Luaţi cazul celor două femei aproape ucise de infecţiile spitaliceşti contractate la CF2. Cronologia e grăitoare: au fost operate luni. Au făcut şoc septic în aceeaşi zi. Marţi noapte au fost transferate la Universitar, în comă. Presa a aflat vineri. Tot vineri a izbucnit scandalul – şi tot jurnaliştii au descoperit că mai există cel […]

Nu i-am văzut prinzând nimic. Le-o fi urat vreun turist „noroc la peşte” de dimineaţă. [nggallery id=38] (Aş fi scris azi despre imbecilitatea Ordonanţei de Urgenţă 44/2008, care impune ţăranilor care vând prin pieţe să-şi facă firme, să se înregistreze la Registrul Comerţului, să-şi cumpere case de marcat şi să elibereze bon fiscal pentru ce […]

Într-o zi am fost invitaţi la un meci de polo cu elefanţi – sau pe elefanţi, nici azi nu ştiu cum e corect. Prea multe nu-s de explicat: se urcă oamenii pe pahiderme, apucă nişte crose şi fug după o bilă pe un teren cât cel de fotbal. Că fug e un fel de-a zice. […]

Dl. Boc e nedumerit; nu înţelege cum de tancurile româneşti din Irak pot merge prin nisip, în timp ce avioanele româneşti (de prin România, se presupune), nu pot zbura prin norul vulcanic. L-a întrebat pe ministrul apărării, gral Gabriel Oprea, în şedinţa de Guvern. A fost o întrebare încuietoare – nici dl. general nu prea […]

Marţi dimineaţă, preşedintele Traian Băsescu a poftit in corpore guvernul la Cotroceni pentru ceea ce, formal, a fost definit drept „consultări”. „Consultările”, cum s-ar zice, fuseseră precedate de un soi de scrâşnete şi încruntări prezidenţiale jucate live, săptămâna trecută, în studioul cu geam la Calea Victoriei al postului tv B1 (ăla deţinut de mogulul bun). […]

Oamenii zâmbesc aici de cum îţi prind privirea. Nu poţi fi încruntat când interacţionezi cu ei, ar fi ca şi cum ai ţipa la copii. Salută cu toată fiinţa – salutul nu e un gest formal, doar o scuturătură din cap sau o ridicare din sprâncene. Salutul presupune un act conştient – îşi împreunează palmele […]

Până luna trecută, ultimul răsărit de soare pe care-l urmărisem aşa, temeinic, premeditat, de pe o plajă, fusese prin 1988, la Neptun. Era şi o fată lângă mine, o fată despre care am aflat ulterior că avea nu 16, ci 14 ani, şi că avea un tătic care nu doar că o iubea nespus, dar […]

3 săptămâni departe de ţară şi totul părea uitat. Aşa e în iubirile predestinate, despărţirile te fac să ierţi orice. Numai că, la regăsire, nemerniciile revin, mai puternice. Citesc ce se mai întâmplă prin România şi constat, o dată în plus, că nu pot eu să mă mai înfurii la cât fură ăştia. Fură pe […]