N-am întâlnit nicăieri oameni mai prietenoşi şi mai deschişi faţă de străini ca iranienii… cât timp nu poartă vreun soi de uniformă – şi e plin de uniforme prin Iran. Ni s-a spus încă de la început că nu avem voie să fotografiem sau să filmăm persoane în uniformă. Nu ni s-a explicat de ce. […]
Doi brutari, o cuvă cu aluat şi un cuptor cu pietriş încins adună zeci de persoane la coadă în Teheran. Lipiile moi sunt întinse pe panta cuptorului unde se coc în doar câteva minute. Unul dintre brutari le scoate cu o lopată lungă şi le atârnă puţin pe o sârmă, ca pe nişte prosoape aburinde, […]
Duminică după-amiază, în Herăstrău, în mijlocul lacului de peste drum de ambasada Chinei, un câine aştepta înserarea: Complet indiferent la fluierăturile şi strigătele de pe mal, a stat aşa, cu fundu-n baltă, până s-a dus soarele după stăvilar, după care s-a ridicat alene şi, cu apa şiroind din coadă, a plecat pleoscăind spre mal.
În Iran, mai întâi de toate te asurzeşte strada, pe care se scurg fără oprire şiroaie de vehicule zdrăngănitoare şi pârţâitoare. În plus, toţi zbiară unii la alţii cu claxonul. Dacă n-ar fi vălătucii de ceaţă negru-albăstruie pe care o scuipă dintre roţi, ai putea crede că, aici, maşinile merg de fapt cu claxoane, care […]
Mai întâi te loveşte mirosul, de catran şi sare umedă, şi de aer stătut, respirat deja de toţi ceilalţi înaintea ta. Apoi te respinge mâzga alunecoasă de pe trepte, „treptele noastre de lemn de-acum 200 de ani”, după cum ţi se spune la intrarea în mină. E din ce în ce mai frig şi, pe […]
La un colţ de stradă, în Teheran, un tânăr îngrijeşte un porumbel. Pasărea e pe moarte, nu poate nici zbura, nici păşi. Nici nu încearcă să fugă, se zbate moale, năuc, lângă coapsa omului. Plesneşte bordura cu aripa, căzând de pe-o parte pe cealaltă, cu un sunet pleoscăit. Aripile care tăiau aerul se lovesc acum […]
