Păi… nu-i nici o glumă. Chiar vă dau cea mai bună reţetă de tocăniţă, cu tot cu poză. 1 kil de fleică, 7 cepe mari, 6 cartofi babani, 2 ardei capia, ulei, făină, sare, bulion şi apă. Neapărat, un cuţit nou-nouţ de bucătar, dintr-ăla cu lamă groasă, greu de juma de kil şi ascuţit ca briciul. Tifon, vată, leucoplast. Cârpe de şters pe jos. Se ia ceapa, se curăţă şi se taie peştişori. Se trece iute cuţitul prin buricul degetului mic, cam pe la a treia ceapă. Se suge degetul, se cheamă nevasta, se face pansament, se şterge sângele de […]

Moş Vasile Drăgan Lulea şi-a tăiat ultima dată via chiar înainte de a împlini 85 de ani. Atunci l-a trădat spinarea, care a înţepenit de-a binelea. Dup-aia i-au slăbit încheieturile şi au început să-i tremure uşor mâinile, cât să nu-i mai dea voie să lovească-n buruieni cu săpăliga. Nici nu s-a mai dus la vie dacă nu putea s-o mai stăpânească, şi nici nu i-a iertat niciodată trupului său toate aceste cedări meschine. S-a luptat să-şi păstreze mintea ascuţită şi limba iute cât a mai trăit. De pe prispă, stând la soare, o manevra cu îndemnuri scurte, ca pocniturile de […]

La începutul anului 1999, eram în Statele Unite, la o bursă de jurnalism. În San Diego erau 18 grade, fete frumoase de-ţi secau inima şi un ocean cât fericirea de mare. Redacţia era un loc plăcut, populat de oameni care-şi ştiau la perfecţie treaba, unde procedurile se respectau cu naturaleţe şi deontologia era sfântă. Şi începură bombardamentele asupra Serbiei, acuzată că masacra albanofonii din Kosovo. În dimineaţa cu pricina, doi reporteri agitaţi s-au prăvălit peste mine şi m-au tras în redacţie din spate, de la gunoaie, unde erau exilaţi fumătorii. – Ştii că a început războiul în Serbia?– Ştiu.– E […]

Că tot s-au dat nişte maşinuţe de jucărie la drive-test în blogosferă… luaţi d-aci profesionişti la treabă: Via Andreescu. Ştiam eu că am nevoie şi de o Impreza… PS translation: “getting snaked” – in skateboarding/snowboarding, taking someone else’s turn on the jump/rail/pipe etc. Dude, I’m gonna front board 270 that railjoe! Hurry up broski! Its your turn! Go or your gonna get snaked!!!!!!

Nu cred că mai e vreun asemenea fraier în tot Bucureştiul. M-a amendat Poliţia pentru că am oprit maşina într-o parcare de taximetrişti. Ştiţi parcarea aia din faţă de la Inter? Era acolo de la Revoluţie încoace. Ei bine, s-a dus. E a unor taximetrişti, acuma. Şi e păzită de Poliţie. Erau 3 domni agenţi, ieri, lângă un Vento. Stăteau de vorbă despre ale vieţii: cât o mai fi atenţia pentru trecut pe roşu, cât la depăşirea pe linie continuă. D-astea, chestii, socoteli, mercuriale. S-au uitat cum am trecut încetişor pe lângă ei, au aşteptat să parchez, s-au uitat după […]

Emisiunea Între bine şi rău, de la TVR, pe tema Kosovo, nu pare să fi pus vreo problemă de alegere telespectatorilor. Judecând după avalanşa de mesaje pozitive din crawl-ul emisiei, Adrian Năstase a “simţit” publicul şi l-a cucerit. Ar fi o premieră pentru el. “Îmi place Năstase”, “dl. Năstase e necesar politicii externe din România”, “bravo A. Năstase”, “dl. Năstase, mulţumim, acum avem speranţă”, “dl. Năstase sunteţi un politician adevărat”, “felicitări dl. Năstase, avem nevoie de oameni cu această anvergură”, “mi-am schimbat părerea despre dl. Năstase” sau “de un om ca Adrian Năstase are nevoie România” sunt mesaje care au […]

Orice s-ar putea spune despre bodega asta, numai că patronul ar fi avut vreo preocupare pentru design nu. E o gheretă de tablă, cu geamuri prinse în cornier şi gratii recuperate de la groapa de gunoi. În urmă cu un deceniu, a fost şi vopsită, probabil în gri, dar, după atâta meteorologie de Bărăgan, jegul şi rugina accentuează incertitudinea. Dinăuntru răzbate distorsul unui casetofon torturat de răgetele vreunui dizeuz local. Monstruozitatea are şi o “terasă”, a cărei graniţă e stabilită, înspre stradă, de un gard înalt din panouri de şantier. Unul din panouri, împins cu două mâini, pivotează cu scrâşnete […]

Sunt 2.999 de nominalizări, ai de unde alege. Sau aşa s-ar zice. De fapt, unii dintre cei pe care mi-ar fi plăcut să-i votez nu sunt acolo. Alţii, pe care mi-aş fi dorit să nu-i lovească niciodată inspiraţia, sunt peste tot. Asta-i viaţa. Au mai rămas 9 zile din faza pe naţiune a RoBlogFest, după care urmează votarea unui pluton compact. Dacă vă amuză, treceţi pe la ei, făceţi-vă un cont şi daţi un click pe blogul vostru preferat. Dacă nu, nu. La mine au rezultat următoarele: Cel mai bun blog colectiv: Bookblog. Nu doar că promovează cartea, dar promovează […]