Azi, o istorioară despre contradicții în Republica Fantastică România: avem, mai întâi, o firmă privată care s-a străduit 6 ani la rând să repare niște produse defecte, pe care le vânduse inclusiv cetățenilor români, produse cu defecte care, la limită, puteau pune în pericol viețile cumpărătorilor – asta, pe de-o parte. Apoi, de cealaltă parte, o instituție importantă a statului român, care a făcut tot ce-a putut, inclusiv în Justiție, ca să împiedice accesul companiei private la cetățenii aflați în pericol. În cele din urmă, problema a fost tranșată în instanță – și, cum e și firesc, judecătorii au decis că interesul legitim al consumatorilor este primul care trebuie protejat, așa că instituția de stat nu se poate opune… normalității, până la urmă.
Despre ce este vorba?
Poate vă amintiți că, în 2016, Toyota a descoperit o problemă serioasă la airbagurile ce echipau o parte semnificativă dintre mașinile sale. Practic, capsa pirotehnică ce declanșa airbagurile nu funcționa corect, așa că airbagurile explodau când nu trebuia, de obicei înainte – nu că după ar fi fost mai util. A urmat cea mai mare rechemare în service din istorie, prin care Toyota – și alte mărci – a rechemat zeci de milioane de mașini fabricate între 2002-2017 pentru remedierea acestei defecțiuni periculoase. Operațiunea s-a numit Takata Airbag Safety Recall și, evident, s-a întâmplat și în România, unde Toyota e o marcă destul de populară.
Cum se face rechemarea? Compania știe cui a vândut mașinile prima dată, știe care sunt primii clienți. Dar, după aceea, nu mai are de unde ști unde au ajuns mașinile sale. În plus, în Uniunea Europeană, automobilele pot fi tranzacționate liber între cetățenii diferitelor state. Așa că, pentru a anunța clienții care aveau – sau au – mașini cu probleme care le pot pune în pericol viața, Toyota a solicitat informații autorităților de înmatriculare a vehiculelor din țările Uniunii Europene, ca să trimită apoi scrisori recomandate celor interesați.
În România, însă, Direcția Regim Permise și Înmatriculare a Vehiculelor a zis că nț, nu dă nimic, nicio informație.
De ce?
Păi… a invocat protecția datelor personale. GDPR.
Ceea ce este, evident, unul dintre paradoxurile năucitoare de care mai dă dovadă, din când în când, statul român. Ca orice altă administrație publică care nu e sigură pe propria ei valoare, și care e infestată de incompetenți angajați pe pile sau la ordin politic, și a noastră cade mereu în păcatul secretizării și al imobilității, pe principiul că dacă nu faci, e mai greu să greșești.
Ca atare, când Toyota a spus că vrea să salveze viețile și să evite rănirile unor cetățeni români, statul a zis că nu poate să spună care sunt cetățenii în chestiune – nu că n-ar ști, dar nu poa’ să le dea datele personale. Adică, dacă mor cumva, măcar mor pă secret. Evident că GDPR nu asta urmărește, dar e mai simplu să nu faci decât să faci, dacă ai după ce să te ascunzi.
Bun, să zicem că nimeni de la DRPCIV n-a vrut să riște încălcarea unor reguli pe care nu le-a înțeles. Ok, se mai întâmplă. Dar vă rog să observați că Direcția putea adopta o atitudine pro-activă, în schimb: a considerat că nu poate da date personale unei alte entități, chiar dacă era vorba de o situație de pericol, dar de ce n-a luat legătura ea însăși cu cetățenii? „Colegule șofer, ai o problemă mare cu airbagul, sună la numărul ăsta că ți-l repară gratis” – în fond, (și) din taxele cetățenilor respectivi le sunt plătite salariile angajaților DRPCIV, nu?
Toyota a trimis „nenumărate solicitări în acest sens”, dar a fost tratată cu refuz iar și iar. Așa că, în cele din urmă, producătorul de autovehicule s-a dus în instanță pentru asta și, după 6 ani de proces, Curtea de Apel a decis că Direcția Înmatriculări este obligată să ofere informațiile necesare, din moment ce e vorba de o chestiune de siguranță personală a celor interesați – inclusiv a familiilor acestora. Judecătorii de la Curtea de Apel au observat că „autoritatea solicitată – adică Direcția Permise – avea obligația de a verifica dacă prelucrarea este necesară pentru a proteja interesele vitale ale persoanei vizate sau ale altei persoane.”
Ceea ce rezultă că n-a făcut. De ce? Putem să ne imaginăm răspunsul: pentru că, așa cum spuneam, avem o administrație publică nesigură pe propriile sale abilități, așa că e sperioasă, secretoasă, inertă și pasiv-agresivă. Toți încearcă să se-acopere de hârtii, ștampile, aprobări și semnături pentru ca nu carecumva să poată fi trași la răspundere pentru ceva ce nici nu-nțeleg c-au greșit, când greșesc.
Acum, sigur, Toyota poate trimite scrisori recomandate celor care mai au, după atâția ani, mașini cu probleme la airbag și care nu și le-au remediat deja.
De apreciat insistența acestei companii de a-și asuma o eroare și de a face ce e corect, în ciuda rezistenței și tuturor adversităților din partea unei instituții a statului român.
21 comentarii Adaugă comentariu
Mai remarc durata extrem de lungă a procesului. Instanța nu a considerat că acest proces trebuie judecat cu celeritate, că doar e vorba de viața oamenilor. Ce naiba e de judecat 6 ani la o chestiune atât de clară? Se aplică GDRP sau nu? Next case!
@Radu: păi cei din justiție nu-s plătiți precum într-o corporație, în baza calității rezultatelor și a rapidității cu care acestea sunt furnizate. N-au niciun interes să grăbească nimic.
Cred ca aveau mai mare succes dacă achitau o campanie radio/tv, decât să se complice cu statul român.
Greu si pentru ei.
Prima optiune era sa dea un mesaj tintit spre zeci de mii de oameni de genul „avem o problema cu masina dumneavoastra, veniti sa o reparam gratuit”.
A doua optiune era sa dea un mesaj ce ajungea la milioane de oameni si din care cei mai multi ar fi inteles „masinile lor sunt proaste si iti pun viata in pericol, ia uite ce disperati ii cauta pe proprietari ca sa le repare”
Îmi vine să dau cu șapca, lor, de pămînt! Serviviul ăsta este de o prostie rar întînlită!
Nu știu dacă știți, dar cică între noiembrie și februarie la anul, trebuie să-și preschimbe permisele de conducere vrro 450.000 de cetățeni, în toată țara! Dpreicv ăsta cheamă oamenii mai devrrme că de dragul lor să nu stea la coadă! Să angajeze oameni să facă permisele alea și taloanele!
Nu știu de ce nu se dă o lege ca permisul să fie valabil toată viața, ca în Germania! Asta așa, off the topic!
Pentru ca birocratia e o sursa de venituri consistente !
Momentul ăla când o companie privată e mai interesată de siguranța românilor decât statul. Mă rog, că Toyota a vrut și să evite eventualele procese, dar ar fi putut-o face în stilul românesc: noi am cerut, uite, de mai multe ori, dar ei nu au vrut și gata, nu le putem băga noi binele cu forța pe gât.
Dar au vrut să fie siguri că mesajul ajunge 100% la toți cei afectați. Altfel, o campanie publicitară ar fi ocolit, din varii motive, pe mulți.
Și că tot e vorba de procese, acum orice român afectat de problemă din 2016 încoace ar putea da în judecată (dacă nu a murit cumva din cauza problemei) statul român (pentru că s-a opus oferirii datelor, pentru că procesul a durat 6 ani sau altele).
Lasa ca nici Toyota Romania nu e mai breaza. Posesor de masina din lotul cu probleme, am contactat reprezentanța locala sa aflu ce si cum. De mai multe ori. N-au răspuns deloc.
Firma serioasa, isi face datoria pana la capat chiar daca pentru ei este mare pierdere de bani. Avand in vedere demersul lor, refuzat de esentialii nostri drgi, Toyota se putea prevala de raspundere catre DRPCIV
Situația este mult mai gravă de atât.
Instituțiile „statului” nu colaborează cu cetățenii nici măcar în domeniul lor de „competență”.
Și chiar mai mult… Instituțiile „statului” lucrează pentru putere, împotriva cetățenilor.
Nu avem atâta speranță de viață pentru a cuprinde toate exemplele.
Asta dacă nu cumva între timp cei care le-au cumpărat au murit din cauza acelui defect, care a fost descoperit de Toyota și care au încercat prin diverse metode să ajungă la proprietari. Statul Bananier! România, 2022, color.
Tranzistorul…japonez…. Frica de bratul lung al legii si protejarea imaginii firmei, asta ii mana in lupta.
Rezulta ca pe statul roman il doare-n bașcheti de bratul lung al legii si propria imagine.
Prefer firma.
Domnule Petreanu am scris un comentariu ca un cârnat de lung,din greșeală nu l am trimis ,din prostia mea.Atuncivam zis de ce să nu vă dau un link cu Black Sabath și Paranoid din tinerețe.
Ca articol de presa este foarte frumos, din ciclul uite ce au făcut cei de la stat, nu.se poate asa ceva etc., etc.
Insa realist vorbind o firma privata, adica SC X SRL, dealer/producător Toyota a cerut DRPCIV datele personale a zeci de mii de oameni invocând anumite probleme tehnice. Eu nu știu sa fi existat anterior o situație similara în care sa se fi comunicat unei firme private datele atâtor persoane – ca să nu mai zic ca în instanta probabil s-au adus niște experți pentru ca altfel de unde sa știe un om obișnuit ca ce spune dealerul TOYOTA e adevărat sau nu – adică dacă exista în mod real acele probleme.
Cu alte cuvinte dacă acum la firma unde lucrează dl Petreanu vine cineva și spune sa ii dea datele tuturor celor care au trecut prin sediul lor si cu care a făcut contracte în ultimii 5 ani deoarece în zona respectiva a fost eliberat un gaz toxic și trebuie sa vadă dacă sunt bine sănătoși – cred ca patronul firmei nici nu va da datele și nici nu ii va anunța pe respectivii.
Pe de alta parte mi se pare extrem de interesanta și parerea cum ca dacă nu a comunicat datele DRPCIV ar fi trebuit sa înștiințeze oamenii – o scrisoare recomandata costă vreo 15 lei, deci toate înștiințările astea costau sute de mii sau chiar milioane de lei.
Pentru cei care nu știu la instituțiile publice bugetul este pe categorii, nu e ca acasa, unde faci ce vrei cu banii – iar DRPCIV nu are buget de anunțat oamenii ca au probleme la mașina – deci de unde sa ia banii aia ?
Referitor la bani stiu deja ce mi se va răspunde și anume ca la cât se fura ce mai contează aceste sute de mii oei milioane – doar ca noi toți vrem sa trăim intr-o tara mai buna, ori intr-o tara mai buna instituțiile fac ce este în atribuțiile lor, iar DRPCIV nu are ca atribuții transmiterea de scrisori oamenilor cu posibile probleme tehnice la mașini
Adică eu știu ca și Dacia și Renault și alte mărci au făcut campanii de rechemare dar nimeni nu a cerut date de la DRPCIV
balada lui palada!
Mirele jupânele, dacă împărțim milioane lei la 15 lei recomandata ne ies prea multe Toyota pt o țară așa mică, știi ce zic
Altfel, ești vai steaua ta
Nimeni nu se asteapta ca DRPCIV sa trimita pe email asa fara discutii datele catre o firma.
Insa, sunt sigur ca se puteau gasi metode prin care DRPCIV sa se asigure ca informatiile transmise nu vor ajunge pe mana nu stiu cui si datele vor fi protejate – anumite documente oficiale care se pot scrie, cu obligatii clare etc.
Si sunt sigur ca Toyota Romania ar fi avut parghiile necesare (a se citi proceduri interne) prin care datele furnizate de DRPCIV nu vor ajunge pe mana cui nu trebuie. Pana una alta, Toyota are deja informatiile celor care i-au trecut pragul si nu vezi sa fie publicate undeva aceste date. DRPCIV pur si simplu nu a vrut, si asta vine din cauza ca la conducerea majoritatii institutiilor publice romanesti sunt multi incompetenti.
@Radu
Din comentariul tau imi dau seama ca ești un om de buna credință, care crezi ca o astfel de problema are o soluție simpla – adică ar exista niște documente oficiale care se pot scrie și care ar face ca totul sa fie ok, poți sa dai datele a zeci de mii de oameni către Toyota.
Îmi este evident ca meseria ta nu are tangenta prea mare cu dreptul civil/comercial, pentru ca altfel ti-ai fi dat seama de mai multe chestii.
Cea mai importanta chestie este ca poți face un document/contract care sa conțină niște obligații DOAR atunci când acele contracte/obligații sunt prevazute de lege – iar dacă nu sunt prevazute de lege sunt egale cu 0(zero)
De ex. poți face un contract prin care sa îți vinzi casa iar cumpărătorul sa îți dea banii după o luna pentru ca exista Cod civil si alte legi unde se scrie ce înseamnă un contract de vânzare-cumpărare, ce înseamnă plata ulterioar, ce se întâmplă dacă cumpărătorul nu plătește și asa mai departe.
Adică desi pare de la sine inteles ca daca nu ti-a dat banii trebuie sa fie obligat sa ti-i dea – în realitate poți sa îl obligi pe cumpărător sa îți dea banii DOAR pentru ca exista niște legi câte stabilesc ce se întâmplă dacă nu îți dă banii.
Chestia asta cu raportarea la niște legi scrise este foarte greu de înțeles de cineva care nu lucrează în domeniul dreptului – de ex. dacă cineva fura din magazin un salam pentru un om obișnuit este clar ca e un furt si trebuie sanctionat insa in mod real fapta este furt doar pentru ca in Codul penal este prevazuta aceasta infractiune – dacă de mâine acel articol s-ar abroga deși în constiinta populara fapta de a fura un salam din magazin va fi denumita furt în mod real fapta nu va mai putea fi pedepsita deci furtul practic nu ar mai exista.
Am scris o explicație foarte lunga, nu vreau sa iau apărarea celor de la DRPCIV- problema este ca eu cred ca era greu de facut un act oficial ca să poată da acele date, deci nu este o chestie asa simpla cum se prezintă în articol.
Adica hai sa ne imaginam ca lucram la DRPCIV și vine o cerere de la Toyota sa le dam datele pentru toți posesorii de mașini tipul X, Y și Z pentru ca a apărut o problema la airbag și vor sa ii anunțe.
Prima problema este ca poate fi o vrăjeală- dacă Toyota nu are nicio problema la airbag și vrea doar sa își facă o baza de date cu toți posesorii de mașini Toyota ca să le trimită oferte publicitare ??
Sa zicem ca verificam în vreun fel și ceea ce spune Toyota e adevărat apoi, asa cum spune Radu, le dam datele a 20.000 de oameni, dar facem și un act prin care Toyota își asuma răspunderea – dar după aceea din varii motive datele alea ajung pe internet.
Sunt convins ca Radu crede ca Toyota va răspunde în fata oamenilor DOAR ca Toyota poate răspunde doar dacă exista niște obligații legale care sa poată fi transferate de la DRPCIV si care sa fi fost încălcate de catre Toyota.
Adică de exemplu sa presupunem ca Ion depune niște bani la banca ca să ii aibă pentru zile negre iar banca decide sa nu păstreze acei bani în seiful băncii, ci sa ii dea la Toyota România care își ia angajamentul ca ii va da înapoi.
Acum sunt curios, dacă Toyota pierde banii ce ar spune Ion – oare ar spune ca asta este, dacă banca a dat banii lui Toyota România și ei i-au pierdut, sa fim sănătoși ??
SAU – Ion ar spune ca a dat banii băncii și vrea ca banca sa ii dea inapoi, nu îl interesează ca banca a dat banii către Toyota, care i-a pierdut .
Ei, asa cum în acest exemplu Ion a dat banii băncii și banca răspunde de acei bani iar Ion se așteaptă ca banca sa aiba grija de banii lui asa si în cazul DRPCIV oamenii au dat niște date personale pentru care DRPCIV răspunde.
@ Mirel – DRPCIV putea instiinta chiar ea, pe cheltuiala producatorului, proprietarii. Datele astfel erau protejate. Desi nu intra in atributiile institutiei acest aspect, solutii se gasesc, doar sa vrem si sa ne pese cu adevarat.
Dar cand institutiile statului sunt conduse, cum sunt conduse si sunt folosite drept sinecuri asa se intampla.
Imi amintesc replica unei functionare de la starea civila cind i s-a cerut o adeverinta de celibat:
„eu nu am mai facut asa ceva, trebuie sa fie ilegal”…
Adica, daca eu nu stiu, inseamna ca nu se poate.
Asta s-a intimplat acum 10 ani. Intre timp, „boala” s-a extins.
In legatura cu insistenta acestei companii, este vorba de japonezi (macar la origine), deci nu e de mirare ci era de asteptat.