Oarecum neașteptat: în 2021 piața imobiliară a înregistrat o creștere spectaculoasă – 14% în plus față de 2020. Cele 700.000 de achiziții de case, terenuri și apartamente reprezintă un record pentru România.[1]
Evident, când crește piața imobiliară, crește și piața creditelor ipotecare. În primele 7 luni ale anului 2021, finanțările ipotecare în lei au fost cu 45,6% peste nivelul similar din 2020, ajungând la 11,3 miliarde de lei.[2]
În consecință, în România pare că a revenit Marea Sărbătoare a Împrumutării de la Bancă. Sute de mii de cetățeni se lasă cuprinși de febra achizițiilor imobiliare și se angajează la credite lungi, pe valori mari, cu un optimism care pe mine mă surprinde, întrucâtva.
Adică, da, poate că oi fi eu ceva mai prudent și rezervat când vine vorba de cheltuieli (ca să nu zic zgârcit de-a dreptul), dar nu pot să nu mă-ntreb câți dintre noii proprietari cu ipotecă au cumpănit cu adevărat ce înseamnă un angajament de plată lunară pentru 25-30 de ani de-acum înainte.
Așadar, dacă ai cumva în plan să cumperi o locuință pe credit, pune-ți următoarele întrebări mai înainte de orice:
– Locuința pe care te pregătești s-o cumperi chiar este potrivită pentru tine și familia ta? Ca să fiu mai clar: poate că ești tentat să cumperi un apartament de două camere cu Prima Casă, că ești proaspăt căsătorit și, firește, vrei locul tău acum. Dar ce-o să faci când va veni un copil? Sau doi? 2 camere vor deveni foarte strâmte atunci, iar creditul Prima Casă e destul de restrictiv când vine vorba de vânzarea unei proprietăți încă neachitate complet.
– Știi cum se spune, că „diamantele sunt pentru totdeauna”. Nici creditul imobiliar nu e prea departe de filosofia asta. Ești gata să plătești lună de lună, an de an (chiar și 30 de ani la rând!), o rată bancară pentru casa ta? Din acest punct de vedere, o locuință închiriată îți oferă o flexibilitate inegalabilă, pentru că-ți permite să te adaptezi la cât câștigi sau nu câștigi într-o anumită perioadă. Creditul ipotecar presupune disciplină și back up, variante de fugă în caz de nevoie.
– Că veni vorba de disciplină: ai încercat să pui deoparte, lunar, măcar jumătate de an, o sumă echivalentă cu rata pe care ar urma s-o plătești? E un exercițiu foarte bun care, cumva, aduce cu metoda de temperare a cumpărăturilor impulsive prin amânarea achiziției. Dacă observi că urăști disciplina asta a economisirii lunare – sau îți e imposibil să-ți drămuiești veniturile astfel încât să poți economisi lunar – mai bine nu te-ncurci cu un angajament pe sute de luni, nu doar pe 6.
– Ai adăugat toate costurile la noua ta cheltuială? Mobilă, electrocasnice, poate o renovare, apoi costurile lunare de administrare, reparații, impozite, transportul de la și către noua ta adresă șamd, toate acestea înseamnă bani în plus, pe care tot tu va trebui să-i plătești. Cum stai la capitolul ăsta? Pune costurile pe hârtie, trage linie și adună, nu face socoteli doar în capul tău – fii prudent cu metodă, deci.
Apoi, dacă ai trecut testul acestor întrebări fără să te minți pe tine însuți, ia în considerare aceste elemente de autoprotecție suplimentară:
– nu te arunca la creditul maxim pe care-l poți primi de la bancă; sunt perioade în care prețul locuințelor este mai mare decât valoarea lor (aceasta pare să fie o astfel de perioadă), așa că nu merită să plătești pentru o casă mult mai mult decât face, dacă nu ești milionar excentric
– cumpănește bine și cere toate detaliile și explicațiile de la bancă înainte să decizi în privința felului dobânzii, fixă sau variabilă
– asigurările pe care le include banca în costul creditului ipotecar sunt importante; n-ar strica să te gândești, serios, și la asigurări suplimentare de viață/sănătate, ca să nu dublezi din zgârcenie inutilă efectele vreunei nenorociri, dacă e să se-ntâmple vreodată ceva
– vorbește imediat cu banca dacă ai dificultăți de plată; deși aceasta poate fi o etapă foarte neplăcută în rambursarea unui credit imobiliar, trebuie să înțelegi că banca vrea înapoi banii, nu casa ta; e o bătaie mare de cap să-și recupereze banii prin vânzare de bunuri, așa că varianta asta îți va crește întotdeauna costurile peste o restructurare a creditului
– în cazul fericit în care poți plăti în avans, urmărește reducerea duratei creditului, nu a sumei de plată; e mai important să fii expus cât mai puțin timp unui risc de neplată
Achiziția unei proprietăți imobiliare este o decizie majoră în viața celor mai mulți dintre noi. E omenește să ne dorim un cămin sigur și confortabil, să dezvoltăm pasiuni față de un loc sau altul, să visăm la casa perfectă, să ne facem planuri și să ne imaginăm viitorul cu nuanțe rozalii. E ok, cum să nu fie ok – dar asta nu exclude din ecuația achiziției inteligența financiară și înțelegerea tuturor condiționalităților drumului pe care intrăm, nu doar a peisajului descris în pliantele de reclamă de la dezvoltatori.
16 comentarii Adaugă comentariu
Partea aia cu chiria e o prostie. Nu e ca si cum de la o chirie de 300 EUR pentru 2 camere in Berceni te poti muta la o garsoniera in Ferentari unde sa platesti 5 lei chirie daca ramai somer. In plus, dupa 30 de ani de platit chirie nu ramai cu nimic.
Singurele variante in care chiria e o optiune sunt daca esti necasatorit/n-ai familie/inca nu te-ai hotarat unde vrei sa locuiesti/etc. – varianta in care chiria e o optiune ok pe termen limitat (cativa ani), sau lucrezi cu contracte pe perioada limitata si te muti din oras in oras/din tara in tara, in functie de locul unde-ti gasesti urmatorul contract.
In rest, din experienta mea cu creditele as spune ca:
– 30 de ani e o perioada foarte lunga, in care se pot intampla multe
– inainte sa iei un credit ar fi bine sa te asiguri ca-l poti plati doar dintr-un salariu, impreuna cu toate cheltuielile curente
– inainte sa iei un credit ar fi bine sa ai economii/alte investitii/alte variante care-ti permit sa-ti acoperi cheltuielile lunare cel putin 2 ani, altfel risti sa ramai si fara bani si fara casa in cazul in care ramai somer
– din nou, 30 de ani e o perioada foarte lunga, cine crede ca the only way is up n-a vazut recesiunile din 2000, 2008, 2020, etc…
Numai bine
Era sa ma reped sa citesc articolul dar mi-am adus aminte ca nu am nevoie, ca nu am credit ipotecar.
Eu sunt unul din romanii aia ciudati si aratati cu degetul care nu a avut greata sa stea in chirie 15+ ani si sa isi chiverniseasca banii pt cumparat cu banii jos, fara credit.
Uf, 50000 euro dobanda neincasata de o banca, sorry but not sorry!
Chirie 15 ani x 12 luni x cat…? Sa zicem macar 300 EUR/luna…? 15 x 12 x 300 = …?
Si costurile mutatul de la un apartament la altul…? Sau costurile cu mobila, care poate nu se mai potriveste atunci cand schimbi apartamentul…?
Zic si eu…
Ahhhmm, what’s your point, doc?
Te oftici ca am putut plati si chirie si am strans si banu’ jos si am evitat sa dau 50k € unei banci?
Am platit un serviciu unui proprietar, care mi-a oferit un acoperis deasupra capului.
Apoi, casa luata cu banii jos te face proprietar instant.
Mda, imi pare rau ca nu am platit atata dobanda unei banci, ca sa fiu proprietar dupa 30 de ani.. stai, de fapt nu-mi pare :))
Sa te indatorezi la o banca are sens daca chiria ar fi cel putin dubla fata de rata lunara.. ceea ce nu e cazul.
Sau daca castigi prea putin sa iti poti permite sa economisesti, dar ai totusi nasul prea fin ca sa fii chirias.
Prin urmare, sunt doar greturi, care vin cu un cost.
Preturile imobiliarelor cresc in decursul a 30 de ani, iar creditul ipotecar devine din ce in ce mai mic din cauza inflatiei!
Tu cumperi un apartament cu 500.000 lei, cu bani luati imprumut.
Peste 30 de ani valoarea apartamentului este de 1.500.000 lei.
Tu câstigi bani, fără sa faci nimic. Tot ceea ce trebuie să faci e sa cumperi un apartament.
Chiar daca in primele luni platesti rata la banca de 2.500 lei, după 10 ani o rata de 2.500 lei nu va reprezenta mare lucru. Peste 10 ani salariile in lei se vor dubla, iar rata de 2.500 lei, vor avea valoarea a 1.250 lei azi
Sigur, spune asta celor care au dat 120k euro ( + 70k euro dobanda ) pe 55 mp in 2008.
Am auzit ca le vand acum ca pe painea calda, la 200k euro. Si le mai si raman 10k eur de-un Maldive in Februarie.
Ce ne place sa ne mai mintim. Da na, romanu e mare bisnitzar.
Prima greseala observata la majoritatea celor care-si iau credit ipotecar : „care-i maximul pe care mi/ni-l pot/putem permite cu veniturile actuale?” … cand ar trebui sa fie „ce am/avem realmente nevoie?”.
Si daca ce ai nevoie nu-ti permiti decat cu un credit pe 30 de ani, trebuie sa umbli altundeva.
20 de ani este mult, este foarte riscant, o sa prinzi minim 2 recesiuni economice majore – 30/35 de ani inseamna deja vreo 4 recesiuni, daca nu crize majore. Nu e dovada de optimism, e dovada de prostie sa te bagi in asa ceva – scuzati limbajul, este o parere personala.
Opinie personala – incercati sa va gasiti solutia pentru credt pe 10, max 15 ani, in conditiile in care aveti pus deoparte venitul pe 1 an (nu doar ratele, intreg venitul) … altfel va asigur ca veti avea multi ani de stres – merita?
Cred ca varsta e cel mai important element cand te hotarasti sa-ti iei un credit ipotecar. Eu l-am luat la 25 de ani si acum sunt aproape gata, la 39 😌 N-am luat toata suma evident, am preferat sa am o rata mai mare cu o perioada mai scurta. La 40 de ani sa iei un credit pe 30 si sa devii tanar proprietar la 70… aici e buba. Acum sunt in alta tara si platesc chirie aproape de 2000 de euro insa imi asum costul tinand cont ca sunt intr-o zona foarte buna in care un apartament e cel putin 1 mil de euro si pentru care, daca as face un credit, as plati pana la 70… Deci chiria e un cost de viata, care te poate ajuta cand ai niste nevoi curente. Zona buna, scoala buna, spatiu generos. La 70 de ani, nu mai am nevoie de scoala buna sau de mult spatiu… doar de un „cotez” unde sa nu te ploua sau sa mori de frig.
@Al3x
Nu stiu de cat timp esti plecat din tara, dar constat ca ai avut timp sa-ti schimbi mentalitatile.
1 Mil. / 2000 = 500 de luni (~42 de ani) pentru ca proprietarul sa-si amortizeze investitia.
In Ro, 300 E este chiria pt o garsoniera intr-un bloc vechi, garsoniera ce nu se vinde mai scump de 45.000 E.
45000 / 300 = 150 luni (12,5 ani). Se vede ca este cu totul alt raport pret/chirie, ca sa nu mai vorbim de calitate.
Acolo unde traiesti tu, blocul (condominiumul) respectiv este detinut in proportie de 80 – 100 % de catre un dezvoltator imobiliar, astfel incat acesta este bucuros sa te aiba chirias cat mai mult timp, ba chiar sa-i aiba chiriasi si pe copiii tai dupa ce tu pleci din lumea asta.
In Ro poti sa te pomenesti ca proprietarul, asa cum s-a si scris mai sus, iti spune ca i se marita fata si ca trebuie sa-ti cauti alta vizuina.
Mai sunt si alte diferente, eu le-am mentionat pe cele mai importante.
Da, aici e stipulat de lege ca proprietarul nu are dreptul sa te dea afara cat timp ai un contract valabil. Contractele se semneaza pe 3 ani cu reinnoire. Daca dupa 3 ani nu mai vrea, te anunta cu 6 luni inainte de expirare. De asemenea, chiria in avans pe 3 luni sta in banca, proprietarul nu are voie sa se atinga de ea, dupa care, la incetarea contractului iti va da banii cu tot cu dobanda. Despre garantie: Cand pleci, exista o comisie care vine si verifica apartamentul, ce e uzura normala ce e stricaciune iar daca se constata ca e uzura normala, proprietarul trebuie sa-si zugraveasca apartamentul, schimbe parchet etc, din banii lui, nu din garantia mea. Lucrurile sunt foarte bine reglementate ceea ce e oarecum normal la o pita de 80% chiriasi.
Cred că pe bugetari nu-i prea interesează probleme astea.Pot face lejer un credit pe 25 de ani ,au de unde și când să-l plătească ,oricum nu-i dă nimeni afară în perioada asta .Se știe că un bugetar e bugetar pe viață.
In Cluj un m2 in 2015 era 1.000€, acum e 2.000.
Pe plan național pretul imobiliarelor a crescut cu 16% in ultimul an! !
S&P500 a crescut cu 30% in 2021
Ratele in UAA și Zona Euro sunt la un nivel aproape de 0%.
Cine a cumpărat in ultimii 10 ani sau a nevestite la bursă a făcut i groaza de bani.
–
Dar sa cumperi acum e riscant.
Cresc dobânzile, bursa este “All tine high”, suntem intr-bulă care se va sparge!
–
Fiul meu a împlinit 20 de ani și s-a mutat de acasă, in chirie!
I-am spus sa nu cumpere un apartament acum, sa aștepte căderea bursei de valori și a pieței imobiliare, care a ajuns la valori nesustenabile.
O sa cumpere peste 2-3 ani la jumătate de preț.
Să joci și la loto, văd că le știi pe toate din viitor cu maximă precizie
Sunt doar 2 indicatori care conteaza cu adevarat, pe termen mai lung: piramida varstelor si rezistenta la cutremur. Astea 2 cuplate vor determina raportul cerere-oferta. Fara un cutremur major, Doamne Fereste, care sa distruga 50% din blocurile comuniste, vom ajunge inevitabil la cerere putina si multe apartamente de vanzare. Deci ce se va intampla cu valoarea imobilelor??
Prin urmare, nu e o garantie ca intr-o tara ca RO valoarea imobilelor sa creasca consistent in urmatoarele decenii.
Bine, poate ne umplem de bangladeshieni sau djiboutieni in urmatorii 10 ani, si atunci se schimba treaba..
Păi cred că mă pricep cât de cât, pentru că urmăresc zi de zi informații economice și financiare si citesc cărți sau urmăresc lecturi ale lui; Milton Friedman, Thomas Sowell, Ayn Rand, Adam Smith, Peter Schieff, Ray Dalio, Peter Lynch, Bill Ackman.
In urma cu câteva zile am urmărit “Live” discursul lui Jerome Powell – Guvernatorul Băncii Naționale a Americii ca sa STI ce se întâmpla cu dobânzile, și in general cu politica monetară.
Pur și simplu mă pasionează economia!
Și mă îngrozesc, când îmi dau seama că trăim cu toții “din împrumuturi” și ca USA nu isi va putea plăti datoria externă niciodată! Se împrumută să plătească împrumuturi mai vechi.
Doar daca devalorizează dolarul și plătesc in dolari fără valoare prea mare, scapă de datorie.
Când nu citesc cărți de economie citesc cărțile și poeziile lui Charles Bukowski.
Intrebari folositoare:
– in cat timp pot sa vad casa la pretul x
– cat pot lua maxim daca trebuie sa vand cat mai repede (1-2 luni)