FMI ar fi cerut Guvernului creşterea TVA de la 19 la 25%, cât şi mărirea cotei unice de impozitare de la 16 la 20%. „Surse guvernamentale” au declarat agenţiei Newsin că FMI „s-a arătat inflexibil în discuţiile cu Guvernul”.
Rezultă, nu? că guvernul, săracul, n-are încotro. El n-ar vrea, dar uite că nemernicii de la Fond sunt ai dracu’ şi „inflexibili”. Ştiind cam cum sunt oferite aceste informaţii „pe surse”, aş putea pune pariu că discuţiile cu FMI s-au încheiat cu „bine, dom’şefe, ca să luăm mai mulţi bani, mărim taxele şi impozitele, da’ putem să dăm pe voi?”
Povestea asta cu mărirea taxelor „la cererea FMI” e tare veche. Unii încă o mai cred. De fiecare dată, s-a terminat prost. Toată lumea o ştie.
E adevărat, nu s-a terminat niciodată prost pentru toţi. Doar pentru „fraieri”, adică aşa cum se numesc, mai nou, cetăţenii obişnuiţi, fie salariaţi, fie mici întreprinzători, care n-au avut abilitatea şi tupeul să se transforme în clientelă politică.
Să vorbim un pic pe cifre (cele oficiale, furnizate de Institutul Naţional de Statistică). Pare complicat, dar e, de fapt, foarte uşor de înţeles.
Săptămâna trecută, Guvernul a anunţat că s-a încadrat în ţinta de deficit stabilită în acordul cu FMI. Diferenţa dintre cheltuieli şi venituri a fost de 8,22 miliarde de lei, faţă de 8,25 miliarde cât era limita maximă impusă de Fond. Sună bine, nu?
Sună bine doar până când citim cum a fost obţinută această patetică victorie.
Sunt două căi mari pentru reducerea deficitului, mai mult sau mai puţin legate între ele. Una este tăierea cheltuielilor. Cealaltă, creşterea încasărilor.
Guvernul Boc a reuşit să scadă cheltuielile. În acelaşi timp, a reuşit să determine şi scăderea încasărilor. Mai rău, veniturile au scăzut mai mult decât cheltuielile. O bună cale spre faliment.
Ce cheltuieli a tăiat Guvernul? Proporţiile sunt grăitoare:
a.) din investiţii, 36%. Vă mai amintiţi promisiunea lui Emil Boc, de la începutul lui 2009? 10 miliarde de euro investiţii? S-ar fi creat locuri de muncă, ar fi crescut consumul, s-ar fi reluat creşterea economică? O minciună.
b.) din salarii, 8,7%. Mai puţin prin concedieri, mai mult prin legea salarizării unitare şi prin refuzul de a înlocui plecările din sistem.
c.) din „achiziţii de bunuri şi servicii”, 0,4 la sută. Cum adică 0,4%? Păi da, 0,4%, pentru că bunurile şi serviciile se achiziţionează de la clientela politică. De acolo nu se taie, fraţilor. Ba chiar e invers ca-n anecdota evreiască: aici se pierde de două ori, o dată pentru că se dau bani, a doua oară pentru că preţurile sunt supraevaluate.
Exemplu: la Cluj a început o anchetă după ce presa a aflat (ah, cum naiba?) de o serie de achiziţii scandaloase la Apele Române Someş-Tisa. Colaci de salvare la 840 lei/bucată (preţ normal 150-250 de lei), cizme de cauciuc la 250 lei/perechea (120-180 lei în mod normal), cuţite, linguri, linguriţe şi furculiţe la 10,28 lei/bucata (bucata!), în condiţiile în care la supermarket pot fi cumpărate la set (ştiţi, ca pentru nuntă, cu figuri) la jumătate de preţ.
Cazul ăsta e mărunt, ştim cu toţii. Mai ştim că practic toate contractele cu bani de la stat sunt umflate. D-aia n-are lupta anticorupţie succes, cum naiba să se judece sistemul pe el însuşi?
În fine, să vedem cum stăm cu veniturile statului. Sunt mai mici ca în perioada corespunzătoare a anului trecut cu 1,4%. Încasările au scăzut aşa:
a.) din încasări de TVA, 11,5%. Asta înseamnă că lumea cumpără mai puţin, ca atare la stat vin mai puţini bani din taxarea vânzărilor.
b.) din impozite pe venituri şi salarii, 10%. Mai puţin angajaţi (mai mulţi şomeri), fuga la negru, aşa se traduce scăderea asta.
c.) din CAS, 5,2%. Adică la fel ca mai sus.
Dar, pentru că tot nu se încadra în faimoasa ţintă de deficit (adică tot cheltuieşte mai mult decât încasează) statul a mai comis o şmecherie, cea mai jegoasă dintre toate: a refuzat (şi refuză în continuare) să-şi plătească datoriile către firmele private (se-nţelege, nu către toate, doar către cele atent… selectate).
La sfârşitul anului trecut, aceste datorii se ridicau la 1,5 miliarde de lei, cu 50% mai mult ca în decembrie 2008. Ba chiar, deşi FMI insistă pentru plata acestor datorii, statul nu doar că nu se conformează, ci continuă să le crească. Ministrul Sebastian Vlădescu a spus, tot săptămâna trecută, că sumele se ridică acum la 1,7 miliarde de lei. Guvernul va cere (din nou) o derogare de la solicitarea FMI ca aceste datorii să fie reduse, până la sfârşitul anului, la sub jumătate de miliard. Cam atât despre „inflexibilitatea” Fondului.
Ca atare, tabloul dezastrului e complet. Guvernul nu vrea să reducă cheltuielile, pentru că asta ar avea costuri politice pentru partidele de guvernământ. Or, plecate de la guvernare, aceste partide şi clienţii lor nu vor mai pupa aproape deloc „achiziţii de bunuri şi servicii” la preţuri grase.
Drept urmare, în aritmetica de plaivaz a statului român, dacă nu pot fi tăiate cheltuielile, ce rămâne pentru reducerea deficitului? Păi mărirea taxelor – mai mulţi bani luaţi de la fraieri.
Numai că, aşa cum s-a dovedit de fiecare dată, taxe mai mari, mai ales în vremuri de restrişte, înseamnă de fapt mai puţini bani la buget. Oamenii vor cheltui şi mai puţin, şi mai multe firme se vor închide (în 2009 au crăpat deja 120.000!), vor fi şi mai mulţi şomeri, vor fi plătite din ce în ce mai puţine impozite pe venituri, fie pentru că acestea nu vor mai exista, fie pentru că angajatorii vor fugi cu tot cu angajaţi în economia neagră, sperând să supravieţuiască urgiei.
Peste toate, anunţul-ameninţare al consilierului prezidenţial Sebastian Lăzăroiu. Aparent, „există o insatisfacţie” a preşedintelui faţă de guvern şi „se pot lua deciziile referitoare la remaniere”.
Păi, cu scuzele de rigoare, dar cine mama naibii a făcut mişto de o ţară întreagă, în toamna anului trecut, şmecherind Constituţia peste orice limită de bun simţ ca să-şi pună favoritul prim-ministru? Cine a declarat, încruntat, că vrea să-şi spună cuvântul la numirea miniştrilor „grei”? Al cui e guvernul ăsta, pe care-l convoacă pe la Cotroceni prin interviuri televizate?
Şi acum are „insatisfacţii”?
Dar un pic de răspundere când o să aibă?
23 comentarii Adaugă comentariu
Fix incepand cu 2014
Draga Vlad, bunul tau simtz iti spune ca da, ceva pute in toata povestea asta. Eu zic ca e o gogoasa inacceptabila din pdv economic.
Din analiza ta rezulta cumva ca guvernul s-a chinuit cumva sa reduca deficitul. As avea o mica corectie pe care cred ca ti-am explicat-o si la telefon dar nu sunt sigur ca am fost foarte clar.
Daca te chinui sa faci ceva rezulta o corectie de plan (bugetul e un plan). Daca nu te chinui sa faci nimic dar nu-ti mai platesti datoriile (la privati de exemplu de 2 mld. euro) se cheama ca ai corectat deficitul pe executie. Adica ai avut un plan prost din care, dracu stie cum a rezultat o executie oarecum buna. E ca in bancu cu aritmetica militienilor care in final da totusi bine.
Am văzut ca nu crezi. Sper sa ai dreptate dar, după cum ti-am mai zis, cea mai mare greşeală este sa aplici logica atunci când analizezi ce face guvernul. N-au logica.
Corect si frumos scris ! Cum se poate traduce ce ati scris in limba celor multi care par sa nu inteleaga lucrurile evidente, care cred orice promisiune si care voteaza sistematic impotriva intereselor lor (si tangential si impotriva alor noastre)? Cine poate sa convinga ‘boborul’ ? Am crezut ca Ceausescu e etern si s-a dovedit ca nu e, am crezut ca nu vom mai scapa de FSN si de Iliescu si n-a fost asa. Putin optimism, domnilor, vom scapa si de astia. Pacat ca vom mai suferi pana atunci si pacat ca ei nu vor sfarsi prin puscarii, asa dupa cum merita.
/Horia
Lume, lume…
Citiţi toate aceste lucruri complicate, dar auziţi, aci, la mine, o chestiune simplă. Este foarte posibil să fi ajuns paharul la fund. Pur şi simplu nu mai e de unde.
Aşa că… băieţii şi, mai nou, fetele cu vuitoane şi rangirovere…
S-ar putea opri din furat… ori ar putea creşte taxele în aşa fel încât să poată fi bani şi pentru pensiile şi salariile acestui popor de îmbuibaţi cu cam 150 de euroi pe luna, dar şi pentru cumpărat scump dar mult şi de unde trebuie.
În aceste momente îmi fuge gândul la preşedintele nostru şi la permanentele lui îndemnuri de a trăi bine. Deh, omul ne-a spus, dacă nu l-am ascultat…
Pentru amicul Moise, pecial…
Dragă Moise,
Dacă nu faci nimic şi iese bine se numeşte că eşti imbecil. Un imbecil norocos, dar tot un imbecil. Cine te-a primit la masă, data viitoare te ţine pe preş.
ce nu inteleg eu e secretomania asta cu privire la discutii. de ce nu ne spune Vladescu ca FMI A CERUT sau N-A CERUT cresterea taxelor. ni se arunca praf in ochi, informatii pe jumate, â€pe surse  eu m-as face jurnalist sa-i arunc odata unuia in fata: nu va e rusine domle sa ne aburiti atata?
Repet un comentariu postat altundeva.
Desi salariul mediu pe economie al grecilor este mult mai mare decat al nostru, ei ies in strada, protesteaza, se agita. Chestia asta determina orice guvern sa se gandeasca de doua ori inante sa ia o masura de orice fel; sa ii ia in calcul si pe cei care nu fac parte din camarila proxima.
Pe cand noi suntem ca niste larve; resemnarea este reactia tipica. Protestele disparate nu fac nimic in afara de trivializarea, bagatelizarea notinii de protest, dezacord si revendicare.
Si mai adaug ceva, fara legatura cu titlul blogului tau: amar, foarte amar. Eu sunt un optimist, dar de data asta nu-l gasesc pe nicaieri. Sincer sa fiu… incep sa ma angoasez.
ce proteste? pai astea sunt anuntate doar de sindicalistii televizati pentru ca a doua zi sa aiba ce negocia si sa vina a treia zi si sa renunte la „greva generala programata”. urmeaza in a patra zi sau un pic mai tarziu sa aflam ca sindicalistul tare-n gura a fost ales parlamentar prin vot uninominal pe liste 🙂
mult prea serios articolul de azi. deja, la cate s-au intamplat in ultimii 20 de ani, am senzatia in fiecare zi ca tot ce ni se intampla de acum incolo e bonus. traim ca intr-un mare joc de counterstrike, dar deja ni s-au terminat toate vietile si ne miram si noi cum de mai suntem in picioare! traiasca conducatorul nostru iubit care ne-a ciuruit!
Alex Sinov – eu aş ieşi acum la o demonstraţie dintr-asta cu scandal.
Sincer, nu cred ca ne vom reveni vreodata din acest tavalug .
Chiar daca intra tara in faliment, nu cred ca o sa vrea cineva sa ne cumpere. Poate doar teritoriile ca atare fara romani in ea, altfel degeaba. Suntem o investitie riscanta pentru orice tara civilizata. Mentalitati de doua parale chioare cu asa zis „lideri” ahtiati de putere. Ce pacate platim oare… sau suntem asa blestemati cu prostie?Chiar nu stiu ce mai cautam aici, noi astia care mai avem putina luciditate….speranta?
Eu incep sa imi caut vita stramoseasca, pentru ca sigur nu am sange 100% romanesc si trebuie sa gasesc o explicatie pentru atata desteptaciune….
O demonstratie cu scandal n-ar aduce decat niste pulane luate in cap.De schimbat nu se va schimba nimic.Sau noi singuri nu vom reusi niciodata sa ne schimbam.Problema la noi este gena intregului popor, nu doar clasa politica sau oamenii care fac afaceri ilegale.Uita-te in jur si o sa vezi pentru cine vrei sa lupti.Poate ca nu o sa mai vrei sa iei pulane in cap pentru ei.
Stiu, pare resemnare.Dar speranta o mai am.Doar ca nu tine de timpurile acestea.
Aşa mi-a spus Ion să-ţi scriu,
Iubească-ţi-l pământul!
Şi-am tot lăsat, pân-a fost viu,
Şi-mi ţin acum cuvântul.
(Coşbuc, O scrisoare de la Muselim-Selo)
Domnu’ Boc,
Dumnitale nu ţ-î ruşine? Nu vezi cu cine te-ai băgat? Cu spânu’ de Berceanu, şi cu elenacurvea şi tăte riţipizdii èlea, şi cu vânătu’ de Videanu cu bordurile lui? În frunte cu beţivu’ chior, care vă-nvârte pă toţi….? Io cred că dumneata nu eşti aşÃ¨ hoţ, da’ jaba, că eşti prost şi nu vezi că te râd gunòiele èlea pă la spate.
Domnu’ Boc, ce-ai făcut dumneata pân-acuma? Ce legi?! că eşti prefesăr de drept constituţional şi jumătate ţ-î le-o întors Curtea Constituţională! La autostrada aia de nicări mi-i acru sufletu’ cât aţi tăiat panglicile, de pă vremea lu’ Năstase şi-a lu’ Mitrea. Ce, că te-ai împrumutat de la FMI?! Aia poate orişicine! Da’ să te-mprumuţi o mnie, ca să ai de unde da de-o parte zece lei, cine-o mai auzît?! Că bine v-o zîs ţîganu’ ăla de Marean, că nici să furaţi nu ştiţi.
Da’ domnu’ Boc, ce crezi că-i ş-amu cum era la dumneata, la Răchiţèle? Că dacă fura careva lemne din pădurea statului, ori tăia on jiţăl când nu era voie, nu era nicion bai, da’ să şi luată oarecine numa’ doi napci de pă răzoru’ vecinului, ajungea de râsu’ lumii şi-l sfădea şi popa-n beserică. Păi domnu’ Boc, nu-i aşe! că numa’ on prost crede că fură de la stat – da’ tot de la oameni fură, de la mine care lucru, de la el care are o ţâră de găzduşag, de la mătuşa cu penzie de tri sute de lei. Şi-ncă pân-o fo’ de unde, hai c-o mai mărs, da’ amu aţi ajuns să ne băgaţi dietori cu miliardele, şi pă coptchiii noştri, numa’ ca s-aveţi voi unde vă înfinje mânurile până la coate.
Domnu’ Boc, ţi-ai tomnit tăte neamurile, şi şofèru’, şi secretara ţ-î i-ai pus miniştri şi conseleri, da’ nu vezi c-aţi ajuns s-aveţi tăt câte doi şi tri derectori p-on post? Că de jurist ce eşti, nici legile nu le ştii şi nu-i puteţi da afară pă ăia vechi, jaba o vinit a’ voşti cu „rădică-te tu, să m-aşez io!”. Amu tăt noi îi plătim şi pă urmă vă plângeţi că n-aveţi bani la buget, de ptchică şcolile pă coptchii şi maşinile-n gropi şi ne mâncă păduchii p’ân spitale!
Domnu’ Boc, dac-ai mai avea o ţâră de omenie, ştii ce-ar trăbui să faci? Să te duci la DeNeA şi să le pui tătie hârtiile pă masă, şi două săptămâni numa’ să le tot scrii şi să le povesteşti, să bage măcar vreo zèce-cinşpe ecscroci din ăia mari în puşcărie. Da’ nu m-aştept de la dumneata, că nuştiucum numa’ tăt ciurucuri din astea am trimăs de-aci la Bucureşti – handicapatu’ de Ciòrbea, Sârbu de la FePeSe – ie! chiar! pă ăsta deja l-o uitat tăţi cât o furat! – Ucu Rus, tata hoţilor, la Intèrne, Rèmeş cu cartaboşii lui… numa’ tăt oameni de valòre.
Aşe că du-te, domnu’ Boc, şi lasă-ne c-avem treabă, ş-avem năcazuri, şi ni să ia apa caldă. Meri, că-nchide la non-stop. Mereţi tăţi! şi lăsaţi pă alţii care să mai precep cât de cât, şi voi număraţî-vă ce-aţi strâns şi mâncaţi din ce-aţi adunat pân-amu.
Că cu câte guri poţi să mânci, domnu’ Boc? Nu ţi-o zîs şi fratele dumnitale că putchèi sta-n Cluj, că doară aveai din ce trăi, că erai primar? De tânăr ţi-o plăcut foncţiile, şi la UTeCe, da’ tăt mocan ai rămas, mai bine stătèi la uăi, că tăt numa’ domnii ştiu să conducă o ţară.
No, amu aud că vrei să mai măreşti taxele. Da’ n-ai mai venit să te-nfoi la televizor, în ptchizdă la mumă-ta! . Ai pus ceva căţăl s-o strecoare, nici măcar atâta curaj n-ai avut, să ieşi să zîci tu. Mă, căcatule, dacă mă rădic de-aci aşÃ¨ ptchicior în cur îţi dau, de-ţi intră nădragii-n gât! Futche-o-ai pă mă-ta s-o fuţi de pitic umflat!
Şi-am scris această carte eu…
Ieri.
Control de la Garda Fiananciara.
Totul era in regula la noi.
Ofiterul zice ca nu se poate fara amenda.
Noi intrebam firesc : de ce ?
El zice la fel de firesc: pentru ca am plan la amenzi si trebuie sa-l fac.
Pai da, zicem noi, dar de ce sa-l faci cu noi care suntem corecti si platim taxe si impozite la timp ?
Ofiterul : pai la ce cifra de afaceri aveti nu pot sa plec fara 5000 de ron amenda, vad ca va merge bine.
Pai ce legatura are cifra de afaceri cu respectarea legilor ?
Pana la urma, dupa discutii , ne-a dat 2000 ron pe ceva ce era in regula dar noi a trebuit sa declaram ca era gresit. Adica am falsificat un adevar ca sa-i dam lui un motiv pentru a ne putea amenda.
Ce tara frumoasa.
Nu e mişto? Există o „insatisfacţie” a bulibaşei. Care, prudent, se extrage din mareea de hândel pe care a provocat-o luminata sa gândire. Şi trebuie făcut ceva. Că „insatisfacţia” sa se cere cu musai reperată. „Insatisfacţia” noastră se tratează rapid cu 25% şi ţuică de pufoaică.
Pristave, mno, aşe! 🙂
Foarte bun articolul. Din pacate mi-e teama ca Guvernul n-o sa se atinga niciodata in mod serios de sectorul bugetar. Tot salariatii si micii intreprinzatori o sa plateasca factura.
Hm, experienta imi spune ca romanii in genere nu-si asuma raspunderi, nici ale faptelor, nici ale consecintelor. Ca atare, guvernantii romani, sau politicienii romani in general, ca oameni „de frunte” ce se afla, si purtatori ai calitatilor nationale to the best, nu-si vor asuma niciodata raspunderea. Never ever. Nici sa faca ceva, sau sa vina cu vreo idee, nici sa-si recunoasca neputinta (am ezitat, era sa scriu impotenta…). FMI-ul va fi de vina si de aceasta data, si la ce fata are Mr. Jeffrey Franks, n-are cum sa nu fie personaj negativ.
Ca guvernul nu face nimic, si nu numai guvernul, si nu numai acest guvern, ca nimeni n-a avut vreodata strategii, si ca din intimplare le-a mai iesit si bine, asta stim. Probabil ca un lucru spus mai sus este adevarat, si am fost condusi mereu de imbecili, mai mult sau mai putin norocosi, pe care n-am avut cap sa-i dam naibii si afara din casa.
Pareri bune eu nu prea am despre nimeni, nici chiar despre dl. Isarescu. N-am de ce sa am. De acord cu Ciutacu, cred ca mi-e cam sila.
asa, asa e mereu…. cetateanul isi plange tare din greu de mila… dar celor de sus nici ca le-ar pasa… Insa daca am privi problema olecuta altfel ce am avea daca guvernul si-ar da demisia???? am reven la ceea ce am avut: adica NIMIK 😀
Lansez un (fel de) pariu.Oricum,scenariul face totul. Cine ce spune?
http://docromania.wordpress.com/2010/06/02/libertate-maxima-paranoia-si-pariu/