Când m-am apucat de trebuşoara asta cu bloggingul, m-a păcălit cineva că-i simplu. E simplu ca mersul pe bicicletă până-ţi cade lanţul prima oară. Cine nu şi-a prins niciodată deştu’n pinioane şi nu şi-a amestecat sângele cu vaselina îmbâcsită de pe butuci nu ştie ce-i aia bicicletă, vă spun eu.
Bloggingul e simplu cât merge site-ul fără probleme. Când se-ndoaie câte o spiţă şi se strâmbă furca, se cheamă că ai probleme cu „banda”, cu „baza de date”, cu „php-ul” şi alte alea. Cazi în cap şi te miri ce complicat a devenit deodat’ pedalatul.
Când m-a-ntrebat Arhi dacă nu vreau să scriu despre emoticoanele de pe telefoanele mobile de la Zapp, i-am zis că da, de ce nu? În fond, cum ziceam, sunt pentru emoticoane, sunt pentru progres, mai ales dacă progresul te ajută să faci şi-un plin de benzină (Subaru consumă mai mult decât credeţi).
Dar în blogging nu mai e suficient să scrii un text şi gata, aşa cum pe vremea lui Fra Angelico o Biblie era vax albina fără miniaturi. Trebuie să ştii să „embeduieşti” filme, să „uploadezi” poze şi media, să instalezi şi să activezi „pluginuri”, să foloseşti „excerpturi şi headinguri” şi, în fine, suprem secret masonic al bloggerilor, să poţi edita php şi css, orice-ar mai fi însemnând şi asta.
Şi vai de creştinul web 2.0 care activează un plugin fără să priceapă efectele vrăjitoriei sale de ucenic grăbit! Pentru că e simplu să instalezi un truc care-ţi desenează pe pagina blogului emoticoane amuzante, dar care interzice toate celelalte emoticoane cunoscute de toată lumea.
Şi ce te faci dacă vrei acum un nou plugin pentru emoticoane, noile hieroglife ale începutului de mileniu, însă asta presupune să te apropii fără smerenie de teribilul secret al editării fişierului comments.php? Pentru că, măcar aşa, ca experiment, mi-ar plăcea să-ncerc opţiunea de emoticoane grase în comentarii pe care o văd la Arhi, doar că tema mea premium foloseşte o tehnică de editare cu „hooks”, complet atipică. Geekşii care se pricep zic că e simplu ca apa rece, cam la fel cum zicea şi Einstein despre înnodarea luminii prin spaţiu. Firesc, Nobelul nu-i pentru oricine, nici măcar în blogging.
Aşa că help, stimaţi cititori. Dacă e vreun geniu într-ale editării cu „hooks” printre voi, îl rog să mă contacteze.
Dacă nu, nu.
17 comentarii Adaugă comentariu
De ce sunt atat de importante aceste emoticoane ? La ce sunt ele bune si de ce nu am putea fara ele ? Ma lamureste si pe mine cineva ?
Mi se intampla si mie sa le folosesc, dar nu foarte des si poate de aceea imi e greu sa inteleg de unde aceasta pasiune pentru perfectionarea si folosirea elevata a acestor figurine.
Chiar merita atata atentie ?
Ştii pentru cine cred că-s importante? Pentru cei care n-au răbdare să citească astfel încât să înţeleagă sensul exact al unei fraze, cât şi pentru cei care nu se pricep să scrie în sensuri clare.
Ma, io am un baiat in lista de messenger, artist, pe bune, ma scoate din toate cacaturile. Cand mi-a dat add n-a stiut ce l-a lovit, inca ma credea un tip deosebit 😀
Spune-i că îl iubesc ca văduva neagră p-ăla micu’, să mă caute 🙂
Băieţi, eu sunt pentru contra emoticoanelor, înjur lumea care la interpelări îmi răspunde mono emoticonic. Mi se pare strict o chestiune de aspect, nu de fond: sunt draguţe, dar doar atît. Ori că scrii cu font wingdings, ori că pui emoticoane, tot aia e. Dar conţinutul contează.
Să nu mint, că le mai folosesc şi eu, fir-aş al sfîntului de păcătos care mi-s! Cu moderaţie, că mă abţin.. Dar în tinereţe le transformasem într-un appendix al cuvintelor.
Toti ne-am pus abtibilduri si alte briz-brizuri pe biciclete cand eram mai mici. Pentru cata vreme? Sunt adeptul „keep-it-simple”. That is, safer and faster.
Mda, suna complicat 🙂 Succes iti doresc, daca aud de vreun IT genious….
Comparatia cu bicicleta mi-a mers la inima, exact asa ma juleam si eu si ma mazgaleam cu vaselina si praf!
Englezul ar spune „Aş putea da o împuşcătură” 😉
Ai grija pe cine lasi sa te-ajute. 🙂
Cum? Suntetz impotriva la emoticoane? Cine foloseshte emoticoane e neted la scoartza si simplu la gand? Cuum? Emoticoanele care omoara fioru vorbei intorlocate?
Whaaat? Huooo! Boshorogilor! Oameni de peste 30 de ani ce suntetzi. Conservatorilor. Anchilozatzilor. Academicilor. Subarishtilor… (ooops. scratch that: self-inflicted wound)
:rant: :p >:< :tomato:
:p :p :p
Ce-ai cu mine?
Da’ nu mai bine il injur io explicit ca la mine in Giulesti, decat sa ii pun vreun emoticon din ala suparat. Sau nu mai bine ii spun: EJTI TARE COAEEE! Decat sa ii dau emoticonul cu WINK? Sau in loc sa ii trimit gagicii inimioare nu mai bine ii spun: FATA MEA, CA TINE ALTA’N LUME NU-I, vorba lu’ Salam!
Raspuns: NU, ca din cand in cand mi-e lene si ami bine dau click pe un emoticon decat sa imi rup deshtele in tastatura! 😀
cine e impotriva la emoticoane sa nu-si mai misca muschii faciali si sa nu mai face grimase cand vorbesc!
Eu îl am consilier pe nea Stere. Şi el m-a lămurit repede cum e cu blogurile: prea multe butoane, prea puţine idei.
Daca primesc codul sursa al temei cred ca pot face minunatia.
@Eugen, codul ce? 🙂 Mulţam, îţi dau un mail.
Aşa că help, stimaţi cititori. Dacă e vreun geniu într-ale editării cu “hooks†printre voi, îl rog să mă contacteze.
Nu ma consider geniu, dar ma pricep la editarea care te intereseaza pentru ca folosesc tot thesis. Daca mai e nevoie, bineinteles pot ajuta.