Vine o vreme în viaţa unui bărbat când nu mai poate evita destinul. Soarta se materializează în cel mai prost moment. Te fofilezi cât te fofilezi, dar tot nu scapi. Când te crezi mai şmecher, mai ferice, când toate merg ca unse şi totul se aşează perfect în complicatul puzzle al vieţii, se întâmplă.
Frigiderul începe să pută.
Nu să miroasă, ci să pută – presupun că vă imaginaţi diferenţa, mai ales că majoritatea voastră citiţi acest blog dimineaţa, imediat după micul dejun (să vă fie de bine). Proiectele biologice dinăuntru au ajuns aşadar la maturitate deplină. Civilizaţiile de bacterii, bacili şi parameci de pe rafturi şi-au atins dezvoltarea maximă şi acum au pornit într-un război de expansiune olfactivă în care nu iau prizonieri.
Bărbatul, la acest moment de cumpănă al vieţii sale, se vede pus într-o situaţie dificilă: să inventeze frigiderul de unică folosinţă sau să-l cureţe pe ăla pe care-l are. El se gândeşte chiar serios la prima variantă, numai că recesiunea globală, greva de la BCR şi scandalurile din guvernul Băsescu îi blochează creativitatea (orice altă scuză ar fi bună, oricum). Drept pentru care îşi ia inima-n dinţi, cinci pungi mari din debara şi un cârlig pentru nas şi purcede a pregăti festinul pentru legiunea de şobolani care aşteaptă, hămesiţi, la gura ghenei, 9 etaje mai jos.
Din păcate, doar asta nu rezolvă problema. Frigiderul mai trebuie şi demontat în vederea unei operaţiuni de sterilizare în chiuvetă, cu detergent şi apă fiartă.
Prima constatare: frigiderul are dimensiuni variabile. Pare mic când pui lucruri în el. Pare mare când trebuie să le evacuezi. Pare din nou teribil de înghesuit când te contorsionezi să-i scoţi rafturile, cutiile şi cutiuţele. Este realmente interminabil când te apuci să-l cureţi.
Evident că un inginer deştept a inventat un ţuţuroi rabatabil pe unde trebuie să se scurgă zoaiele din dezgheţul congelatorului. Evident că inginerul nu l-a folosit niciodată, pentru că nu poate fi rotit. Normal că bărbatul aflat în această situaţie limită îşi aduce trusa de scule din maşină, foloseşte şpiţuri îndoite, şurubelniţe vidia şi sficuri cu arc ca să-l desfacă pe-ndelete, terminând prin a-i fute decisiv un ciocan de două kile în bot, grijania lui de ţuţuroi împuţit. Firesc, chiar şi desfăcut, ţuţuroiul nu serveşte la nimic, deoarece e înfundat. De aceea, bărbatul va învăţa să folosească mopul prin toată casa, după care va descoperi găleata în care mopul poate fi stors înainte de a fi dus la baie.
Frigiderul, domnilor, este un monument de ingeniozitate a montajului, mai ceva ca piramidele. Poţi scoate toate accesoriile din el, dar nu le poţi pune la loc. Cel mai bine ar fi să demontaţi uşa cu totul, dar asta ar însemna să mutaţi frigiderul în sufragerie, unde e spaţiu, ceea ce înseamnă că ar trebui să desfaceţi uşa de la bucătărie şi să schimbaţi gresia şi parchetul din cauza zgârieturilor. Fără această investiţie minimă, pregătiţi-vă să vă prindeţi degetele, să vă udaţi picioarele şi să vă loviţi în scăfârlie la fiecare mişcare pe care o veţi face în preajma instrumentului. Şi veţi face multe, credeţi-mă.
La sfârşit, bărbatul e complet epuizat, dar frigiderul e aseptic şi, mai ales, foarte gol. Bărbatul, complet traumatizat, îşi priveşte cu mândrie munca de o zi întreagă, numără şi pune bine, undeva unde să nu le mai găsească vreodată, toate piesele rămase, apoi îşi jură că va păstra curăţenia în frigider de-acum înainte.
Drept pentru care îşi scoate cu un gest de pistolar tăbăcit de viaţă telefonul din buzunar, formează un număr şi rosteşte cu o voce răguşită de atâtea suduieli:
– „Bună seara. Pizza delivery? Aş dori să fac o comandă, dracului”.
42 comentarii Adaugă comentariu
Criminal de bine scris! 🙂
Hm, poate crezi c-am glumit aici 😀
In primul rand, pentru curatarea frigiderului, un inginer si mai destept a inventat gagica. E usor de folosit, tu nu trebuie decat sa-ti desfaci o bere si sa te uiti la televizor.
Bun, sa zicem ca nu vrei sa-ti vinzi libertatea. Tot nu-i nevoie sa demontezi frigiderul. Il dezgheti, il speli inauntru si cumperi de la Cora/Auchan/etc niste carbuni de absorbit mirosul din frigider. Cu cat mai multi, cu atat mai bine. Io am vreo 7 in frigider, sunt mai multi decat mancarea 😀
PS: Ma, in orasul asta sunt mii, zeci de mii de femei care ar gati, dar n-au pentru cine. Cum sa-ti spun… tanjesc sa faca de mancare. La ce dracu’ ii trebuie unui barbat frigider?
PPS: Ce prost is. Pentru bere!
Julius, înţeleg că şi tu ai probleme în a folosi invenţia aia? Că altfel nu-mi explic de ce n-am mai găsit eu cărbuni dintr-ăia anti-miros…
Vlad, nu fi magar. Io incerc sa te ajut si tu ma intrebi daca nu ma-nsor?!
Nu te-ntreb, mă, nimic, că ştiu că nu.
Se intampla sa-i spun la telefon sau pe mess sau pe mail ca fac curat, de exemplu. Nu mai scapam – vin io, vin io sa te ajut. Se muta de tot apoi.
Cu timpul m-am invatat minte si spun cu un aer doct ca lucrez la un proiect. Si ne vedem dupa.
hihihihihi
Se pare ca barbatii au fost atinsi , de asta scriu numai ei comment-uri. Hai sa intreb? De ce trebuie sa se ajunga la situatia in care obiectul in cauza PUTE ? Unii barbati , si repet unii, stiu ca asta le este datoria , obligatia , cum vreti sa-i spuneti. Nu poti lasa o femeie sa se lupte cu toate hangaralele din frigider si cu detergentul , o poti lasa sa se lupte cu tine in alta parte , asta denota un pic de respect pentru femeia , doamna care iti este alaturi si iti gateste, si poate te si iubeste.Cu respect.
plecatdeacasa.blogspot.com
Foarte frumos scris! Imi si imaginam „legiunea de sobolani” din Ratatouille. Mai greu totusi cu „Civilizaţiile de bacterii, bacili şi parameci ” 🙂
Iar faza cu „ţuţuroi împuţit” e la ordinea zilei pentru barbatul modern.
@ adrian ->
Era vorba despre tuturoiul de la frigider, man ! 😯 😆 😆 😆
Esti un erou :))
tot femeia in bucatarie e buna chiar daca se zice ca barbatul e cel mai bun la asa ceva
Vlad, l-ai frecat shi cu otzet, ca maica-mea pe vremuri? 🙂 🙂
de mult n-am mai ris atit de bine .felicita ri pt. scriere e mortala. am insa o intrebare ? de ce n-ai cerut ajutor ca se gaseau suflete milostive sa te ajute la proiect
Suuuuper. Se vede ca nu e scris din auzite.
Foarte frumos scris.Te citesc de ceva vreme si imi place ceea ce citesc!
Vlad, poate ca ar fi mers un titlu gen „Singur acasa x”. Apoi, in cazul in care nu gasesti carbunii lui Julius, apeleaza la bicarbonatul de sodiu. Il gasesti fie la super/hipermarket, fie la farmacie. A, si e bun si de spalat pe dinti.
uffff… mi-ai amintit ca trebuie sa-mi curat si eu frigiderul
s-au mai inventat niste tanti care cu asta se ocupa: contra unei sume (rezonabile) vin periodic si te scot din mizerie. Au avantajul ca nu te priveaza de libertate.
@fuck u tovarasi, silva: imi place cum ganditi.
@vio: esti prea progresist.
Sarumana ca mi-ai amintit s-o sun pe tanti Margareta, doamna care ma salveaza pe mine de la trebi din astea! De aproape trei saptamani de cand sunt plecata, cred ca branzele din frigideru meu au facut si branzici mai mici! :))
@oana: daca inca nu se uita urat la tine si nu misca, cred ca mai pot sta. Ce atata graba?
Pai ma gandesc sa n-o atace pana la urma tot pe biata doamna Margareta. Parca o si vad strigand: „It’s alive!!!!”
Frigiderul ala al tau mai avea un pic si umbla singur
Mi-ai amintit de frigider 🙂
Iti trebuie o mana de femeie in casa (cum ar spune bunica) :))))))
P.S. Frumos scris
Ce model e? Eu am avut un Arctic vechi care s-a dat singur cu deodorant toată facultatea. Magnet de femei. Şi cu studii superioare.
@ costin ->
Decat o mana, e mai util un cur. 😉
@FuckYouTovarasi
Despre acelasi „ţuţuroi ” vorbeam si eu.
:))
eu n-am inteles de ce-ti trebuia, omule, frigider, la cele -11 grade afara ?
Are Tom Waits pe undeva, printr-un cantec, cred ca pe Swordfishtrombones, un vers despre experimentul biologic din frigider. Deci mintzile geniale se intalnesc peste ani si peste oceane. Deci si eu la fel. Deci putzea in bucatarie a hoit si a sobolan afumat si a bacterii si a zemuri cu pelicule. Deci putzea groaznic, dar subtil, si nu stiam de unde vine. Deci bag nasul in papura sprijinita de perete, langa frigider, si emit concluzia olfactiva: aha, de aici pute. Deci iau bunatate de papura, taiata cu greutate de pe dealuri si carata cu grija peste vai si peste garduri, si o mazilesc in fundul gradinii, nu inainte de a’i frige si un genunchi peste mijloc, mama ei de imputzita, sa ne faca ea noo asha ceva, in the middle of the friggin’ winter, cand lucrurile nu putrezeshte si nu putzeshte si nu biologiceshte. Deci ma intorc in bucatarie, din frigul din fundul gradinii, unde omorasem papura pe genunchi. Deci Lo behold! Tot putzea. Deci life stinks. Deci bag nasul din nou in aria spatio-temporala producatoare de spasme vomitive. Deci incerc sa’mi controlez stomacul si ma uit cu atentzie sporita, precum conducatorii auto in testele de la schoala de shoferi. Deci Dumnezeii mamii sale de viatza, frigiderul avea o tavitza in spate, prin care se scurgeau zemurile de la carne, pe care nu o vazusem. Deci deshurubez cu damful in nas doo holdshuruburi, scot tavitza, imi opresc voma din gat, spal tavitza. Deci Lo behold! Putziciunea a disparut.
Deci am zvarlit papura degeaba. Deci trebuie sa ma duc pe dealuri din nou, in coasta Obarsiei, in lacul de sub saivan, unde mishuna broashtele tzestoase shi serpii de apa si viperele si balaurii si monshtrii din Loch Telega, sa tai alta papura.
Deci nashpa. Deci Swordfishtrombones.
Emotional Weather Report, de pe Nighthawks at The Dinner – „What I’m talking about is, well you know, I’ve been playing night clubs and staying out all night long. Comin’ home late. Gone for three months, come back and everything in your refrigerator turns into a science project” 😀 Da, mi-am amintit ieri de fraza respectivă, în joacă .-)
Solutia e mult mai simpla decit va puteti voi inchipui. Pur si simplu trebuie sa NU aveti bani prea multi (ca mine) si astfel sa pastrati vechiul frigider Arctic care mai merge si azi (ca mine). Fiind nevoiti sa-l dezghetati MANUAL odata la una-doua saptamini n-ati mai fi intrat in asemenea belele.
Vind frigider Arctic, productie 1988, in stare perfecta de functionare.
Numai sa va tina punga ca nu-l dau ieftin.
Aha. Mda. De’aia m’am tot chinuit eu pe net sa gasesc versurile de la Swordfishtrombones si sa identific versul, sa pot sa dau citatul in buna pricepere editoriala, si nu mi’a ieshit. Ca era pe alt album.
Cine shtie, cunoashte. Chapeau bas, Tom Waitistule… 🙂
Poate asta ajuta, e din colectia mea de food funny culeasa de pe net:
ICE CREAM – If you can’t tell the difference between your ice cubes and your ice cream, it’s time to throw BOTH out.
FROZEN FOODS – Frozen foods that have become an integral part of the defrosting problem in your freezer compartment will probably be spoiled (or wrecked anyway) by the time you pry them out with a kitchen knife.
EGGS – When something starts pecking its way out of the shell, the egg is probably past its prime.
DAIRY PRODUCTS – Milk is spoiled when it starts to look like yogurt.
Yogurt is spoiled when it starts to look like cottage cheese. Cottage cheese is spoiled when it starts to look like regular cheese. Regular cheese is nothing but spoiled milk anyway – if you can dig down and still find something non-green, bon appetit!
MEAT – If opening the refrigerator door causes stray animals from a three-block radius to congregate outside your house, toss the meat.
UNMARKED ITEMS: You know it is well beyond prime when you’re tempted to discard the Tupperware along with the food.
CANNED GOODS – Any canned goods that have become the size or shape of a softball should be disposed of… very carefully.
POTATOES – Fresh potatoes do not have roots, branches, or dense, leafy undergrowth.
BREAD: Sesame seeds and Poppy seeds are the only officially acceptable „spots” that should be seen on the surface of any loaf of bread.
Fuzzy and hairy looking white or green growth areas are good indications that your bread has turned into a pharmaceutical laboratory experiment. You may wish to discard it at this time, depending on your interest in pharmaceuticals.
CEREAL: It is generally a good rule of thumb that cereal should be discarded when it is two years or longer beyond the expiration date, or when it will no longer fall out of the box by itself.
FLOUR: Flour is spoiled when it wiggles, or things fly out when you open it.
PRETZELS: Normally eternal, pretzels may be discarded if they can no longer be picked up without falling apart. Otherwise, there’s nothing to stop you from eating a pretzel that the Pharaoh put down only 4000 years ago.
RAISINS: Raisins should not usually be harder than your teeth.
SALT: It never spoils. However, if you can’t chip off reasonable amounts from the block, maybe another box is in order, as fresh salt usually pours.
SPICES: Most spices cannot die, they just fade away. They will be fine on your shelf, forever. Put them in your will.
VINEGAR: If your grandmother made it, it is probably still good.
THE GAG TEST – Anything that makes you gag is spoiled (except for leftovers from what you cooked for yourself last night).
EXPIRATION DATES: This is not a marketing ploy to encourage you to throw away perfectly good food so that you’ll spend more on groceries.
Even dry foods older than you are may be ready to replace. Perhaps you’d benefit by having a calendar in your kitchen.
Si o colectie de afise din bucatariile americane:
1) A messy kitchen is a happy kitchen and this kitchen is delirious.
2) No husband has ever been shot while doing the dishes.
3) A husband is someone who takes out the trash and gives the impression he just cleaned the whole house.
4) A balanced diet is a cookie in each hand.
5) Thou shall not weigh more than thy refrigerator.
6) Blessed are they who can laugh at themselves for they shall never cease to be amused.
7) A clean house is a sign of a misspent life.
8) Help keep the kitchen clean – eat out.
9) Housework done properly can kill you.
10) Countless number of people have eaten in this kitchen and gone on to lead normal lives.
11) My next house will have no kitchen – just vending machines.
12) The only reason I have a kitchen is because it came with the house when I bought it.
13) There are only three kinds of food – Frozen, Canned, & Take-out!
14) This is a self-cleaning kitchen. Please clean up after yourself.
Vio – da’ văz că te-o preocupat problema 🙂
@julius – poate sunt progresist , poate recurent sau retrograd , nu stiu , dar continui sa cred ca aproape toate lucrurile se pot face impreuna , cu mici exceptii. Dar unii dintre voi sunt asa de ocupati ( pe bune ) ca nu au timp de nimicuri de astea . Mai devreme sau mai tirziu veti trai cu cineva , poate veti impartii cite ceva , cum arati ca esti responsabil , pentru ca o femeie asta doreste sa vada la un barbat . Si nu este numai chestia cu frigiderul , asta este doar un punct de plecare.Cu respect .plecatdeacasa.blogspot.com
ma uimeste ca nu aud nici un „buna, sunt femeie, si am aceeasi problema” I know I do!
Hm, ideea cu frigidere de unica folosinta nu-i rea deloc… :d
Sunt abonata la http://www.wwrecipes.com de ani de zile. Asta e sursa de food funny. Am descoperit undeva, nu mai stiu unde, si un text de pe Satire.com, care circula in chip de folclor, am fost abonata si la el pana si-a publicat cartea si a abandonat situl. Cred ca simtul umorului ajuta mult la supravietuire, mai ales in perioada de criza. Doar nu degeaba se spune ca facem „haz de necaz”
Update horror. Deci da. Am ajuns acasa si primul lucru pe care l-am facut a fost un inceput de hepatita. Toata mancarea de la mama de Craciun m-a atacat imediat cum am deschis usa. De la casa, nici macar de la frigider. Am recitit tutorialul tau. Am executat intocmai. Situatia se pare ca revine la normalul mai putin imputit (acu’ m-au pocnit si aliteratiile). Pe scurt, am infrant. Multumesc.