Toată lumea vorbește despre decizia CCR privind portul măștilor în exterior – și, mai ales, despre cum s-a ajuns la ea.
Să lăsăm aici relatarea, pe scurt, că merită amintită mereu și e aproape anecdotică.
Pe 18 martie 2021, pe la miezul nopții, tânărul studinte-n Drept și IT-ist Adrian Cristian Secu se afla în centrul capitalei patriei noastre, București, în zona cuprinsă între Piața Unirii și Centrul Vechi.
Cum se deplasa el în mod organizat pe trotuar, a fost abordat de un echipaj al Poliției Locale, care l-a legitimat și l-a întrebat care-i treaba că nu poartă mască.
Dl. student a remarcat că e miezul nopții, că e singur pe stradă și că nu vede cum, în aceste condițiuni, ar primejdui el viața altora din jur, din moment ce nu e nimeni. „A mai invocat petentul că, «deși nu s-a menționat în procesul verbal, pentru că avea dreptul doar la o mențiune», ploua abundent, era frig și purta ochelari care s-ar fi aburit dacă purta mască”, a arătat instanța.
În plus, avea și o treabă la farmacie, deci îl țineau în loc, pentru că el ieșise „ca să cumpere medicamente pentru răceală (Paracetamol) și dureri de dinți (Augmentin), pentru urgențe medicale care nu puteau fi amânate.”
Se subînțelege și un pic de nervozitate aci – și cu mucișori, și cu buba la dințișori, cum să te mai gândești și la mască.
Polițiștii, insensibili la suferințele tânărului Adrian, i-au făcut proces verbal și l-au amendat, chestie care l-a ambetat în mod deosebit pe contravenient, deoarece „milițianul a fost obraznic”, după cum mi-a explicat chiar el când am vorbit la telefon.
Așa că a contestat în instanță amenda și legea care permite amendarea și uite unde s-a ajuns.
Dincolo de anecdotică, povestea are, însă, semnificații multiple.
Mai întâi de toate, partea pozitivă. Iată că, în România, am ajuns aici: un cetățean oarecare poate înfrânge statul în Justiție pe un subiect de maximă importanță. Ăsta e un semn de sănătate a sistemului și ar trebui să fim mulțumiți că trăim într-o țară unde așa ceva e posibil, indiferent dacă suntem (eram) de acord sau nu cu prevederea legală trântită de CCR. Statul e mereu înclinat spre abuz și arbitrar, așa că posibilitatea cetățeanului de a se opune cu succes este crucială.
Dar asta e singurul aspect bun al poveștii. În rest, întâmplarea expune precaritatea revoltătoare a capacității de legiferare a Executivului. Ordonanța a picat din cauza unei erori procedurale evidente: Guvernul nu a solicitat avizul Consiliului Legislativ înaintea adoptării, așa cum impune chiar propriul Regulament de proceduri.
a. 24 de ore pentru proiectele de ordonanţe de urgenţă
2. Proiectele de ordonanţe şi de hotărâri cu caracter normativ se supun spre adoptare Guvernului numai cu avizul Consiliului Legislativ.
Or această procedură nu a fost îndeplinită, astfel încât chiar și un student la Drept – care, atenție, s-a reprezentat singur în instanță – a putut obține o decizie de neconstituționalitate.
Unde sunt vinovații pentru această dudă? Cine sunt cei plătiți din bani publici să verifice îndeplinirea procedurilor pentru adoptarea unei Ordonanțe de urgență, și care iau salarii degeaba?
Mai e ceva relevant privind capacitatea scăzută de reacție a Guvernului.
Să admitem, totuși, că a fost vorba doar de o eroare onestă. Mai greșește omul, nu? Era situație de criză, se grăbeau să emită OUG-uri, asta e, cine n-a greșit niciodată să arunce primul ștampila.
Dar Guvernul a fost, evident, realmente surprins de hotărârea CCR, Diverși oficiali au încercat să explice ce s-a întâmplat și de ce, fostul premier, Ludovic Orban, pe vremea căruia s-a produs gafa, a ieșit cu niște scuze penibile și, în fine, purtătorul de cuvânt al Guvernului a anunțat că situația va fi remediată „cu o hotărâre în conformitate de îndată ce va apărea motivarea deciziei CCR”.
Dar procedura juridică declanșată de Adrian Cristian Secu a durat luni de zile. Trebuie să fi devenit evident destul de repede că OUG-ul cu pricina are o problemă gravă și că sunt toate posibilitățile să pice la judecata constituțională. Ce au păzit juriștii Guvernului în tot acest timp? Pe cine au informat, pe cine au avertizat – sau, măcar, au făcut-o? Sau au dormit pe ei, în continuare, trezindu-se doar să-și încaseze salariile?
Vă dați seama cam cât de pricepuți sunt oamenii aceștia, dacă un student răcit și cu dureri de dinți poate trânti o ordonanță de urgență pe motive procedurale, iar ei nu se prind luni de zile că au o problemă?
12 comentarii Adaugă comentariu
Salut Vlad,
Miserupismul acesta al functionarilor vine din faptul ca nici unul nu are nici o responsabilitate. Am facut o ordonanta gresit(sau 10), s-a demonstrat ca am gresit ( voit sau din incompetenta), nu patesc nimic. Raman pe aceeasi pozitie cu aceleasi beneficii.
Cred ca nivelul statului roman poate fi rezumat prin intamplarea asta: dosarul de plagiat al doamnei Corbu de la Inalta Curte nu a fost judecat in termenul legal de 30 de zile. A doua oara l-au judecat la fel, dupa mai mult de 30 de zile. Solutia? A trecut termenul legal deci se respinge. A treia oara? Solutie: a fost deja judecata aceasta speta.
Minunat
Lucrez in multinationale de 23 de ani, nu am lucrat niciodata la stat si urasc modul in care te trateaza majoritatea functionarilor … dar sa dai vina pe functionari e ca si cum ai spune ca muncitorii sunt vinovati pt falimentul unei fabrici.
Sunt de acord ca juristii guvernului nu si-au facut treaba si ca trebuie umblat acolo, dar cauza principala este miserupismul politicienilor.
Au trecut 2 ani de cand au declarat stare de urgenta … declarata apoi neconstitutionala. Au refacut legislatia dupa? NU.
Razboiul bate la granitele noastre si noi nu vom mai putea sa declaram mai mult de o stare de alerta.
Avem prim ministru fost sef al Marelui Stat Major. Tot juristii ca nu-l trag de maneca sunt de vina? Nu intelege nici atat?
Daca maine incepe razboiul si vom aveam un val de 2 milioane de refugiati, sau vom avea un cutremur ca cel din 1977 o sa-l scuipam iar toti pe Arafat ca nu gestioneaza situatia?
Mai degrabă a zis studentul ceva, a înjurat … că altfel ce treabă aveau gardienii aia publici cu purtatul măștii, gardieni ce și azi au statut incert?
Buna ziua Vlad,
Studentul Adrian Cristian Secu ar trebui pus Ministru al Justitiei, sau macar Avocatul Poporului.
Poate mai gaseste niste hibe/balbe in legislatia romaneasca si ii determina sa le corijeze.
CCR a anulat toate interceptarile din 2016, scapa toti infractorii cercetati pentru crima organizata, interlopii, talharii. Le Figaro: „Independenta justitiei este in continua scadere in Romania”
Decizia CCR de a declara ca neconstitutionala OUG 6/2016, prin care sunt anulate toate interceptarile din dosarele penale facute din 2016 de Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor, este considerata un dezastru de catre magistratii onesti.
Vorba lu’ unu: Ghinion!
Bravo lui! Hiba a descoperito studentul? Nu cred! Studentul a contestat, ca orice cetățean!
Un răspuns posibil la întrebarea cu ce au făcut responsabilii din Guvern, ar fi că nu se așteptau ca această speță să ia întorsătura aceasta, adică mai pe șleau, un pulică frizerul face o reclamație în contra statului și justiția îl va trimite la plimbare! Ei uite că coana justițica nu la trimis la plimbare și i-a dat dreptate creind disconfort maxim statului, recte Guvernului! Stau și mă întreb cîte astfel de hotărîri, ordonanțe, acte etc. ale guvernului vor fi fost greșite, procedural sau legal?
Băi, al naibii, cum nu se gaseste vreun student să conteste și pensiile speciale…
Uite o idee :))
Pai studentii la drept stiu ca si ei vor avea pensii speciale!
Iar daca nu esti student la drept nu reusesti sa te reprezinti singur, pentru ca nu stii procedurile birocratice.
imi veti argumenta ca avocatii nu au pensii speciale!
Adevarat, si nu prea. Au gasit o slabiciune a legii si, cu cateva luni inainte de varsta la care doresc sa se retraga din activitate (undeva intr 6 luni si un an de zile), dau un examen si intra in magistratura. Si uite asa, un avocat care a platit oata viata contributia minima la pensie, se alege cu o pensie speciala!
Legile sunt oneroase si au fost facut pentru a fi exploatate.
„Nu pot” taia pensiile speciale dar pot inchide portile lasate pentru specialii venali.
De atata taiat cheltuielile cu pensiile speciale ale magistratilor s-au triplat in ultimii patru ani.
De atata taiat cheltuielile cu pensiile speciale ale politistilor si jandarmilor s-au dublat in ultimii patru ani.
Păi aici vorbim de habarnismul de stat, care e cronic.Pe oricare angajat la stat îl doare la bască de munca lui.Se merge pe principiul ceaușist ,Noi muncim nu gândim,De ce iar interesa, oricum își iau bănii și sporurile.Ca bugetar în România poți să faci orice,inclusiv să omori pe cineva, că nu-ți dă nimeni un șut în fund.