În timp ce ediţia a XXII-a superbissimului Festival George Enescu a trecut de jumătate şi se apropie de final, în culise se înteţeşte o încăierare surdă şi foarte balcanică pentru şefia acestei instituţii culturale. Directorul artistic al Festivalului, Ioan Holender, părăseşte funcţia după 12 ani de mandat, o perioadă fastă, în care evenimentul a crescut mult în prestigiu şi notorietate. Dar nici nu s-a răcit bine perna fotoliului de şef de pe care s-a ridicat Ioan Holender şi iată că se mârâie, se lucrează şi se obstrucţionează în jurul locului rămas liber. Cum, necum, dar din nectarul şi ambrozia simfoniilor cântate la Festival a-nceput să fiarbă în bucătăria evenimentului o zeamă dâmboviţeană de prost gust.
Întârzie formalizarea numirii ca director în locul lui Ioan Holender a unuia dintre „cei mai mari şi mai interesanţi dirijori ai momentului”(sursa declaraţiei), Vladimir Jurowski. Jurowski, 43 de ani (doar ceva mai mult de jumătate din vârsta lui Holender) este dirijor principal al Orchestrei Filarmonice din Londra şi este privit de susţinătorii săi ca o şansă unică de promovare internaţională a muzicii lui George Enescu. El a inclus deja creaţia enesciană în repertoriul internaţional al London Philhamornic Orchestra, urmează să prezinte Œdipe în programul BBC şi a prezentat pentru prima oară la Londra Simfonia a III-a. Dar Jurowski nu pare a fi suficient de bun pentru ministrul Culturii de la Bucureşti, Ionuţ Vulpescu – sau, poate, pentru mentorul acestuia, fostul preşedinte Ion Iliescu, ce-i drept mult mai apropiat ca vârstă de Ioan Holender decât de tânărul dirijor londonez.
Culmea, însuşi Holender, care a anunţat încă de acum 2 ani că se retrage, pare acum nemulţumit de succesorul său şi tulbură apele în jurul numirii acestuia. Într-un recent interviu pentru TVR, Holender a sugerat că următorul director al Festivalului n-ar putea fi decât român, pentru că numai aşa ar putea înţelege, de fapt, ţara şi muzica lui Enescu – o atitudine mai degrabă surprinzătoare din partea cuiva care a făcut treabă foarte bună la Festival chiar dacă emigrat din România în 1959 şi a fost un director excelent al Operei de Stat din Viena, timp de 18 ani, chiar dacă nu era austriac.
Român sau străin, următorul director artistic va trebui să negocieze şi să convingă orchestre internaţionale să vină la Bucureşti pentru Festival, un lucru cu atât mai dificil cu cât statul român plăteşte şi prost, şi greu, şi târziu pentru contractele artiştilor de talie mondială pe care-i invită aici.
E mult de lucru pentru pregătirea evenimentului iar marile orchestre şi marii artişti pe care ne place să-i vedem și să-i ascultăm la Bucureşti au programul făcut pe câte 2-3 ani înainte. Aceste super-vedete nu au nici vreme, nici disponibilitate să se încurce cu nişte bizantini neserioşi.
Timpul a început deja să fie scurt până la următoarea ediţie, din 2017. Foarte probabil că dl. Ionuţ Vulpescu se va fi eliberat până atunci de greaua răspundere pe care a primit-o fără să vrea o dată cu frumosul cadou al portofoliului de la Cultură. Poate că, în 2017 spectatorii nu-şi vor mai aminti de prezenţa fără contur a domniei sale pe marginea Festivalului din 2015 – dar mi-e teamă că-i vor resimţi consecinţele indeciziei, şi e păcat.
1 comentariu Adaugă comentariu
Este fireasca aceasta navigare a lui Holender prin meandrele concretului. Anul trecut, cam pe vremea aceasta, era un fan Ponta – candidat la predentia Romaniei, mandru ca este roman.