Lisabona. Pe malul râului Tejo, prin Praça do Comércio, lusitanii se plimbă agale. E iulie şi e deja cald – sunt chiar şi 24 de grade la amiază. Noroc cu briza, mai răcoreşte pielea – şi un vinho verde, sufletele, mai pe seară. Trece un căţel cu un bărbat de vreo 45 de ani la […]
Am trecut prin Centrul Vechi sâmbăta trecută, după emisie. Cred că erau vreo 20.000 de oameni pe cele câteva străzi ale locului. La miezul nopţii, am găsit doar o masă liberă în tot cartierul, la un restaurant de sushi. Dacă au ajuns bucureştenii să se-nghesuie până şi la peşte crud, în centrul Vechi, nu ştiu […]
După trei ani, trec din nou pe la Floreşti, să văd cum roade timpul palatul Nababului. Prin curte, Olbojan Vasile se plimbă agale. A plecat din sanatoriul din spate, că de fugit oricum nu poate. E ocupat zilele astea: prinde înc-o primăvară şi se bucură de ea. Face glume cu turiştii veniţi să pozeze ruina, […]
Pământul, în cimitirul acesta din buza Dunării, este elastic. Păşeşti şi sunetele paşilor se sufocă în solul nisipos, care-ţi primeşte talpa cu o moliciune stranie, ca şi cum te-ar absorbi. În jur, morţii, sub mormintele lor, se scufundă încet, an după an, în adâncuri. Aleea centrală, betonată, se crapă peste sorbul peste care a fost […]
În altă ordine de idei, Cristi Şuţu şi Radu Bădoiu vernisează azi prima lor expoziţie foto, la Clubul Diplomatic, unde ne aşteaptă de la 18.30 să le privim stop-cadrele şi să bem un pahar de vin împreună.
Ea avea tocuri cui, lungi cât un creion chinezesc la prima ascuţire, chiar dacă ea n-ar şti niciodată ce-i creionul. El era tuns zero, cu un perişor de trei zile crescut pe laterale, ceea ce-i dădea o frunte înaltă, chiar dacă el n-ar şti niciodată ce-i fruntea înaltă. Ea s-a transportat prin spaţiul dintre mese, […]
(fraţilor, nu ştiu cum să vă spun, dar aşa mă paşte o criză de dromomanie, ceva de speriat)
