– Nu te-ntoarce acum, dar e una-n chiloţi în spatele tău.– Cum, în chiloţi? Cum să nu mă-ntorc? Se uită? Faci mişto…– Nu, pe bune, e în chiloţi galbeni cu flori portocalii şi are un maieu galben, nu poartă sutien… Şi e încălţată-n pantofi cu toc cui. Tocuri de 10, zic eu.– Mă uit.– E?– Nene… Foarte Tare! Da’ nu-s chiar chiloţi.– Da’ ce-or fi ăia?– Nişte pantalonaşi foarte scurţi… şi foarte subţiri. Şi foarte mulaţi.– Da, le lipseşte numai dantela. I se vede fofo.– Pe bune? Fofo? Nu vrei să schimbăm locurile?– Nu, stai acolo, că-ţi descriu eu.– Nu-i […]

Am ştiut că o să petrec o seară romantică încă din intersecţia unde fac la stânga spre casă. Cu semafoarele stinse, intersecţia era un ghem de nervi, claxoane, urlete, înjurături şi frustrări. Printr-unul din misterele profunde ale companiei de electricitate, când în intersecţie nu funcţionează semafoarele, curentul mai este oprit într-un singur alt loc din tot cvartalul: în blocul meu, juma’ de kilometru mai departe. 10 minute mai târziu şi energizat după un dialog scurt, dar suculent, cu doi taximetrişti, am ajuns acasă. Energia primită gratis de la taximetrişti mi-a prins bine la urcarea celor 9 etaje întunecate către apartament. […]

La Mall parchează un arab/Cu ochii mici, cu părul rar. Ah, nu, nu era arab şi nu era în nevoie şi nici n-avea un singur cal, ci vreo 150. Arabul care nu era arab avea un şort turcesc, un maieu importat dintr-o ţară în care spălarea tricourilor este ilegală şi nişte şlapi de plastic veritabil, de Obor. Tricoul care nu cunoscuse niciodată bucuriile scaldei în maşina de spălat se suflecase peste burtă. Buricul, ca multe alte burice de acest tip, lupta fără speranţă pe două fronturi, înghiţit de grăsime şi împâslit de scame. Fiind cald, scamele erau jilave. Umezeala venea […]

“…Motorul pe diesel al lui Siegfried are o latenta de o zecime de secunda; el nu raspunde in prima zecime de secunda comenzii. Si exact in clipa in care incepi sa te nelinistesti, Siegfried, cu aspectul lui de inalt functionar de banca imbracat in haina la doua rinduri, face un formidabil salt inainte care-ti taie respiratia si te infunda in scaun. Viteza manevrei de depasire este fulgeratoare…”, traduce azi dl. Gabriel Liiceanu, într-unul din cele mai inspirate advertoriale pe care le-am citit vreodată, experienţa sa cu turbo-lag-ul. Ca şi Christine al lui Stephen King, şi Siegfried al lui Liiceanu are […]

Mă sună un amic azi dimineaţă: “Asculţi Radio 21?”. Concursul era altfel, zic eu, faci glume cu mine? “Nu, zice el, am găsit o urnă pe pod la Europa. Eram în maşină şi au dat la Radio 21 că e o urnă pe pod – ăia s-au râs şi eu am dat peste ea, că eram în zonă. De fapt, sunt două, nu una, auzi?” Mă pufneşte râsul. Urnele volante, alături de autobuzele electorale, au reprezentat în 2004 principalele metode pentru… hai să spun “înfrumuseţarea” votului. Într-un sens sau altul. “Ia adu-mi mă urna aia, să vedem ce-i cu ea!” […]