În numai două rânduri pân-acum mi s-a-ntâmplat să revin în țară, după vacanță, nu deprimat, că ar fi prea mult să zic asta, cât mai degrabă descurajat, sau dezorientat, ca omul care nu mai vede nicio ieșire din fundătura în care tocmai a descoperit că se află. Prima dată, după o săptămână în Normandia, unde am descoperit o provincie de-o ordine, curățenie și cochetărie cum cu siguranță nu va fi provincia românească generații întregi de-acum înainte. Șocul tocmai acesta a fost, că eram departe de-o capitală sau de orașele mari ale Europei, care mustesc de-o bogăție remanentă, acumulată în secole. […]