Țara Cash-ului Răsare

Dacă nu mai călătorim, atunci să ne-amintim.

Cred c-ați auzit de steampunk: este un gen SF care pornește de la presupunerea că motorul cu ardere internă n-a fost descoperit niciodată, așa cum n-a fost descoperit nici tranzistorul, iar electricitatea a rămas la stadiul de curiozitate. Prin urmare, societatea a rămas la stadiul industrial al mașinilor cu abur și acționărilor pneumatice, pe care le-a perfecționat cât a putut, cu limitele tehnologice implicite.

Steampunk este doar o fantezie estetică și culturală, cu mulți fani (și cu un anumit grad de atractivitate intelectual-speculativă: ce-ar fi fost, totuși, dacă?) dar, dacă vrei să vezi cum arată o societate care își oprește  la un moment dat evoluția într-un domeniu și perfecționează la maximum stadiul atins, poți privi înspre Japonia și spre obsesia japonezilor pentru cash.

I-am putea spune cashpunk.

Nu că n-ar exista plăți electronice, carduri bancare sau ATM-uri, dar acestea sunt mai degrabă curiozități și excepții în fluxul financiar cotidian.

Japonia are cea mai mică rată de adoptare a plăților electronice în rândul țărilor dezvoltate. Mai puțin de una din 5 plăți în Japonia este făcută cu cardul sau pe internet. Japonezii își iubesc banii gheață, le place să-i poarte în buzunar cu sutele de mii de yeni (1 euro = 125 de yeni) și, în consecință, au construit o infrastructură electromecanică completă pentru a susține plățile cash.

Iată, aici, un sistem electromecanic de plată și de distribuire a restului, într-o cafenea oarecare din Kyoto:

Procedura este simplu de înțeles: în stânga pui banii cash, bancnote și monede, în fantele alocate pentru asta. apoi, cu un set de sunete caracteristice, mașina trage înăuntru banii, îi numără și îi sortează, după care, în echipamentul din partea dreaptă, primești restul în hârtie și metal, până la ultima centimă.

Toată această complicație electromecanică este însoțită, după cum se vede, de un ecran LCD și de un sistem electronic de calcul, dovadă că s-ar putea, dacă s-ar vrea. Cum se spune în japoneză “ce-i în mână, nu-i minciună”?

Practic, totul ar putea fi înlocuit cu un POS și un card (sau cu un smartphone). Dar japonezii preferă cashpunk-ul.

Mașina de primit și dat restul de mai sus e doar un exemplu de infrastructură dezvoltată pentru susținerea tranzacțiilor cu bani gheață.

În multe cârciumi de ramen, de pildă, dai comanda și plătești cash la un automat înainte de a intra înăuntru. Automatul are butoane luminoase, suficient de mari ca să includă poza și descrierea ramenului pe care-l vrei. Apeși pe unul, ți se afișează suma, bagi banii și primești restul, ca la parcare. Inclusiv în restaurantele de fițe, unde te duci pentru o cină titirită, eventual ca să-ncerci niște wagyu de clasă mai bună și o sticlă de vin, ești avertizat de la intrare că nu se primesc carduri bancare, deși nota sigur va fi usturătare (ce om cinstit mai umblă în Europa cu purcoiul de cash în buzunar?)

Ca vizitator, de unde faci rost de bani gheață? Iată o problemă neașteptată pentru un european obișnuit să dea cu cardul peste tot ca să plătească orice: ATM-urile, de pildă, sunt destul de rare și taxează retragerile diferit în funcție de momentul zilei și de suma retrasă. De asemenea, unele carduri nu merg la unele bancomate și, ca să fie confuzia completă, același card poate să fie acceptat sau nu de bancomate diferite ale aceleiași bănci, în orașe diferite. Eu n-am încercat birouri de schimb valutar pe stradă (de fapt, nici nu-mi amintesc acum să fi văzut vreunul, dar poate am uitat), dar am schimbat la aeroport, când am ajuns, apoi am retras de la bancomate (când m-am înțeles cu ele) și, la limită, am schimbat și la hotel, unde desigur că e rata cea mai proastă, dar asta e, dacă-i musai, cu plăcere.

Am văzut într-un singur loc posibilitatea de plată prin Apple Pay. Nici n-am încercat, m-am gândit că sunt la camera ascunsă.

Există, totuși, un gen de carduri de debit cu funcție mixtă pe care le poți folosi în loc de cash. Sunt cardurile de transport (în Tokyo și alte câteva regiuni), mai precis, două modele de card, Suica și Pasmo. Acestea sunt carduri contactless emise de cele două mari companii de transport public din Tokyo. Cu ele achiți costul călătoriei (se scanează la intrarea zn stație și la ieșire, pentru calculul costului total) dar care pot fi folosite și pentru cumpărături în anumite supermarketuri, la automatele de băuturi și snackuri, pentru unele site-uri și chiar pentru încuierea/descuierea unor seifuri din gări. Cum le alimentezi? Doar cash, firește (deși pe unele forumuri poți găsi instrucțiuni despre cum să faci un top-up prin Apple Pay folosind un card de credit). Trebuie să iei în considerare această limitare atunci când folosești metroul. Ni s-a întâmplat o dată să nu putem ieși din stație pentru că nu mai aveam fonduri pe Suica. Pentru a le alimenta, a trebuit să ne întoarcem unde văzusem un bancomat, într-o stație mai mare. O lecție bună, pentru că a doua oară n-am mai pățit-o.

De ce le place atât de mult cash-ul? Interpretările variază. Am citit despre cum dobânzile bancare mici au descurajat oamenii să mai țină banii în bănci, despre cum rata joasă a infracționalității îți permite să umbli cu buzunarele pline pe străzi, despre cum comercianții încearcă să evite taxele pe tranzacțiile electronice. Dar eu cred că sunt, pur și simplu, înclinați cultural să respecte ordinea lucrurilor și tradițiile. În istoria lor, s-au schimbat de puține ori, dar de fiecare dată când au făcut-o, a fost în mod fundamental și dramatic. Cu banii, însă, ce-ar fi de schimbat? Dacă merge, de ce să-l strici?

În fine, încă ceva despre conservatorismul japonezilor. Din întâmplare, am dat la un moment dat peste un magazin de… CD-uri. Și încă unul foarte mare:

Alte vremuri… de retrăit.

21 comentarii Adaugă comentariu

  1. steampunk-ul se mai numește și istorie contrafactuală (ucronie sau istorie alternativă, alții îl plasează în zona Multiversurilor) și atunci când nu este luat de bun (cu acel dacă Decebal nu pierdea războiul etc. etc) este bestial ca lectură speculativă.
    Îmi amintesc că unul dintre subiectele bune ale genului este cel în care Imperiul roman n-a căzut niciodată. Aici am contribuit și noi, dacii, prin Sebastian Corn și excelentul lui roman 2484 Quirinal Ave.

    Thumb up 2
  2. Doamne ce popor de prosti, ei nu au inteles toate “avantajele” unei societăți cashless cum se imaginează astea occidentale. La ei nu mai trebuie declaratie când dai peste 10000 cash? Ai dracu ilegalisti, de unde au bani?

    Thumb up 5
    • :)))

      Acum, sincer, tu stii ca eu sunt fanul instrumentelor electronice de plata. Mi se pare totul mult mai simplu.

      La 180 de grade e Suedia. In Suedia am intrat in magazine unde erai anuntat dintru inceput ca nu primesc cash, doar card.

    • Iar în Norvegia puteai să plătești cu cardul și la piață!

      Thumb up 0
  3. Datorita cashului, japonezii sunt tințele favorite ale hoților de buzunare, când vin in vizita, prin Europa.

    Thumb up 0
  4. Bună revenire!!
    Mulțumim pentru pont.
    Bănuiesc că nu se poate plati in altă monedă…😁?! Oare de ce 🤔?
    În altă ordine de idei, hai la treabă, că țara arde și baba se piaptănă…! Și e plin de “babe”! No offense.
    Pe unde v-ați petrecut concediul anul acesta, că eu nu știu ce să fac?

    Thumb up 1
  5. Mulțumesc.
    Mi-am permis sa postez pe un site de știri tweetul tău cum că putem fi liberi la alcool la volan. La comm-uri despre un domn “panseist”. Remarca este fabuloasă, ca atare nu m-am putut abține…

    Thumb up 0
  6. In anumite cazuri anonimizarea plăților este preferată și este bine că această opțiune să fie cât mai accesibilă și comodă.
    Respectul pentru intimitate este o dovadă de civilizație.
    Atâta timp cât toate opțiunile rămân valabile să lăsăm pe fiecare să aleagă după “pofta inimii”.

    Thumb up 4
  7. Nu doar japonezii prefera banii cash și în america și germania e la fel chiar daca poți plăti și cu cardul majoritatea populației prefera sa plătească cu banii cash din buzunar inclusiv plati mari de mii de dolari/euro.

    Thumb up 3
    • @Constantin:
      De cand cu Corona au început si nemții sa mai folosească carduri, insa inainte imi amintesc bine ca daca ceream plata cu cardul, vânzătoarea ezita putin si se fâstâcea pana initializa plata (semn ca nu era prea obișnuita cu POS-ul) 🙊
      Oricum, intrigat chiar mi-am întrebat colegii nemti despre reticienta fata de carduri, iar raspunsul a fost mereu fie “de ce sa știe statul unde, cât si pe ce cheltui eu banii”, sau “de ce sa dam comisioane la banci”. Uneori ambele răspunsuri de la acelasi om.

      Thumb up 0
    • Dar masini electromecanice de platit si dat restul la cafenele sigur n-ati vazut :)

    • @Vlad Petreanu: asta-i precum declarația unica de la ANAF. In loc sa aiba un simplu formular web, ei au gandit o metodologie “mai interesantă”. Trebuie sa descarci un PDF, care mimează un formular antic ce trebuia completat de mâna, apoi dupa “validare” să-l urci la ei pe server. Un fel de “hai sa ne scărpinăm in ureche cu piciorul.
      De ce sa facem lucrurile mai simple, când putem la fel de bine sa le gândim complicate 😴

      Thumb up 0
    • În america la toti le e frică de IRS, am vazut care cumparau masini cu zeci de mii de dolari bani cash, în germania n-am văzut asemenea tranzacții însă în magazine in general nimeni nu plăteste cu cardul.

      Thumb up 0
  8. Culmea este ca ,”cultul” banilor cash il au cele mai puternice economii mondiale-Japonia,Germania si USA.Locuitorii acestor tari adora cash-ul si cumpara orice in cash,inclusiv case,iahturi si masini de lux.Primul motiv ar fi ca pentru aceste tari,moneda nationala e un motiv de mindrie datorita suprematiei ei globale si impactului economic major(aici trecem Germania cu ex-Deutschemark,fosta “ moneda forte” a Europei,dar si global”.Toata lumea stia cum aratacmarca germana si cit de puternica era,impresiona adunata in teancuri.La fel dolarul american,fascineaza.La fel,in Asia,yenul japonez e Dumnezeul valutelor.Aceste bancnote reprezinta puerea si mindria economica a tarilor respective,simbolul lor de titani economici.Conteaza mai putin cum platesc suedezii sau norvegienii la ei in tara(prea putini stiu cum arata o coroana suedeza),stiu insa sigur ca-n Honk Kong,Thailanda sau Mexic umblau cu buzunarele pline de dolari americani,altfel mureau de foame,cu tot portofelul plin de carduri.In plus,in astea 3 tari,spaima de fisc e mare si nimeni nu-i dispus sa dea explocatio ce face cu proprii lui bani.Si e f bine asa,se cheama “ proprii lui bani”.In toate aceste 3 tari,a pune intrebari despre banii personali e considerata o mare jignire,nu se discuta asa ceva.Germanii isi iubeau(iubesc) la nebunie marca-poate nu stiti,dar e singura tara din zona euro unde inca mai circula si fostii bani,marca germana,pur si simplu nu vor sa renunte la ea(iar eu am o presimtire de ce,uitindu-ma cum
    se zguiduie,periodic,Uniunea Europeana).Si,da,exista “ aparate electromecanice” de plata in Germania si-n USA.La brutarii,patiserii,magazine etnice sau mici.Ba chiar,pe usa,la f multe baruri,bacanii sau fast-food-uri scrie mare “ cash only”..Iar alt argument in favoarea cash-ului este faptul ca…..” cash is king”.Cu teancul de bani pe masa poti negocia orice sau poti primi discount-uri masive.Avind in vedere ca germanii si japonezii sint destul de zgirciti,iar americanii negociatori innascuti si “ vinatori de deal-uri”,obsesia lor pentru cash nu prea mai pare vreo obsesie,ci un instrument de maximizare a valorii banilor,fara a da cuiva socoteala unde,cind si de ce ii cheltui.PS…..by the way,si Germania si USA sint pline de magazine uriase de CD-uri,nu doar Japonia.Pori gasi magazine care vind magnetofoane,cassette playere,VHS playere sau pickup-uri cu vinyl.Toate noi sau aproape noi.E posibil ca atunci cind Romania va ajunge(daca) vreodata la nivelul lor,lumea sa fie satula,deja” de gadgeturi futuriste si sa vrea o escapada in trecut.Se cheama “ terapie de stress”….

    Thumb up 2
  9. Americanii,cind pleaca in calatorii pe alte continente,isi umplu buzunarele cu cash(dolari).Doar un credit card,pentru “ emergency”,platit la hotel si inchiriat masini.In rest,cash i.De ce?Pentru ca sint siguri ca,indiferent in ce colt al lumii s-ar afla,cu sau fara banci,ATM-uri,POS-uri sau curent electric,toata lumea le accepta banii.In orice satuc din Asia sau South America,gasesti o bacanie care-ti schimba dolarii in moneda locala,fara intrebari.Incearca asta cu coroanele suedeze,o sa-ti rida in nas.Am incercat eu cu euro,in Argentina,au crezut ca sint hirtii colorate,habar n-aveau ce-s aia.In schimb,la dolari le-au lucit imediat ochii,toti stiau ce-s aia.

    Thumb up 2
  10. Yenii ii cumperi din tara, inainte sa pleci. In 3 saptamani de plimbat prin orasele mai mari nu am vazut case de schimb valutar, cu exceptia celor din Haneda.
    In prima seara am incercat sa platesc la hotel cazarea cu 5 carduri de la 3 banci diferite din Romania, si lei si euro, carduri care le-am mai folosit inclusiv in Asia, insa nici unul nu a functionat. M-am panicat un pic, pentru ca desi golisem 3 case de schimb valutar din Bucuresti de yeni, tot imi putea da cu virgula. Dar m-am descurcat, la plata biletelor de tren si JRP a functionat cardurile de euro si a fost bine.
    @Vlad poveste si de automatele de la fiecare colt de strada.

    Thumb up 0
    • Eu n-am găsit de cumpărat din țară. Prima dată pe Haneda am schimbat si eu, intr-adevăr, cât să am pentru plata autobuzului până în oraș.

    • Eu am fost prin 2015 si pe la case de schimb valutar din zona Unirii am gasit atunci, Dar cam nu foarte multi, de le-am golit pe toate 3 de yeni ;)

      Thumb up 0
  11. In tarile dezvoltate,banii nu se schimba la casa de schimb ,ci la banca,orice banca.Daca banca are si semn de MoneyGram sau Western Union,e si mai bine.Casele de schimb valutar sint omniprezente in tarile sarace,nu atit pentru turisti cit pentru populatia locala care traieste din remiterile de cash ale rudelor plecate la munca in tari dezvoltate.” Simbolul” oricarei tari de “ third world” este o “ aglomeratie” haotica (de regula pe arterele importante pietonale”) de case de schimb valutar si case de amanet( as adauga si farmaciile aici).Adica exact ce vezi in Romania,Mexic,Guatemala,Thailanda,Maroc sau Paraguay.In restul lumii civilozate,le gasesti doar in aeroporturi.In rest,banci….

    Thumb up 3

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest blog folosește serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.