Vine o vreme în viaţa unui bărbat când nu mai poate evita destinul. Soarta se materializează în cel mai prost moment. Te fofilezi cât te fofilezi, dar tot nu scapi. Când te crezi mai şmecher, mai ferice, când toate merg ca unse şi totul se aşează perfect în complicatul puzzle al vieţii, se întâmplă. Frigiderul […]
Ce-o fi cu femeile astea? De când sunt disperate după science-fiction? Star Wars este, totuşi, o serie pentru băieţi, nu? Lasere, micro-câmpuri, anti-gravitaţie, propulsie fotonică, toate astea sunt jucăriile noastre, fetelor, vouă v-am lăsat păpuşile, mini-aragazurile şi hăinuţele, nu? Era o înţelegere cinstită. Dar acum marketerii ne împuie urechile cu un viitor care a venit […]
În urmă cu un an (şi ceva) Freedom House mi-a solicitat o serie de articole despre „experienţa ta personală, dragă” în timpul bursei de jurnalism în State pe care a fost atât de amabilă să mi-o ofere. Fragmentele urmau să fie publicate, alături de altele asemenea, scrise tot de bursieri Freedom House, într-un volum care… […]
Partea bună la cinematograf e că nu te poţi plictisi niciodată, de fapt. Nici chiar la un film precum Australia, care are dinamismul unei râme scăpate în găleata cu sirop de zmeură. Cât se zbuciumă molcom actorii pe ecran, prinşi în şabloanele unui romantism şcolăresc, poţi urmări spectacolul sălii – mereu autentic, mereu viguros. Iată […]
Cât poţi sta în spatele unui Nissan Murano care-ţi blochează ieşirea din parcarea mall-ului? Un minut? Două? Hai, trei, treacă de la mine… Dar ai mai pierdut 5 ca să scapi din subteran, că urcările pe rampă sunt groaza tuturor posesorilor/posesoarelor de clasă micro. Dacă n-are loc, bre, fierul de călcat p-acolo şi-o zgâriem pe […]
Mă gândeam zilele astea că priorităţile unui popor, de-a lungul istoriei, pot fi decelate şi prin bogăţia semantică pe care o creează în lexicul naţiei respective. Ca toate marile descoperiri*), şi aceasta a venit într-un mod prozaic – de data asta pe când îmi pierdeam vremea cu jocul meu favorit, Medieval Total War. Englezii au […]
Încă nu-mi place noul Pasaj al Universităţii. Nici nu cred că-i gata, adică sper că nu-i gata – magazinele de pe margini sunt goale, nu e nici o librărie, nici o cafenea. Aşadar, deocamdată e doar un spaţiu de trecere. Nici nu ştiu de când e aşa, eu l-am văzut abia aseară. În mijloc, protejat […]
Copiii care erau ieri seară în Pasajul Universităţii au primit dovada: Moş Crăciun există. Toate scrisorile lor vor fi citite, toate rugăminţile lor vor fi ascultate, toate visele lor vor fi îndeplinite, pentru că e exact aşa cum au spus mami şi tati: Moş Crăciun există. L-au văzut aievea, prăbuşit pe scările pasajului, mânuind halucinant […]
