1. Prima obligaţie a jurnalismului este faţă de adevăr.
2. Prima loialitate a jurnalismului este faţă de cetăţeni.
3. Esenţa jurnalismului este dată de disciplina verificării.
4. Jurnaliştii trebuie să-şi menţină independenţa faţă de cei despre care scriu.
5. Jurnalismul trebuie să acţioneze ca o monitorizare independentă a puterii.
6. Jurnalismul trebuie să ofere publicului un spaţiu pentru critică şi înţelegere.
7. Jurnalismul trebuie să se străduiască să facă semnificativul interesant şi relevant.
8. Jurnalismul trebuie să menţină ştirile uşor de înţeles şi echilibrate.
9. Cei care practică jurnalismul au obligaţia să-şi exercite libertatea de conştiinţă.
10. Cetăţenii au, la rândul lor, drepturi şi responsabilităţi când vine vorba despre presă.
Aceste 10 principii sunt rezultatul intervievării a mii de ziarişti, în sute de redacţii americane, de către reprezentanţii Comitetului Jurnaliştilor Îngrijoraţi – Comitee of Concerned Journalists – un grup de oameni de media care caută a înţelege de ce presa şi publicul s-au îndepărtat unii de alţii. Fiecare principiu este explicitat pe larg într-un volum numit „The Elements of Journalism”.
Titlul induce în eroare. Nu este o lucrare pentru începători, ci este pentru cei care, după ani de zile în această meserie, încep să se întrebe când şi cum breasla a greşit drumul.
Jurnalismul nu este despre profit, despre audienţă şi tiraj, despre influenţă, despre celebritate, despre vedete – acestea sunt cel mult efecte secundare, dar nu pot constitui un scop în sine. „Scopul principal al jurnalismului este să furnizeze cetăţenilor informaţiile de care aceştia au nevoie ca să fie liberi şi să ia decizii în cunoştinţă de cauză” – constată autorii. Cei care ignoră sau care încalcă această lege inflexibilă împachetează fum; publicul poate fi distrat un timp, surprins, şocat, întristat, scârbit cu intenţie – dar acesta e divertisment, nu informare, nu jurnalism. Mai devreme sau mai târziu, publicul se va reorienta, căutând sursele de informaţii în care poate avea încredere.
Circul este o afacere legitimă care produce aceleaşi reacţii emoţionale ca o presă care-şi ignoră menirea, dar circul are măcar onestitatea să spună ce e (şi să admită ce nu e). Presa care oferă doar circ fără informaţii este impostură, aşa cum o companie de circ ar fi ridicolă dacă şi-ar propune să facă jurnalism din procedurile de show din arenă. Impostura este sesizată fără greş de public, întotdeauna, şi nu e niciodată respectată – şi cu atât mai puţin iubită.
Când APTR a premiat emisiunea Reporter Special, am spus că echipa primeşte semnale de simpatie din partea publicului emisiunii şi telefoane iritate din partea subiecţilor emisiunii. Am adăugat că sunt foarte mulţumit de această stare de fapt, pentru că asta înseamnă că ne facem treaba.
Dar am mai spus şi că, din păcate, sunt din ce în ce mai multe cazuri în care subiecţii presei sunt cei mulţumiţi de ce obţin de la jurnalişti, în timp ce publicul se ia cu mâinile de cap văzând ce primeşte – şi că acesta este un simptom clar al unei boli teribile ce macină presa românească. Boala abandonării obligaţiei pentru adevăr şi a loialităţii faţă de cetăţeni.
Întrebarea mea, acum, este dacă breasla jurnaliştilor se mai poate vindeca singură.
41 comentarii Adaugă comentariu
Trebuie sa crezi ca se poate, Vlad – asa cum trebuie sa credem ca tara aceasta si oamenii care traiesc in ea se pot vindeca de tarele care o/ ne apasa. Nu sunt o revolutionara de fel – mea culpa – si sunt mai degraba parte din majoritatea tacuta. Dar nu pot sa nu simt zvac si sa nu ma gandesc cum pot contribui, in patratelul meu, cand vad ca altcineva ia atitudine si face ceva sa schimbe lucrurile.
Am vazut un tweet de dimineata la Emi Gal si tare mi-a placut: „Be the change you want to see in the world” (Gandhi)
Asa sa fie ! jurnalist sau cetatean, oricine am fi 🙂
am o rugaminte daca se poate : primele 9 puncte se pote tipari si pune pe zidul antenei 3, 2, 1, protv, prima, si care or ma fi ele astfel incit sa fie vazute/citite/ insusite de catre TOTI jurnalistii ??
Chestiunea a împlinit două milenii, merge pe al treilea:
„Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!…”
Breasla jurnalistilor nu are de ce sa se vindece: sunt jurnalisti buni si jurnalisti slabi, platiti sau independenti , frumosi sau urati. Proportiile sunt date de consumatorul de media …
Societatea e cea care trebuie sa se vindece. Cand se va vindeca, multe lucruri vor fi rezolvate … poate ar trebui sa incepem cu respectarea regulilor … cele simple .. poate de aici pleaca totul.
Dragul meu Vlad, in aste conditii de pandemie, presa noastra nu se vindeca. Asta e. Ba mai rau, a inceput sa si dea cu copita cind este criticata. Pacat pentru presa aia naiva dar apropiata mie din anii ’90….
nu, nu se poate vindeca, Vlad. breasla jurnalistilor e formata din oameni cinici (nu e vina lor, meseria te face asa), dezechilibrati profesional vs. personal (muncesc prea mult) dar si emotional (inclinatie catre depresii; exista o legatura intre fumat si depresie). e adevarat, cu o inteligenta peste medie. oameni care din cauza ratelor ( casa, masina) si/sau familiei nu pot spune „fuck off” cand apare primul compromis si uite-asa apare al doilea, al treilea samd. oameni ai extremelor care dau un Tolontan, ca tot vorbim de demisii de ministru, dar si un Nistorescu, care da peste tine cu masina si nu coboara sa vada daca mai traiesti.
cati jurnalisti crezi ca respecta in mod curent in Romania principiile de mai sus?
exista exceptii adevarat, cum esti tu, Maruta, Tolontan, Rogozanu si altii mai putin cunoscuti, dar unde sunt restul?
Pentru Dumnezeu!
Trăim sarabanda tirajelor ţintă cu sau fără romane, discuri, sacoşe ori papuci, a audienţelor cu preţul popularizării lui Fernando de la Caransebeş, Ogică ori alţi maimuţoi, a reducerilor salariale cu 10, 20 şi 50%, a restructurărilor şi disponibilizărilor. Trăim vremea mogulilor, vremea celor care nu sunt de acord să piardă în nici o condiţie, a celor pentru care nu există apropieri, prietenii, sentimente. A celor pentru care contează doar banii sau influenţa. În aceste condiţii principiile de mai sus pot fi respectate doar dansând pe sârmă! Poate că a venit momentul pentru un canal de televiziune finanţat prin subscripţie publică-privată. Cu consiliu de administraţie şi realizatori independenţi. Ce zici?
Mda, presa a ajuns in halul acela in care jurnalistii isi fac titluri de glorie nu din vreo ancheta dusa profi pana la capat, ci din faptul ca sunt amici de sprit politic cu X, Y, Z. Iar telefoanele iritate despre care vorbeai, Vlad, si pt care te felicit, la foarte multi sunt inlocuite de telefoane prin care X, Y, Z incearca sa afle pulsul pietei sau daca a fost ok o aparitie publica sau alta. iar cand dintr-un motiv sau altul nu mai primesc asemenea telefoane, jurnalistii respectivi sufera teribil (am vazut cu ochii mei). pentru ca asta inseamna ca nu-si fac treaba!
Sper ca da. Numai de-am vorbi mai des despre asta.
Da. Am văzut asta la Tolo şi la tine recent. Am văzut la câţiva jurnalişti de la Cotidianul şi Caţavencu, care n-au acceptat mizeriile recente. Văd pe blogul lui Mihnea Măruţă de la Cluj şi pe blogurile multor altora.
Jurnaliştii cu vână şi principii rezistă. Unii se auto-exileaza în web 2.0, dar acum şi publicaţiile lor tot întru web 2.0 trec. Alţii forţeaza mâna, pâinea, cuţitul si portofelul „mogulului”…
Cei mai de respectat sunt însă cei care îşi iau viaţa în propriile mâini şi fac presă pe banii lor (a se vedea mai ales mişcările recente pe piaţa publicaţiilor locale).
Jos pălăria! Presa noastră încă mai are zvâc!
Am plecat din presa cand nu am putut fi ceea ce voiam sa fiu; si, ceea ce era trist-pt ca urma sa-i „dezamagim”-, oamenii erau aproape de mine, de echipa mea, intelegeau ca vrem sa facem lucruri bune: eram inventivi , onesti, jurnalisti care isi faceau datoria. NU mercenari.
..Citeam deunazi cum e privit Berlusconi, cel care a dat semnalul pt „noua ordine mizerabila” , ca sa- spun asa: televiziunea-gunoi, putere mediatica, toleranta fata de viciile cetatesnesti etc.
Cu asa ceva n-ai cum sa lupti decat stand pe bucatica ta si facandu-ti datoria cu credinta; pana la urma, iese ceva. Incurajandu-i si pe altii, facand valuri cand si acolo unde se poate.
Iti tin pumnii daca asta simti ca vrei sa faci.
Nu.
Nu.
M-ai scos din sarite, Vlad. Imi amintesti de Iliescu, dand lectii de capitalism. Spre deosebire de tine, el are scuza unui pensionar care poate spune vrute, nevrute, idei valoroase sau nu, cu sau fara aplicabilitate practica. E neinplicat. Pentru el Capitalismul e ca Dumnezeu – o idee care ne poate preocupa. Modul tau neimplicat de a pune problema despre Jurnalism fara Circ este vai, atat de corect. Pacat ca trecutul si viitorul nu se unesc intr-o bucla temporala si ca ziua de maine n-are nici o sansa fara cea de ieri. Cred ca ai inteles foarte clar de ce m-ai scos din sarite. Dincolo de faptul ca sunt cam iritat in aceasta perioada…))
CAT VALOREAZA O PLACINTA LA BUCURESTI? http://casastirilor.wordpress.com/2009/07/15/lady-placinta-victima-numarul-doi/
Ba se poate ma, doar sa se gasesca medicamentul potrivit si sa se faca administrarea fara a face compromisuri!
Moise, nervii tăi mă lasă rece, cu atât mai mult cu cât eu, spre deosebire de tine, am luat o decizie la un moment dat.
Raspunsul la intrebare este nu. Pe de alta parte eu cred ca exagerezi cu puterea de perceptie ridicata a publicului. Turmele sunt manipulabile, le mai scapa ciobaniul din cand in cand, dar intotdeauna are caini care sa le adune. Publicul e captiv. Cumva si ziaristii sunt captivi, dar ei ar trebui sa aiba capacitatea sa se smulga din sistem.
ma simt ca un chibit care se bucura pe margine. ca un om cu admiratie pentru adevar, ii admir si pe cei care il spun. cand il spun.
ce cred eu insa ca e mai rau nu e ca vai, multi sunt pacaliti de impachetatul de fum. nu cred ca sunt asa multi pacaliti. cred ca sunt foarte multi care inteleg ca astea sunt regulile jocului: cine da bani mai multi are imagine mai buna.
crezi ca nu sunt unii care gandesc acum, cetateni de rand, nu oameni politici: daca eram in locul lui Ridzi, faceam pe dracu-n patru sa nu se prinda nimeni ce e cu contractele alea…?
cand presa spune adevarul, trebuie sa fie si oameni care sa vrea sa-l auda.
Ipo – chiar dacă e captiv, publicul realizează când e păcălit. Tu nu-ţi dai seama? Mesajul ăsta e – păcălirea publicului e un drum înfundat, indiferent de lungimea lui.
Şi sunt de acord cu George – şi publicul are o parte de răspundere în lungirea acestei peltele.
„Întrebarea mea, acum, este dacă breasla jurnaliştilor se mai poate vindeca singură.”
Raspunsul este evident: NU.
Pentru ca „boala” nu este a jurnalistilor, e a societatii. Sa nu uitam sa si ziaristii sunt tot oameni care traiesc pe aici… da, ciudat cum acest aspect se uita atunci cand cerem jurnalistilor diverse lucruri, ca cele 10 enumerate in articol.
Zicea Bogdan Teodorescu aseară, la Sinteza Zilei, şi au mai zis-o mulţi alţii şi înaintea lui, că menirea jurnalistului este să critice greşelile puterii, că cine nu înţelege acest lucru şi laudă puterea, sau îi găseste scuze, sau inchide ochii, acela nu este jurnalist, ci colaboraţionist.
Perfecţiunea şi absolutul sunt intangibile pentru fiinţa umană, iar presa nu face desigur excepţie, deci şi colaboraţioniştii vor continua să existe. Numărul lor depinde însă de nivelul de cunoastere şi de înţelegere al consumatorului de presă, care poate accepta sau respinge făcăturile. Oricât de mare ar fi interesul mogulilor să orienteze presa într-o parte sau în alta, ei trebuie să ţină cont de cerere, dacă nu vor să dispară de pe piaţă.
Excepţiile ca B1 TV confirmă regula şi, oricum, nu pot rezista în timp. Este binecunoscută vorba despre cât timp şi câţi oameni pot fi minţiţi.
Vlad, eu sunt curios catzi ziarishti care sa respecte regulile astea shtii tu. shi poate dai macar cateva exemple cu nume shi prenume
vlad, s’a mai vorbit de asta. e un cerc vicios intre public, jurnalist, audiente si bani, interese si patronat. cred ca lucrurile s’au asezat si oarecum cimentat in forma in care sunt acum.
nu vad cum s’ar putea schimba. ce canal tv vrea sa se „bucure” de audienta, notorietatea si cifrele TVR Cultural, de exemplu?
Nu.
Rolul jurnalistilor nu e numai sa informeze, ci si sa educe si nu sa se coboare la nivelul pulimii. Cauterizare pâna la os, alta solutie nu exista! Dar asta nu e posibil în România noastra in absolut nici un domeniu.
NU! Cat timp presa nu se poate sustine financiar numai din vanzarea tirajului sau din abonamente tv. Ceea ce nu poate face in actuala”economie de piata”, vorbesc din experienta! Si asa apar compromisurile, goana dupa publicitate si audienta cu orice pret.
nu am stiut ca ai blog.cei care te lauda nu te cunosc asa cum te cunosc eu inca de pe vremea guvernarii taraniste.ai fost si ramai un mancator de rahat voiculescian.trage tare ca tot basescu iese.
Bre, rizi…
Tu nu ai văzut că pe aici oamenii au altă atitudine. Dacă tot ai normă de comentarii pe bloguri, articole din publicaţii on line ori pe la emisiuni, adaptează-te şi tu stilului. Se vede de departe că eşti din altă lume. Eu, bunăoară, îl cunosc pe Petreanu tot din vremea guvernării ţărăniste şi nu pot spune decât că era mai… tânăr.
someone: prima obligatie a jurnalistului este fata de sine . Si totul e sa fie nascut din Om si sa aiba Constiinta. Dar fabrica de bani si rating macina…
Sunt cateva voci, cateva treziri, sper sa fie o Ridicare spre Verticalitate!
@Ruxandra Lungu, sunt de parere ca ai punctat cel mai bine situatia! Si, daca mai vorbim si de un jurnalist in ascensiune, lumplica si mai tare!
D. Petreanu, din pacate jurnalistii sunt organizati in redactii / posturi / trusturi etc. si adesea o voce singulara dintr-o redactie / post / trust nu poate sa fie perceputa corect (‘nu se vad copacii din cauza padurii’). Exista anumite orientari ale trusturilor si nu reusesc sa inteleg daca ele sunt date de o comanda a ‘mogulului’ sau de schimbarea radicala si brusca a opiniei tuturor jurnalistilor din trust. De exemplu nu pot intelege cum Realitatea TV a devenit (oarecum) anti-basescu atat de rapid (poate doar daca as intelege cum PD a devenit partid de dreapta peste noapte).
Sa auzim numai de bine !
@Petreanu: ba imi dau seama, dar eu de exemplu nu votez 😉 . Sa nu ne ascundem dupa deget, OTV si Click fac rating, nu Discovery sau 22.
Vlad, acest articol te face sa pari arogant. Un fel de maica Tereza inconjurata de oameni manjiti si compromisi… Din nefericire jurnalismul este legat de profit, influenta, tiraj rating. Si aici si peste ocean. Asta nu inseamna ca jurnalistii nu pot face lucruri senzationale in beneficiul publicului.
Si atunci „jurnalistii de televiziune”, sau cei de „presa scrisa” care promoveaza persoane fara valoare, scriu si promoveaza in tabloide obiceiuri si oameni fara substanta si spun ca „asta vinde”, astia ce sunt?
Si daca nu crezi ca sunt jurnalisti, spune-le si colegilor tai de slujba care fac de-astea zilnic.
A propos de principiile jurnalismului…. am vazut pe site-ul Antena 3 o stire cat se poate de serioasa. Printre altele, se zice ca o firma care produce vaccin contra gripe porcine a trimis la mai multe laboratoare material pentru crearea vaccinului infectat cu gripa aviara. Acest fapt a fost descoperit in Cehia, si exista si o actiune in justitie in Austria vizavi de acest fapt.
http://www.antena3.ro/stiri/stiinta/gripa-porcina-si-teoria-conspiratiei-o-jurnalista-austriaca-acuza-oms-si-onu-de-bioterorism-si-tentativa-de-genocid_75907.html
Chestia e atat de extraordinara, incat fie e falsa, si e o eroare regretabila ca apare pe site la Antena 3, fie e adevarata si e nasol ca in media mainstream din intreaga lume NU a aparut stirea.
Daca e adevarat sau nu, ne priveste chiar mai mult decat scandalurile legate de afacerile necurate ale unui ministru. Mai ales ca tot s-a vorbit la noi despre alte vaccinuri… Si la noi probabil in curand va sosi acest vaccin – iar daca e adevarat ca o mare cantitate a fost trimisa in alte tari infectata cu un virus periculos, atunci se cam schimba viziunea noastra despre lume, despre unele boli, vaccinuri, companii farmaceutice si chiar OMS.
Domnu’ Petreanu,
daca adevarul va e crez… hai sa va propun un subiect poate pentru „Reporter Special”.. doar o idee, si nu legata de teoria conspiratiei, ci de chestiuni clare, pe care va puteti documenta usor, cu surse si tot ce trebuie. E aproape un truism in presa de la noi ca economistii nu au putut prevedea criza economica, aceasta venind pe neasteptate, mai imprevizibila ca un uragan.
Fapt este insa ca un economist american pe nume Peter Schiff a prevazut cu claritate ce se va intampla inca din 2005, a sustinut cu tarie si chiar s-a ras de el. A explicat in detaliu ce se va intampla, a scris si o carte aparuta in 2007 despre criza economica, in care prevedea exact ce se va intampla… si ghici… fix ce a zis el s-a intamplat, cand marii economisti ai omenirii, cu nobelii in frunte, glorificau economia SUA care „duduie”. Si nu a facut asta ghicind in cafea si in ghiog, nu e vreun paranormal, ci doar un om informat, dar fiind un economist cu o alta paradigma economica, alta decat cele dominante la ora actuala.
Credeti ca l-a luat Obama consilier? Credeti ca analistii economici s-au schimbat cumva si au incercat sa se intereseze in mod special de el si sa il consulte pe el in principal pentru ca a inteles ceea ce marea majoritate habar nu avea? Credeti cumva ca dl Guran l-a luat ca punct de reper in analiza crizei, ca l-au interesat previziunile actuale? Nu, nici vorba. Si stiti de ce? Pentru ca background-ul sau economic are la baza alta paradigma economica, nu keynesitsta, nu monetarista, iar analistii media au lacune serioase cand nu e vorba de ce au sustinut Keynes si urmasii. Dar daca e vorba de adevar, de deontologie, jurnalistii „economici” cand scriu despre criza ar trebui sa inteleaga intai ce e cu unul care a explicat in cunostinta de cauza cum e cu criza chiar inainte ca ea sa se produca, nu sa ii chestioneze doar pe cei care nu au avut habar de nici un fel de criza, i-a surpins cum ploaia ar surpinde un meteorolog incompetent… si acum sunt pe toate canalele explicand masaurile anti-criza si cand se va sfarsi criza. Si acum, ca si atunci… bajbaie. Iar unul care a prevazut 99% din ce se va intampla, explicand, scriind si o carte, face acum previziuni care sunt ignorate la fel cum au fost ignorate cele de dinainte de criza, cand Guranii Americii radeau de el atunci cand explica ce criza o sa vina si exact cum.
Iar despre paradigma aceea, non-keynesista… daca va imaginati ca e vorba de ceva obscur, recent, va inselati. E vorba de o scoala de gandire economica al carui cel mai cunoscut cercetator a fost F. A. Hayek, printre altele cu un raft de carti si un Nobel in economie, si cel mai proeminent reprezentatnt a fost Ludwig von Mises, cel care in 1920 formula argumentul imposibilitatii calculului economic in societatea socialista, demonstrand cu claritate pe temeiuri economice, ca o societate socialista e falimentara economic.Nu e ceva incropit in graba, ci o scoala de gandire economica mai veche decat keynesismul si cu radacini mai adanci in istoria economiei… dar mai liberala si mai putin draga celor de la putere, oricarea ar fi ei (desi, nu stiu daca stiti, presedintele Cehiei, Klaus, asuma fix aceeasi orientare economica).
Nu e vorba de dispute economice… dar suntem in criza, si ascultam analisti, oameni politici care vorbesc despre criza… iar media si permite luxul sa ignore cu totul pe cineva care, fiind dintr-o alta paradigma economica, a inteles si intelege mai bine ce e cu criza, insa e trecut sub tacere pentru ca nu e „de-al lor”, genul de economist agreat de putere pt ca e prea liberal si altfel decat analistii economici media.
Daca va intereseaza adevarul despre un subiect atat de delicat, sta in puterea dvs sa dezvaluiti lucruri f interesante si relevante pt public – veti poate si dvs surprins. Acum la noi se aude doar o voce care vorbeste despre criza, a celor care nu au stiut ca va veni criza, si desigur ca nu stiu nici acum cum e cu scaparea din ea… insa sunt pusi sa vorbeasca ei… doar ei.
Puteti verifica usor ce am spus despre Peter Schiff… Google se descurca f bine sa va furnizeze date relevante… si nu numai despre el.
Sure thing. Breasla jurnalistilor se va vindeca singura exact cand lumea intreaga va invata sa faca asta. La Pastele cailor? Sper ca nu.
GG – am twitterit acum vreo 6 luni linkul către un articol ce explica matematic ce a declanşat criza – era extrem de interesant, riscul investiţional din SUA fusese modelat de o ecuaţie descoperită şi demonstrată de un matematician chinez. Totuşi, investitorii au forţat limitele ecuaţiei, chiar dacă matematicianul a avertizat insistent că nu e în regulă. Nimeni nu l-a ascultat…
@Someone
E interesant, nu stiu de articolul respectiv. Dar ideea pe care as lega-o si de acest post este ca daca ” Prima obligaţie a jurnalismului este faţă de adevăr.” , atunci din asta deduc ca prima obligatie e inplicit si sa nu fie stupid si sa nu porneasca intr-o unica directie, de la presupozitii care i-au bagat pe altii in eroare. Nu mi se pare normal sa te declari analist economic si sa te uiti doar in gura lui Pogea, Isarescu si altii ca el, sa spui cu lux de amanunte ce zic agentiile de rating, FMI-ul, etc fara sa pui macar problema ca toti acestia au in comun ceva: aceeasi paradigma economica ce a spus fix nimic omenirii despre criza si i-a indemnat pe cetateni si pe guvernanti sa continue tot asa pentru ca „economia duduie”. Adica tot pe astia ii ascultam acum? Si vai… urmarim adevarul si afirmam stupid si/sau mincinos ca nimeni nu a stiut de criza… Adevarul e o chestie poate f sus, dar fara o dezbatere reala si prezentand partinitor voci reprezentand o unica paradigma economica ce s-a facut de … intelegi tu… nici o sansa de a putea spera macar la adevar. Si asta e o problema a jurnalistilor: fie sunt prea partizani si adevarul nu e un obiectiv de atins pentru ei, fie cred sincer ca urmaresc adevarul dar sunt prea saracutzi intelectual, nu vad decat chestiuni de low level si ignora probleme si intrebari esentiale, chiar si fapte ce nu se incadreaza in tiparele obisnuintei lor. E ca o competintie intre oameni interesati sa zica nu stiu ce si oameni care vor sincer sa zica adevarul, dar nu-i duce mintea prea departe. Exemplul cu criza si cu lipsa de anvergura a analistilor economici e numai unul… imi vine in minte altul… incercarea de a analiza politica de la noi pornind de la ideea ca e vorba de o lupta intre doctrine politice… La fel de ridicoli mi se par cei care analizeaza criza pornind de la Keynes cu cei care analizeaza luptele politice pornind de la doctrine (adica lupta PSD- PDL e lupta intre stranga si dreapta).
Economic, ideea lui Schiff este ca sistemul actual cu credit si banii „injectati” in economie prin credite si banci duc la un fel de joc piramidal, schema Ponzi… economistii din paradigma lui stiau ca totul se va prabusi cum stiam noi in anii ’90 ca o sa pice Caritas-ul… e o intreaga literatura pe tema ciclului economic. Problema Caritas nu era ca s-a lacomit cineva, ca in loc sa dea de 8 ori suma putea sa dea de 2 ori numai si sa prelungeasca jocul… ci ca smecheria nu tine, matematic nu tine, chiar si fara lacomia infierata de analisti (a fost si lacomie, dar nu e cauza principala asta). Iar problema e fix la ce au analistii si politicienii in comun: paradigma economica urmata… Analisti din astia sunt, cu ei defilam (poate altii nu dau bine la TV) … si bineinteles ca pare de la sine inteles ca toate previziunile trebuie ajustate luna de luna de parca in natura economiei ar sta sa nu poata sa faca previziuni.
Si acum intrebarea e: am inteles, principii minunate sunt… dar oameni pt ele sunt? Adica si cinstiti, si cu ceva anvergura intelectuala…