„Ediţiile de colecţie” ale Jurnalului Naţional tipăresc luni numărul 100.*)
Îţi trebuie ceva încăpăţânare să faci asta, atâta timp, în România, unde ideile bune şi gesturile pozitive mor prematur – de obicei îngenuncheate prin şuturi repetate la gioale. Colecţiile de filme, muzica, serialele de reportaj, şi mai ales Biblioteca pentru toţi sunt iniţiative editoriale excelent definite – şi mai ales alcătuite cu gândul la educaţie, întâi, şi abia apoi la marketing.
Marius Tucă e un tip încăpăţânat – şi insuportabil, desigur, dar cred că, în ultimii 5 ani, a făcut mai mult pentru cultura generală a acestui neam decât statul român în ultimii 20.
Ediţia de colecţie a Jurnalului Naţional de luni, 14 septembrie, vine cu un dublu album al Tatianei Stepa, care conţine 36 de cântece definitorii pentru personalitatea artistei.
[nggallery id=22]Ziarul promite că „toate dreptuÂriÂle care vor rezulta din vânzarea acestui duÂblu album vor ajunge la fiul Tatianei Stepa, Cătălin Filipoiu.”
Spuneţi voi cum poţi să nu-l respecţi pe ciufutul de Marius când decide aşa ceva, într-un an în care presa îşi numără (degeaba) fiecare bănuţ.
___________
* Ediţiile de colecţie cu CD, adică.
19 comentarii Adaugă comentariu
Mare dreptate aveţi, d-le Vlad! Acum îmi dau seama, ca beneficiar al „Jurnalului Naţional” sunt, într-adevăr, beneficiar de cultură generală. Şi statul român n-a contribuit cu nimic. Degeaba ne batem în piept că învăţământul e gratuit… ceea ce învăţăm în şcoli e egal cu zero!
Uite un motiv adevarat pentru a spune: multumesc, Vlad Petreanu !
Daca nu citeam aici nu aflam la timp si de regula nu cumpar ziare.
Si bineinteles: multumesc, Marius Tuca si Jurnalul National !
Un gest nobil, al carui autor merita intr-adevar tot respectul, fie ca-i vorba de Tuca (daca e pe banii lui), fie ca patronul a decis asupra donatiei.
Sper ca am inteles corect si ca „toate drepturile” la care te referi inseamna banii rezultati din vanzare.
Încetaţi cu hagiografiile!
Nu face nici un Tucă nici o operă. Încearcă să vândă ziarul aşa cum se poate vinde mai bine. Nu trebuie să se lase nimeni amăgit – scopul demersului nu este altul decât vinzarea ziarului.
Despre laude… de ce nu amintim de colecţia de literatură universală editată de Adevărul ori de cea de literatură contemporană de la Cotidianul, mult mai valoroasă, în opinia mea, decât cea naţională tipărită de Jurnalul Naţional? Revista Felicia a editat discul Mărţişor – Prinţişor al „îndrăgitei artiste Corina Chiriac”. Cu ce e mai prejos decât Tatiana Stepa? Mâine edităm Ovidiu Scridon şi, mai departe, Marian Nistor. Pentru bunul Dumnezeu, nu mai lipseşte decât o Minune, o Salam sau o Guţă. Nu sunt omniprezenţi în trust?
Ecuaţia Tucă-Şcoală, Şcoală-Tucă e o eroare! Nu face educaţie nici un Tucă! Şcoala face. Tucă vrea să facă bani şi nişa românească e tot ce a mai rămas de exploatat pe piaţă. Colecţiile Adevărul şi Cotidianul au apărut înainte. Lupta pentru parale este atât de mare încât Jurnalul şi Adevărul se acuză reciproc de diverse netrebnicii. Ambele edituri culturalizează neamul. Jurnalul pretinde că Adevărul nu are drepturi de editare pentru nu mai ştiu ce romane iar Adevărul se plânge ca Jurnalul foloseşte abuziv sigla „Biblioteca Pentru Toţi”. Ce cavaleri! Cu orice preţ, ei vor să ne lumineze cu cărţile lor, vândute pe lângă ziare. Nu mai spun ce scrie în ziare. Tot efortul este pentru cultivarea neamului – în 5 ani cât alţii în 20!
Din câte îmi amintesc, cutreieram împreună librăriile londoneze şi ne minunam că clasicii costau o singură liră. Aşa e şi azi. La ei. Adică jumătate din căt costă acum ziarele-roman ori romanele-ziar ale culturalizantului Tucă. Care va să zică, intenţia e mai puţin spre deloc culturală şi mai mult spre complet economică, fapt pentru care, aşa cum îi şade bine oricărui român care se respectă, preţul perceput e dublu faţă de Europa. Că, doar, nu suntem noi speciali de pomană!
Noroc cu Tucă! Nea Camile, frate Călinescule, să văd plecăciunea!
În final, te rog, să publici pe blog o analiză financiară a unui numar Jurnalul Naţional. Cât costă, cu tuciana culturaliuzare a neamului, cu tot, şi cât îmcasează. Doar ai fost redactor şef la Jurnalul. Mă gândesc că are numai pagube, este? Că Voiculescu vine cu bani de acasă!
Din articolul tău înţeleg (şi cititorii la fel) că Tucă, se gândeşte mereu, mereu, numai la educaţie, la prosperitatea culturală a acestui prea-prost neam, la propăşirea lui intelectuală…
Alooooo! te cunosc prea bine ca să nu-ţi spun că acum nu te recunosc!
P.S. – Îmi place aia cu: „36 de cântece definitorii pentru personalitatea artistei”. M-am gândit îndelung – dacă or fi definitorii pentru personalitatea mea, ori n-or fi definitorii pentru personalitatea ei? Dacă? A cui personalitate? A cui este? Acui o fi? Dacă o fi? Dacă trebuie să spui ceva… despre cineva… şi nu ştii ce… nimic…ce faci???
@odojak
Arata-mi un patron, in orice domeniu, care isi diversifica oferta din grija pentru patrie si popor. Normal ca nici gaselnita cu cartile nu s-a nascut din nesomnul lui Patriciu, la gandul ca bietul cititor nu are cultura-n cap. Sigur ca povestea asta cu „sa dam cultura la tot cartierul” e un bla-bla publicistic.
Dar asa se intampla in toate domeniile: patronii isi storc creierii ce sa mai inventeze, dupa care isi trambiteaza nascocirile prin publicitate, in care ni se poarta de grija ceva de speriat (sa nu ramanem in pana de bifidus essensis, sa avem chilotii albi, etc). Se imbogatesc si patronii, desigur, ca doar pentru asta se si strofoaca, dar avanseaza si societatea.
Mi se pare ciudata mania proletara cu care il infierezi pe Vlad Petreanu, cu atat mai mult cu cat principalul subiect pe care il aduce in discutie este un act de caritate. Poate Vlad a scris despre donatie pentru ca asa a simtit, poate a fost rugat sa aduca vorba ca sa ajute la cresterea vanzarilor, dar asta conteaza mai putin. Important e ca donatia e cu atat mai mare cu cat vanzarile sunt mai mari, iar popularizarea unei cauze nobile nu este o rusine. Parerea mea.
Mai odojakule, uite care e treaba: subscriu la ce zice bubu mai sus.
Eu am zis multumesc pentru ca pur si simplu am aflat de acest lucru. Si pentru ca in acest mod putem avea LEGAL muzica la un pret mic.
Fa te rog o comparatie intre un CD cumparat normal si genul acesta de editii, fie ca vin de la Jurnalul sau de oriunde altundeva.
Si inca ceva: sa nu te mai legi de Marian Nistor ca ma enervezi rau !
Aveţi dreptate. M-am înfierbântat cam tare dar, asta e, nu-l pot vedea pe Tucă în poziţia de dascăl al patriei.
În plus, chiar îmi place Marian Nistor – piesa aia cu satul de pescari. De cele mai noi nu mă lipesc. L-am ascultat la OTV. Sunt manele.
Nu m-a rugat nimeni, nu mi-a cerut nimeni, nu am nici un contract şi nici o obligaţie, alta decât cea de bun simţ, să scriu despre Ediţiile de colecţie sau despre BPT sau despre celelalte iniţiative editoriale de la JN.
Sigur că e şi marketing, dar nu e doar atât. Odojak, ca fost redactor-şef la JN îţi spun că orice număr de ziar din România include, nevăzută, o echilibristică financiară inimaginabilă. Am mari îndoieli că inserturile de carte de la JN sunt un succes financiar zdrobitor.
Dar sunt volume excelent redactate, tipărite frumos şi atent. Fiecare volum include o cronologie foarte bine documentată şi fiecare are o prefaţă scrisă special pentru ediţia respectivă. Sunt cărţi scumpe, distribuite la preţuri mult mai mici decât cele uzuale, din librării.
Statul nu s-a preocupat să distribuie o colecţie de autori români în aceste condiţii – lucrări îngrijite, preţuri mici, tiraje de masă. De-asta spun că Tucă a făcut mai mult.
Apoi – da, tot respectul pentru colecţiile de la Cotidianul şi Adevărul, dar Cotidianul a abandonat, iar selecţia titlurilor lor a fost ceva mai elitistă.
Cât despre Adevărul, conceptul editorial al colecţiei e ceva mai difuz, ei alătură Sven Hassel lui Dostoievski şi insistă, în comunicare, nu pe valoarea culturală, ci pe aspect („vrem să aveţi cea mai frumoasă bibliotecă” – graţie cotoarelor frumos colorate).
În fine, mi-aş dori din toată inima ca JN să câştige bani din toate cele pe care le face; ar fi cea mai bună garanţie că iniţiativele nu se vor opri. Nu ştiu dacă au profit – mi-e şi frică să mă interesez.
Il felicit pe domnul Tuca pentru initiativele sale – este un om integru si avem nevoie de oameni ca el.
Odojak – cred că e necesar să iei în calcul şi următorul aspect. Colecţia „Biblioteca pentru toţi” vine cumva ca o completare firească a conţinutului JN. Dacă Jurnalul avea mereu pe prima pagină „ţâţe şi chiloţi” şi în paginile sale scandaluri din „lumea bună” a Bucureştilor, ţi-aş fi dat dreptate 100%. Dar, JN e singurul ziar în care mai există reportaj, e singurul ziar care a făcut campanii de descoperire a României reale (cea de anul acesta e dedicată chiar scriitorilor români). Dacă ziarul scoate profit din toată povestea asta e excelent! Înseamnă că există audienţă şi dincolo de piticul porno…
consider iniţiativa foarte bună BPT a JN una binevenită. cu această ocazie, am achiziţionat mai multe volume (citite mult înainte, evident, dar a căror stare ajunsese deplorabilă) pentru a le avea în colecţie. sunt bine tipărite, bine editate şi cuprind note informative succinte în prefaţă. de obicei urmăresc ce apare în colecţiile celor 3 ziare – Adevărul, JN şi Cotidianul – şi cumpăr titlurile preferate, fără discriminare jurnalistică. Iar preţul este mai mult decât ok. just my $ 0.02
vlad, doar o precizare: editiile de colectie cu CD sunt la nr 100. editie de colectie, suplimentul de luni al JN, a depasit cu mult si de multa vreme nr 100 🙂
La asta mă refeream şi eu, dar e clar că n-am fost clar 😀 thx Ilinca.
Odojak, total de acord cu tine. Insa cartile, chiar si cele proaste, sunt un lucru minunat atunci cand cad pe mana unui copil care n-a tinut o carte in mana in viata lui. Pot iesi o groaza de lucruri frumoase de aici. Ca si tine, nu inteleg ce a dorit autorul blogului sa ne transmita intrucat Tuca nu va fi niciodata un propovaduitor al culturii, al cartii, al frumosului, este cel mult un bun manager, unul care a inteles cum functioaneaza marketingul. Tuca e tarat de backroundul lui, de lipsa lui de talent, de frustrarile lui dar toate astea conteaza mai putin. Ce conteaza e ca undeva, un copil cu un tata cititor de ziar, are acces la o carte. Iar in zilele noastre asta e mare lucru.
Eu locuiesc in Germania si nu am auzit niciodata de Tatiana Stepa….
CREDE-TI CA O POATE AJUTA CINEVA. ESTE O ADEVARAT BIJUTERIE, DAR BANII O IMPIEDICA SA SE AFIRME LA ADEVARAT EI VALOARE.
http://www.youtube.com/watch?v=2PS7oenOyrs
Poate totuşi ar trebui să îţi aduci aminte de <a href=”http://www.jurnalul.ro/stire-editorial/marius-tuca-onanisti-din-toate-blogurile-masturbati-va-134212.html” title=”acest articol” înainte să mai menţionezi numele domniei sale pe blog…
Èšin minte că a stârnit nişte reacţii destul de urâte după ce a publicat respectivul articol, fapt care mă face să cred că ţinta a fost într-adevăr marea majoritate a blogosferei.
Odojak iti multumesc! … eram curioasa sa stiu cine-i Ovidiu Scridon de care pomenesti si-am dat un search pe google; … si-am descoperit o voce extrem de calda, o muzica sensibila si-un artist despre care spre marea mea rusine, n-am avut habar.
Sincer iti multumesc Odojak
Mie-mi place mult muzica lui Ovidiu Scridon. Nu vad de ce esti rautacios ODOJAK. Ce cauta in acelasi context cu Minune, Salam si Guta? Si zau ca mi-as dori o editie de colectie cu Marian Nistor si Savoy. De ce nu!?
ALEXANDRA si pentru mine a fost o surpriza cind am ascultat prima data Scridon.