– Dv. aţi ieşit cu maşina pe străzile din Capitală?– Sigur, sigur că da.– Şi cum ne puteţi descrie situaţia din Bucureşti?– Destul de greu, foarte greu.– Cum v-aţi descurcat? Eraţi la volanul maşinii dv. sau…?– Nu, eu am şoferul meu, care conduce. Acest dialog (video) a avut loc joi dimineaţă la ora 9, în direct la Antena 3. Interlocutorii erau prezentatoarea de ştiri a postului, în studio, şi primarul general al Capitalei, Adriean Videanu, prin telefon. E cineva care nu pricepe? Primarul spune că a mers “destul de greu” prin Bucureştiul viscolit, un oraş în care se şi află […]

P-asta n-am văzut-o în viaţa mea, deşi am citit undeva… Unde oare? Nu care cumva bebe-Tarzan era hrănit de maimuţa maternă cu banane pre-mestecate? Ştiu că gorila respectivă îi aducea apă în obrăjorii-mblăniţi, dar oare şi papa bun cu vitamine? Parcă aşa era… “Vieaţa la mol” e ca-n Tarzan, cu unele mici diferenţe. Adică maimuţa nu avea blană decât pe cap, în rest purta blugi negri cu strassuri, bustieră + push-up. Iar bebe-Tarzan era o bebe-Tarzaniţă, dar cu aceleaşi abilităţi vocale şi cu mii de Joule de energie neconsumată, pentru că se căţăra, implacabil, pe masa din restaurant, de fiecare […]

M-am întrebat adesea ce-o fi fost în mintea Lui când ne-a creat. Adică ce-L preocupa cu adevărat, de-am ieşit aşa de… cum să spun… surprinzător de variaţi în defecţiuni. În mod evident, n-a avut vreun model sau vreo matriţă, şi ştim că nu avea nici cine ştie ce exerciţiu în materie. Toată afacerea a fost la prima încercare, cum I-a picat pe moment, şi uite rezultatul. Fiţi cinstiţi, L-aţi lăsa să vă facă o omletă, măcar, la cum arată lumea? Adică, priviţi în jur – nu vi se pare că printre creaţiile Sale sunt cam prea multe creaturi? M-am gândit […]

– Culcat! Culcat! Se trage afară, culcat toată lumea! Un tren întreg de metrou se ascunde după stâlpi, se aşează pe burtă. Mă feresc şi eu, cât pot, mă înghesui cu alţi călători la colţul scării, lipit de balustrada masivă de beton şi marmură. Sunt vreo 5 revoluţionari cu brasardă în staţie, alergând îndoiţi de mijloc, care ne avertizează că suntem în pericol. Slavă Cerului că mai sunt şi astfel de oameni în oraşul ăsta. Uite că metroul pleacă, al naibii vatman, un laş. Pe de altă parte, ce să facă, şi el? Are un orar de respectat, fiecare cu […]

Nu mai e nimeni în hala de montaj. Toate posturile au fost părăsite, saltelele s-au răcit, păturile au fost aruncate ghem, borcanele cu mâncare au rămas deschise, cănile de cafea şi de ceai au fost abandonate pe mese. A fost o goană generală, o evacuare frenetică. S-a declanşat puţin după căderea căderea întunericului, când oamenii au luat-o brusc la fugă înspre biroul directorului, de la etajul întâi. Au alergat cu toţii pe culoare, au sărit câte două trepte, au cotit la dreapta şi la stânga, derapând pe linoleum, au dat buzna în anticameră, apoi în încăperea şefului cel mare, răsucind […]

AK-47 este o armă robustă, simplă şi puternică. Acest pistol mitralieră, numit în România PM, are o rată de foc de 600 de gloanţe pe minut, letale până la jumătate de kilometru distanţă. De la 10 metri, un glonţ tras dintr-un AK-47 străpunge 9 corpuri omeneşti, provocând răni fatale tuturor. Arma nu se blochează, practic, niciodată, trage la fel de bine în Sahara şi în Siberia, trage de sub apă, scufundată în noroi sau îngropată în zăpadă. O poţi scăpa pe jos, îi poţi crăpa ţeasta inamicului cu ea, îi poţi rupe spinarea, poţi sparge uşi cu patul de lemn […]

– Legitimaţia şi buletinul. Inginerul ăsta bucălat lucrează în acelaşi atelier cu mine. Cu doar o săptămână în urmă, am împrumutat un multitester de la el, în pauza de masă. L-am întrerupt taman când îşi punea tocana la borcan în etuvă, să se încălzească alături de sursele lăsate la verificat. Ne ştim de 3 ani, ne tot intersectăm prin atelier, la bufet, la budă. Acum îmi cere legitimaţia şi buletinul ca să intru în fabrică. Îmi vine să-l iau la mişto, dar are o faţă impenetrabilă, o privire fixă, de peşte fiert şi nu pare în dispoziţe de glume. Poartă […]