Mă plâng unui prieten că am îndoit spoilerul de Subaru în vacanţa asta şi el mă consolează: “dacă ai Forester şi n-ai rupt spoilerul, n-ai trăit”. Adică vrei omletă, sparge ouăle, neicuşorule, n-ai ce-i face. Amicul mă supraestimează. Dacă ai Forester şi poţi face off-road uşor, asta nu te salvează de la a fi tălâmb în parcare, zău aşa. Pentru că nu mi-am îndoit plasticele explorând altceva decât sălbăticia urbană, într-o parcare bombardată din Sighişoara, sub ochii comunităţii locale, ieşită pe la uşi, pe la geamuri, să-l vază p-ăla de la televizor cum se face de kkt. Cei mai tari […]

Războinicul Luminii ot Pipera nu pricepe cum devine treaba cu civilizaţia asta, până la urmă. Pe Bulevardul Aviatorilor, lângă palatul Duduii, ajuns sediu de partid, o altă superbă casă a sfârşit rău, în proprietatea lui Gigioc. Un trafic înţepenit ca o criză de lumbago m-a blocat, aseară, lângă acest palat, cumpărat anul trecut de însuşi Gigioc Becali (ca semn al prăbuşirii definitive a bunului-simţ în Ţara Românească). Gigioc a pus cinci ghivece cu palmieri pe scara monumentală de la intrare şi reflectoare cu filtre colorate pe faţade, ca-n bancul acela în care ciobanul, ajuns la Operă, ştie fără greş de […]

“În fiecare marţi şi joi, la Imperium Pub – Sibiu, Str. Nicolae Bălcescu, Nr. 24, sub Volksbank (sic!) – Ciprian Oancea susţine concerte de piano-bar”, ne informează http://www.sibiu2007.ro/. “Un pianist elaborat şi neliniştit”, declamă http://www.peterexpress.ro/sibiu.doc. Joi seară, am căutat crâşma de sub banca poporului pentru a gusta neliniştea elaborată a lui Cipi. Cipi şade în fundul unei pivniţe, la claviatura unei pianine electrice. Pentru a ajunge la el, cobori vreo 10 trepte, treci pe lângă o maşină de scris Underwood aşezată pentru decor pe un postament, o iei la dreapta pe lângă mese, păşind peste (sau pe, depinde de masa […]

Cât stă acvariul la “ciclat”, am făcut un experiment simplu: am plecat, hoinar, prin ţară, pentru a vedea dacă există viaţă în afara Capitalei. Veste bună: nu doar că există, dar e chiar inteligentă, mult mai inteligentă. Aşadar, Bucureştiul are, de ieri, un nou atribut: m-a făcut să descopăr confortul prin absenţe. Enter Sibiu, Capitala Europeană a Culturii în 2007, un oraş cu o grămadă de lipsuri, prin comparaţie cu locul meu de naştere. De exemplu, lipsesc încrâncenarea trecătorilor, încruntările, aerul de zombie al milioanelor de agitaţi din Bucureşti. La Sibiu am văzut chiar şi zâmbete pe stradă, ceva ce […]

Sunt în concediu – adică nu mă duc la redacţie, mai precis. Nu răspund la telefoane, nu mai citesc ziare, nu mai deschid televizorul, nu mai ascult ştiri. Pentru mine negarea negaţiei înseamnă, zilele acestea, doar cărţi, câte un blog-două, mâncărică şi oleacă de somn. Dar şi o nouă febră cu ameţeli şi emoţii inexplicabile: acvaristica. Aud că prin lume se răstoarnă carele cu şmecheri la DNA, că prin Parlament se numără bob cu bob voturi pentru o moţiune de cenzură. Vorba Paraziţilor: “Mă doare-n (rimă)”. La mine acasă sunt alte pasiuni, ce ţin de peşti, nisip, “substrat”, “ciclare”, temperaturi […]

Câţiva domni pe care-i citesc constant (cum ar fi domnul şi domnul) cât şi alţii pe care nu prea-i vizitez (de exemplu domnul şi domnul) au experimentat montagne-russe-ul întâlnirii cu televiziunea de ştiri. Dragul meu Valentin Silvestru (plecat prea repede) povestea într-o schiţă propria-i experienţă. Pe scurt (şi poate nu tocmai exact, dar mă va ierta, dacă mai este preocupat de asemenea nimicuri), echipa de televiziune l-a anunţat cu două ore înainte că ar vrea să-i ia un interviu, apoi a întârziat două zile. Când au venit, meseriaşii i-au mutat mobilele-n casă, i-au scos toate aparatele din priză, i-au mâncat […]