatul oficial, “#ZÄ‚ aşteptarea a luat sfârşit.” Pruteanu, sireacu’, ar fi fericit citind următoarele: “Microsoft lansează astăzi Microsoft Office 2010 în limba română, suita care pune la dispoziţia utilizatorilor instrumente noi şi flexibile, cu ajutorul cărora aceştia pot obţine cele mai bune rezultate la birou, acasă sau la şcoală.” Este Ză Office 2010, ca să fim bine înţeleşi (nu, pe bune, chiar aşa i-au […]

Am fost întrebat de curând care e lucrul de care nu m-aş putea dispensa sub nici o formă. Obiectul de neînlocuit, fără de care viaţa ar arăta cu totul altfel, chestia care defineşte ce fac şi cum fac. Care ar fi, deci, Ză Thing, ca să mă englezesc un pic pe rumîneşte. Creierul, am răspuns. Fără creier, înclin să cred că lumea înconjurătoare mi s-ar părea destul de diferită. Ca să nu mai vorbim de lucrurile pe care le-aş mai putea face eu fără Ză Creier. N-ar mai rămâne prea multe – în afară de, să zicem, o frumoasă carieră […]

Victor Kapra m-a poftit să vă-mpărtăşesc “amintiri despre telefon”. Iată: Primul lucru pe care l-am semnat când m-am angajat la ziar n-a fost un articol. A fost o fişă de inventar. Am primit un birou, un scaun, un carneţel şi o maşină de scris. La fel ca mine, alţi 10 reporteri debutanţi, angajaţi la iuţeală în vârtejul verii lui ’90, fiecare cu biroul, scaunul, carneţelul şi maşina lui de scris (de care eram, toţi, foarte mândri – de-acuma devenisem profesionişti, dactilografiam). Ce ne trebuia cel mai tare era însă un telefon. Un telefon numai al nostru, pentru numai 10 oameni. […]

Ştiu câţiva oameni care-şi permit să ignore (uneori, când au câte o clipă de inconştienţă), un apel de la şefu’, dar n-am întâlnit pe nimeni, în compania în care lucrez, suficient de ţicnit încât să-i dea reject lui Şefu’ însuşi. De fapt, cred c-a fost un caz, la un moment dat, dar nu s-a mai auzit nimic, niciodată, despre imprudentul ăla – nouă ni s-a spus, pe ton scăzut, că a emigrat subit în Patagonia. Pentru totdeauna. Mie îmi place să călătoresc, dar Patagonia forever after nu e chiar pe gustul meu, aşa că am făcut alegerea simplă – dacă […]

În urmă cu ceva timp, un invitat la Doha Debates (BBC) a spus că, în 2008, în toată lumea arabă s-au tradus tot atâtea cărţi câte se traduseseră, în acelaşi an, doar în Spania. Ce bine că trăiesc în Europa, mi-am zis, şi am ţinut minte informaţia, ca s-o folosesc vreodată, în vreun articol pentru blog. Ieri a venit momentul, odată cu deschiderea unei noi librării on-line în România: Elefant.ro. Am primit un comunicat de presă, din care citez: “Piaţa de carte din România a fost estimată în 2009 la aproximativ 80 de milioane de euro, de patru ori mai […]

Aş vrea să vă zic câteva lucruri despre un gadget pentru iPhone-ul meu, un gadget care mi-a adus aminte de copilărie. Când eram puştan, îmi doream muşchi mai mult ca orice (sau aproape: nu se pune aia cu să moară grasu’ ăla dintr-a şaptea care mi-a suflat-o pe Mimi. Mimi era o proastă dacă făcea d-astea). La cât de slăbănog eram, mă visam cu tricouri crăpate pe mine, cu bicepşi rotunzi ca pâinea-n vatră, cu pectorali cât bara de protecţie de la Volvo, cu pătrăţele pe burtă şi, mai ales, cu o ceafă d-aia groasă, de luptător de greco-romane. Ceafa […]