frumoasa fotografie..frumoasa lumina,eu sper ca Romania se va reincarna:)ar fi frumos ca prin reincarnare ea sa ducem toti o viata frumoasa intr-o Romanie decarnata
multumesc pt raspuns, marturisesc ca e mai mult decit ma asteptam.
… ce e rau in mine mai are o sansa sa se indrepte, lupta mea devine a lui, cu armele pe care i le las, tot ce e mai bun in mine? e teribil, cu adevarat parintii se mintuiesc prin copii
are privirea unuia care in viata anterioara a fost mai intai tigru si apoi calugar budist – asta mi-a spus la prima vedere, sa nu razi ,,,
0
0
#12 Comentariu nou
curly
dintre toate pozele ce le-ai pus pe blog de cand esti in aceasta faza de non-text, asta a luat potul in topul meu personal…pana acum, cel putin.
banuiesc ca postura copilului prinsa de tine a fost pret de o fractiune de sec, nu-mi inchipui ca avea privirea asta din alta lume in tot timpul – si cu atat mai mester carmaciul! 🙂
(privirile unora dintre aceşti copii mă fac să cred în reîncarnare).
12 comentarii Adaugă comentariu
Foarte reusita fotografia! Minunati copilasii tai.
Reusita fotografie!
Razbate multa tristete!
ma intreb ce simte un parinte cind isi priveste copilul. am sa ma intreb mereu..
frumoasa fotografie..frumoasa lumina,eu sper ca Romania se va reincarna:)ar fi frumos ca prin reincarnare ea sa ducem toti o viata frumoasa intr-o Romanie decarnata
ce treaba are romania cu fotografia ? unii bat campii rau .
Valeria, fiecare înţelege ce vrea dintr-o imagine, ce-ai cu omu’?
Gabi, cand iti privesti copilul, e ca si cum ti-ai privin in suflet, pentru ca el este reflectia a ce este rau si ce este bun la tine, mama lui.
Mda. Are ceva de Bruce Lee, trebuie să recunosc…
multumesc pt raspuns, marturisesc ca e mai mult decit ma asteptam.
… ce e rau in mine mai are o sansa sa se indrepte, lupta mea devine a lui, cu armele pe care i le las, tot ce e mai bun in mine? e teribil, cu adevarat parintii se mintuiesc prin copii
are privirea unuia care in viata anterioara a fost mai intai tigru si apoi calugar budist – asta mi-a spus la prima vedere, sa nu razi ,,,
dintre toate pozele ce le-ai pus pe blog de cand esti in aceasta faza de non-text, asta a luat potul in topul meu personal…pana acum, cel putin.
banuiesc ca postura copilului prinsa de tine a fost pret de o fractiune de sec, nu-mi inchipui ca avea privirea asta din alta lume in tot timpul – si cu atat mai mester carmaciul! 🙂