Japonia, copleșitoare

În numai două rânduri pân-acum mi s-a-ntâmplat să revin în țară, după vacanță, nu deprimat, că ar fi prea mult să zic asta, cât mai degrabă descurajat, sau dezorientat, ca omul care nu mai vede nicio ieșire din fundătura în care tocmai a descoperit că se află.

Prima dată, după o săptămână în Normandia, unde am descoperit o provincie de-o ordine, curățenie și cochetărie cum cu siguranță nu va fi provincia românească generații întregi de-acum înainte. Șocul tocmai acesta a fost, că eram departe de-o capitală sau de orașele mari ale Europei, care mustesc de-o bogăție remanentă, acumulată în secole.

Marile orașe ale continentului sunt locuri unde monumentele, bulevardele, clădirile, parcurile și toate celelalte fire ale țesăturii urbane au siguranța de sine a unei istorii dense, în care renașterile au fost de fiecare dată mai spectaculoase decât prăbușirile.

Evident că Bucureștiul meu natal e departe de Paris, de Londra, de Roma sau Madrid sau Lisabona, dar peste tot în superbele perle urbanistice ale Europei, dacă te îndepărtezi de centrul strălucitor, descoperi și cariile sociale și economice, cartierele sărace, infrastructura ponosită, murdăria, efectele proastei administrări. Cumva, asta îți mai dă speranță, ca român. N-avem Parthenonul Atenei, dar nici Omonia ei. Pe un alt palier, Bucureștiul seamănă cu toate celelalte capitale europene: are bune și are și rele. Nu te poți lupta cu istoria, unii au avut mai mult noroc geostrategic și alt trecut – și, e adevărat, la noi și administratorii au fost adesea inepți, dar chiar și cu genii la conducere n-am fi putut fi Parisul, nici mare și nici mic, să nu ne mai mințim. Oricum, sunt și locuri mai nasoale pe Pământ.

Dar Normandia e la țară și, prin comparație cu provincia românească, Normandia nu este pe alt palier, ci în altă lume. Cauți cu privirea un gard strâmb, un geam spart, un panou ruginit și nu găsești, cum nu dai nici de drumuri proaste, nici de câmpuri neîngrijite și nici de gunoaie-n șanțuri. Dacă stai câteva zile într-unul din satele Normandiei și dacă te-nvârți prin regiune și caști ochii, nu se poate să nu te strivească diferențele și distanța în timp.

Problema e că, vara asta, a căzut și reduta psihologică a marelui oraș în care superbia se echilibrează cu mizeria.

Am fost în Japonia și experiența a fost copleșitoare în multe și felurite înfățișări – dar, una peste alta, sentimentul rezultat este unul de uluire și descurajare: oamenii aceia trăiesc într-o altă lume, în care fiecare se străduiește permanent să facă cât mai bine, dacă nu chiar perfect, ceea ce are de făcut, indiferent despre ce ar fi vorba. În plus, nimic nu pare a fi făcut vreodată fără gândul permanent la ceilalți, la felurile în care acțiunea unuia influențează viețile și confortul celor din jur. Aceste două reguli fundamentale se aplică, din câte am observat, în orice domeniu și activitate – fie că e vorba de simplul mers pe jos, sau de curățenia publică, sau de gătitul și mâncatul la cârciumă, sau de monitorizarea ușilor din trenurile de metrou, sau de oricare altă acțiune, oricât de măruntă, pe care o faci în societate de-a lungul vieții tale.

Rezultatul acestei preocupări permanente a japonezilor de a-și îndeplini scopul în viață poate fi constatat în miriade de efecte pozitive, în fiecare clipă.

Sunt convins că frazele de mai sus sună cam ermetic, așa că iată un exemplu: niciodată, nicăieri pe unde am ajuns în lume, n-am văzut vreun oraș mai curat ca Tokyo – și chiar când scriu asta, îmi dau seama că greșesc formularea. Tokyo nu este “mai curat ca oricare alt oraș”, ci este, pur și simplu, impecabil de curat, în timp ce toate celelalte sunt murdare în diferite grade. În Tokyo, cel puțin în cartierele și pe bulevardele pe unde am umblat, nu există deșeuri de niciun fel pe stradă – efectiv nu există, în sensul în care nu vezi, nicăieri, niciun ambalaj de nimic, nicio hârtie sau hârtiuță, nici măcar un chiștoc, nimic-nimic. Într-o singură noapte, într-o vineri, în cartierul lor de distracții, Kabukichō, am văzut câteva hârtii într-o rigolă – iar acesta este un loc în care zeci de mii de japonezi vin să se facă pulbere la sfârșitul unei săptămâni de lucru. Sincer, cred că hârtiile alea fuseseră aruncate de vreun turist, de fapt. În plus, nu există nicăieri coșuri de gunoi, nici pe stradă, nici în magazine, nici în stațiile de tren sau metrou – cel mult, poți găsi pe lângă unele automate de sucuri și răcoritoare cutii cu fante circulare unde poți lăsa la reciclat fie cutia de aluminiu, fie pet-ul din care ai băut ce-ai băut, dar în aceste recipiente nu pune nimeni deșeuri menajere sau resturi de mâncare.

Încă o dată, fără nicio exagerare: în Tokyo nu există gunoi de niciun fel pe stradă și nu există nici coșuri de gunoi, nicăieri. Încearcă să raționalizezi asta cu mintea ta de român crescut într-una dintre cele mai murdare țări ale Europei. Diferențele și distanța în timp și educație sunt strivitoare.

Zilele următoare, în mai multe articole, o să vă spun cum am perceput eu Japonia – un gaijin venit dintr-o țară înapoiată a Europei ca să caște gura la torentul ordonat al vieții în marile lor orașe. O să vorbim despre mâncare, despre transport, despre cazare, despre distracție, despre obsesii și obiceiuri – și despre costuri, desigur, cu atât mai mult cu cât am verificat, pe teren, ce n-am crezut înainte să ajung acolo: faptul că Japonia este, de fapt, una dintre cele mai ieftine țări dezvoltate din lume. Vă spun doar atât: în august, o vacanță în nordul sau vestul Europei de semnificativ mai scumpă decât una în Japonia. Adică, știți? Hotelul de 4 stele din Venus în care am stat 3 zile la începutul acestei veri costa 200 de euro pe noapte, în timp ce hotelul de 4 stele din Shinjuku, Tokyo, în mijlocul acțiunii, a fost 110 euro pe noapte.

12 comentarii Adaugă comentariu

  1. Am petrecut in 2011 o saptamana la Le Havre, cu excursii in sud la San Malo si Mont St. Michele si la nord la Etretat si in oraselul pescaresc Fecamp. Mentiunea Normandiei de la inceputul articolului mi-a readus in minte imaginea acestui adevarat colt de rai. O abundenta nemaivazuta de flori. La geamuri, balcoane, pe stalpi, la porti, peste tot unde era posibil sa le plantezi sau sa pui un ghiveci. Satele spre Mont St. Michele sunt bijuterii in aer liber. Honfleur, patria intemeietorul Quebeck-ului, este o gradina in intregime. Ce mi-a ramas in minte, este faptul ca la ei masinile nu se prafuiesc. Adica se prafuiesc, dar la un ritm de n ori mai mic decat in Bucurestiul “nostru drag”. Acolo toate sunt curate, de parca sunt spalate in fiecare dimineata. Curatenia este in sangele lor, iar la noi asta lipseste cu desavarsire.

    Comentariu apreciat Thumb up 28
  2. În plus, nu există nicăieri coșuri de gunoi, nici pe stradă, nici în magazine, nici în stațiile de tren sau metrou = partial fals.
    In statiile de tren si metrou exista cosuri de gunoi.

    Thumb up 1
    • Interesant ca eu n-am vazut, totusi.

    • adrian, ce zici tu e complet fals, TOCMAI la metrou, în trenuri, etc, nu există coșuri de gunoi în Japonia, și motivul este unul la care probabil nu te aștepți (și cred că nici autorul) – după atacul terorist cu gaz sarin, care a omorât vreo 10 oameni, dacă rețin corect, publicul a cerut să dispară coșurile de gunoi din trenuri, metrouri (care puteau fi folosite pentru acest tip de atac), și în cele din urmă a cerut să dispară și de pe stradă. Ce este cu adevărat extraordinar este cum o întreagă națiune a reușit să facă acest salt cultural instantaneu: de azi, gunoiul nu se mai aruncă la coșurile de gunoi, pentru că de astăzi ele nu mai există, de azi fiecare japonez are în borsetă/poșetă/buzunar propria punguță pentru propriile gunoaie! Și așa s-a întâmplat!

      Thumb up 0
    • uite și un link, dar există mii de articole pe temă, google japan no trash bins: https://livejapan.com/en/article-a0002380/

      Thumb up 0
    • my bad, acuma am văzut că adrian a scris că în stațiile de tren și metrou, eu am citit in tren și metrou, da, există, sunt transparente și dispuse pe cât posibil de departe de fluxul de călători, de aceea par ascunse, tocmai ca efectul unui atac să fie cât mai mic,

      Thumb up 0
    • Si mai am o obiectie :D
      Asa este in legatura cu curatenia. Nu exista nici o hartiuta pe jos, curat totul. Dar in spatiile special amenajate de pe strazi unde se fumeaza, in acel loc e covor de chistoace de tigari :)).
      Vezi in shibuya, in intersectia unde e statuia hachiko, pe partea cealalta.
      Ai observat aceste locuri de fumat ? :)

      Thumb up 0
    • Cred ca contrastul nu e deloc intamplator si e o lectie in sine.

  3. Am lucrat in urma ca cativa ani pe un vapor facut total la japonezi, dupa ce lucrasem pe ciurucuri chinezesti , pe niste ordonate nemtesti, pe unele caprovarzo facute in 10 tari etc. Absolut totul este gandit cred ca de 10 ori la proiectare, masurat tot de 10 ori la executie si apoi verificat de 3 ori si bine. Toate instalatiile sunt egonomic puse aerisite, comanda clara, fara bucle si fonfleuri inuntile, adevarate capodopere ale utilizarii pentru minim 10 ani fara probleme. Deprimant cand pleci de acolo!

    Comentariu apreciat Thumb up 16
  4. ati fost in toate tarile Europei ? 200 euro/noapte la Venus, vacanta in Japonia si Normandia – nu e chiar o fundatura, sau nu pentru toata lumea
    ” Încearcă să raționalizezi asta cu mintea ta de român crescut într-una dintre cele mai murdare țări ale Europei. Diferențele și distanța în timp și educație sunt strivitoare.”
    “În numai două rânduri pân-acum mi s-a-ntâmplat să revin în țară, după vacanță, nu deprimat, că ar fi prea mult să zic asta, cât mai degrabă descurajat, sau dezorientat, ca omul care nu mai vede nicio ieșire din fundătura în care tocmai a descoperit că se află.”

    Thumb up 2
  5. Ai perfect dreptate, mai ales că pe strada nu se poate fuma, au gherete amenajate. Sunt parca dintr-o altă galaxie.
    Taximetriștii toti la cămașă albă, haina si cravată cu mănuși albe.

    Thumb up 4
  6. Parca nu imi vine sa cred…

    Thumb up 0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest blog folosește serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.