Pe o stradă din Teheran, un cuptor în care se coace „lavash” (se pronunţă „lávuş”). Am tras eu câteva cadre cu telefonul, de afară, până m-au văzut cei trei… să le spun brutari? Eram de numai 5 ore în Iran, nu ştiam cum reacţionează oamenii când sunt fotografiaţi/filmaţi. Le-am zâmbit, m-au poftit înăuntru. Am intrat […]
Pentru occidental, prima confruntare cu traficul din oraşele iraniene sfârşeşte cu o traumă psihologică: nimic din regulile ştiute nu se aplică aici; semnele de circulaţie sunt orientative; semafoarele, opţionale; trecerile de pietoni, simbolice. Prima impresie este de haos bidimensional total. Vehiculele sunt, toate, zgomotoase, poluante, îndoite pe toate părţile, precum nişte jucăriii de tablă care, […]
Am fost în Iran, într-o călătorie oferită de guvernul de la Teheran unui grup de jurnalişti. Înainte de orice, câteva precizări necesare: oferta a venit fără nici o condiţie, de nici un fel. Nu mi s-a spus nici direct, nici indirect, ce să scriu sau ce să fotografiez sau ce să întreb sau să nu-ntreb. […]
Încă o întâmplare din Taormina (deşi nu cred că-i tocmai o întâmplare): Duminică dimineaţă, la ora 9 (da, ştiu, n-aveam somn), toţi vânzătorii/toate vânzătoarele din magazinele orăşelului măturau trotuarul din faţa prăvăliei, dădeau cu mopul înăuntru, lustruiau vitrinele. Toţi. Nu cred că era vreo sărbătoare. Doar disciplină şi bun simţ.
Toţi bătrâneii aceştia, care o şterg de acasă, importanţi, la întâlnirile lor matinale cu prietenii, aceiaşi vechi prieteni din copilărie, pe care, zeci de ani la rând, i-au tot urât, trădat, minţit, bârfit şi, din ce în ce mai des în ultima vreme, şi îngropat, îndatoritori, reciproc loiali, ca într-o familie de ne-părăsit, în care […]
Joaca de-a panoramarea (cu un iPhone prin Taormina): Mult mai departe de această lume de vis, ceva mai aproape de noi, într-o lume de vise rele: La Focşani, un orb a fost amendat pentru că traversat strada printr-un loc nepermis. Intervievat de jurnalişti, poliţistul (local) cu pricina a declarat că nu vede (sic!) nici o […]
Mai intai a fost calatoria pe bancheta unei Alfa 156, in mare viteza, prin zona pietonala din centrul orasului. A fost apoi privirea receptionerului, care a incremenit la vederea masinii de politie din care au iesit cei doi agenti, apoi, din spate, si cei doi straini cam ponositi, cu niste rucsaci suspecti in brate. Mai […]
După trei ani, trec din nou pe la Floreşti, să văd cum roade timpul palatul Nababului. Prin curte, Olbojan Vasile se plimbă agale. A plecat din sanatoriul din spate, că de fugit oricum nu poate. E ocupat zilele astea: prinde înc-o primăvară şi se bucură de ea. Face glume cu turiştii veniţi să pozeze ruina, […]
