(continuare de săptămâna trecută)
Paul vine din Chicago până în Minneapolis, să-şi vadă prietenul din adolescenţă, Peter, care mă găzduieşte pentru două săptămâni. Are cu el un set de fotografii din Mexic. O faleză, oceanul, un drum de pământ. Paradisul. Sunt nişte mii de metri de vânzare acolo, poate Peter ar vrea să cumpere şi el? Paul şi Peter discută îndelung, conversaţia alunecă spre călătoriile din ultimul timp ale lui Paul. Un an în jurul lumii. Fac ochii mari. „Cum, ai călătorit în jurul lumii? Timp de un an?” „Da, mi-am luat un an sabatic şi am plecat”, zice tipul. E de-o vârstă cu mine şi, la 30 de ani, a văzut lumea. Sunt curios şi un pic confuz: „ai primit vreo moştenire, ceva? Cum ai făcut-o?” „Nu, zice, pur şi simplu am considerat că am muncit suficient şi am decis să-mi iau o vacanţă de un an” „Şi banii?” „Păi doar n-am muncit pe gratis, nu?”
Mă gândesc dacă eu aş putea să-mi iau vacanţă şi să călătoresc un an în jurul lumii, doar din economii. Rezultă că eu, spre deosebire de Paul, muncesc pe gratis.
Acasă, leul continuă să se devalorizeze. Când mă voi întoarce, salariul meu se va duce, tot, pe întreţinere. Poate ar fi bine să nu mă obişnuiesc cu porţiile de mâncare de aici.
Săptămâna viitoare: „Pasiune cu metodă”
10 comentarii Adaugă comentariu
Permite-mi sa te contrazic. Muncesti pentru satisfactia muncii. Muncesti pentru a fauri un viitor de aur patriei. Muncesti pentru ca asta-i una din putinele teme comune lu’ Marx si Smith (Adam, nu &Wesson). Succes! 😀
Eu vreau sa plec pentru inceput intr-o vacanta de 365 de zile. Mi-am propus un buget mediu de 100 euro/zi. Include transport, cazare, masa, igiena etc. Sa vedem daca reusesc sa plec primavara asta. Cu idiotii astia nu poti fi sigur de nimic.
Pentru urmatorii 10 ani mai un proiect destul de vag momentan – sa fac un film documentar despre pietele lumii si sa calatoresc pe toate comtinentele pentru asta.
Cate dimineti, atatea vieti … 🙂
acum ai putea?
Runbaby – da, cred că da, la limită… dar aş da faliment cu asta.
FYT – fă-o, dacă poţi. Am ajuns să cred că e singurul lucru care merită.
Zamolxis – Tu ai înţelepciunea, O! guru-ule 🙂
@ vlad ->
Este proiectul vietii mele, in afara de copii care, bineinteles, intra pe alt plan
ERATA ->
in prima postare am uitat sa scriu ceva ESENTIAL – primul proiect este o vacanta de 365 de zile prin Romania. Si asvrea sa-l incep anul asta.
Cel de-al doilea este planificat pentru urmatorii 10 ani.
Se vede ca la 7 dimineata cand am comentat prima data nu prea imi functioanau rotitele. 😆
Pe langa portiile de mancare e bine sa nu iei in seama nici autostrazile alea 😉
Si eu am ramas la fel de perplex cand am aflat de anul sabatic intr-o vizita in Elvetia. Acolo e extrem de des intalnita aceasta calatorie in jurul lumii, in jurul varstei de 35 de ani. Ce sa zic…. e alta lume din pacate. Si intr-adevar, e unul dintre putinele lucruri pentru care merita sa sacrifici foarte multe.
Hm, iar mi se întâmplă chestia asta. Vorbesc azi despre ceva, cu prietenii şi mâine toată lumea vorbeşte despre asta!:)))
Chiar ieri vorbeam cu nişte amici că noi ăştia, care bătătorim cu şezuturile scaune directoriale, care facem planificări şi analize SWOT, care ne ducem traiul grav şi cu responsabilitate, care ştim exact ce tip de confort vom cumpăra pentru vacanţa următoare, o să ne alegem cu… nimic din viaţa asta. Pe când cei care, cu o doză de inconştienţă, pornesc să facă înconjurul lumii într-o pereche de sandale, un rucsac şi câteva schimburi, o să rămână cu ceva.
Discuţia plecase de la vacanţe şi de la faptul că niciodată nu aveam bani destui pentru vacanţa de vis pe care ne-am fi dorit-o şi atunci, în loc să tăiem de la confort, tăiam de la destinaţie.