Alegeri
(fraţilor, nu ştiu cum să vă spun, dar aşa mă paşte o criză de dromomanie, ceva de speriat)
(fraţilor, nu ştiu cum să vă spun, dar aşa mă paşte o criză de dromomanie, ceva de speriat)
Oarecum în contextul articolului de ieri, tot despre un protest, dar unul cu fason, ca să zic aşa, confortabil mic-burghez, principial şi aproape intelectualist, dacă n-ar fi fost uleiul ars de motor aruncat de la înălţime peste blănurile de dedesubt ale elitei. La sfârşitul lui octombrie, weekend de fugă în Paris (să trăiască low-costurile). Umblăm […]
O să public, la un moment dat, lista mea de călătorii de vis. E o listă lungă şi lată, ca Pământul. Festivalul Primăverii din India – Holî – este sus, sus de tot pe listă (filmul e formidabil, priviţi-l): Primăvara indiană: verde pentru armonie, portocaliu pentru optimism, albastru pentru vitalitate, roşu pentru iubire. PS: Aş […]
În Amsterdam poate fi destul de frig, dar oamenii găsesc căi să se încălzească: Cum? Păi… nu iese fum fără foc.
Ce faci când vii de la mama naibii pentru distracţie într-un oraş friguros, în care a bea, a mânca şi a fuma sunt principalele preocupări turistice? Cum, ce faci? Faci pe tine, fireşte. Ce faci dacă eşti primăria unui oraş friguros, în care vin, anual, 4,5 milioane de turişti care beau, mănâncă şi fumează de […]
Imaginaţi-vă un oraş atât de relaxat şi primitor încât vin să-l cunoască oameni din lumea-ntreagă – studenţi, artişti, pierde-vară, bancheri incognito, hippioţi, ruşi îmbătaţi de bogăţii inexplicabile, oameni de toate felurile, condiţiile şi culturile. În acest oraş, într-o după-amiază de toamnă rece, un bătrân se aşează pe o bancă, lângă o fată care-şi aşteaptă prietenii […]
Nu-i suport pe cei care se văicăresc, ipocrit: „numai la noi se poate aşa ceva, se vede că suntem români etc.” Mi se pare o atitudine provincială, lipsită de încredere de sine, ba chiar indecentă în plăcerea acestei auto-umiliri publice. Fiecare cu bubele lui. Datul în cap nu s-a inventat pe Dâmboviţa. Marile escrocherii de […]
Există, în Luvru, un obiect vechi de 4.500 de ani care mă ia în stăpânire de fiecare dată când mă apropii de el. Este o sculptură egipteană de prin 2600-2500 înainte de Hristos, o bucată de calcar din care artistul a eliberat un personaj corpolent, stând „turceşte”, ţinând pe genunchi un rulou de papirus pe […]