(continuare de săptămâna trecută – iar acesta e ultimul episod din Zile americane. Gata, aţi scăpat. Şi încă ceva. Unii dintre voi aţi mai citit o versiune a acestui text, pe blogul vechi, în urmă cu un an, când Kosovo şi-a declarat independenţa. Scuze pentru repetiţie, dar asta era încheierea, pur şi simplu.) În San […]
(continuare de săptămâna trecută) Peter mă invită la un meci de baschet. Sunt echipe de colegiu, dar vine lumea la arenă de parcă ar fi finala campionatului mondial. Anticipez o descărcare de adrenalină. Poate voi putea să tropăi şi să urlu, în seara asta, ar fi o schimbare după toată ordinea în care trăiesc, deja, […]
(continuare de săptămâna trecută) Paul vine din Chicago până în Minneapolis, să-şi vadă prietenul din adolescenţă, Peter, care mă găzduieşte pentru două săptămâni. Are cu el un set de fotografii din Mexic. O faleză, oceanul, un drum de pământ. Paradisul. Sunt nişte mii de metri de vânzare acolo, poate Peter ar vrea să cumpere şi […]
(continuare de săptămâna trecută) Că porţiile sunt mari, e una, că orice prânz devine un set de alegeri interminabile, este cu totul altceva. Lângă redacţie, un mic restaurant se aglomerează la orele prânzului, când mii de funcţionari ies pe străzi, pentru o oră de socializare la o supă şi o salată. Eu aş vrea doar […]
(continuare de săptămâna trecută) Există o nostalgie a Europei la acest popor de pioneri, care au în gene fuga de Lumea Veche. Trăiesc în ţara asta cât un continent, pe care nu ţi-ar ajunge 3 vieţi s-o cunoşti cu adevărat, dar sunt fascinaţi de înghesuiala şi diversitatea europenilor. Invariabil, interlocutorii mei mă pun să le […]
(continuare de săptămâna trecută) Regulile sunt sfinte iar America e o ţară liberă. Liberă potrivit regulamentelor. Procedurile guvernează totul, absolutist. „Viaţa voastră suntem noi”, spun regulamentele, „şi n-o să vă lăsăm să uitaţi asta nici o clipă of your sorry-ass lives„. Familia din Dallas, la care stau, nu-şi construieşte piscină din pricina costurilor secundare. Care […]
(continuare de săptămâna trecută) În tren, mă gândesc la bizareria serii. Cât de ameninţător păream, totuşi, cu o bancnotă de 100 de dolari în mână? Bărbatul acela s-a ţinut la 5 metri de mine, femeia nici n-a mai încercat să treacă pe lângă mine, s-a întors şi a plecat, pur şi simplu. Mă întreb ce […]
(continuare de săptămâna trecută) După cină, Gina m-a abandonat la periferia Washingtonului, undeva în suburbii, lângă o staţie de metrou. A primit un telefon, trebuie s-o şteargă la redacţie, CNN are nevoie de ea acum, nu mai are timp să mă ducă acasă, în capătul celălalt al oraşului. Iată-mă singur, la 11 noaptea, coborând scările […]
