Sfârșitul subvenției

Sunt puțin peste 2800 de comune în această țară, și mai puțin de una din trei poate plăti salariile propriilor angajați din taxele și impozitele adunate de la comunitate. Bugetul a mai mult de trei sferturi dintre toate comunele României depinde crucial, în proporție de peste 50%, de finanțarea din bugetul național. Acestea sunt date dintr-un audit al Curții de Conturi. De altfel, transferurile de la bugetul de stat către administrațiile locale reprezintă 7,4% din PIB – adică aproape cât tot deficitul exagerat pe care-l are de acoperit acum țara noastră, în urma dezmățului bugetar-electoralist dezlănțuit în ultimii ani de PSD și PNL. 

Acesta este contextul în care, ieri, a fost grevă de avertisment în 1300 de primării. Sindicatele sunt nemulțumite de proiectele de restructurare și reducere a cheltuielilor din administrația locală – proiecte care, atenție! sunt blocate de PSD încă din august anul trecut, când reprezentanții acestui partid s-au retras demonstrativ de la ședințele coaliției, pentru câteva zile, pentru a împiedica avansarea discuțiilor pe subiect. Ultima frână, acum două săptămâni, când opoziția PSD a împiedicat guvernul să-și asume răspunderea, în Parlament, pe proiectul de lege ce privea restructurările.

L-am auzit ieri pe Sorin Grindeanu, la întâlnirea cu primarii, făcând o bizară referire la niște elefanți din încăpere – ceea ce mi-a adus aminte, evident, de acel Sorin Grindeanu care semnase Ordonanța 13, acum aproape 10 ani, și era dominat în direct de președintele Iohannis cu faimoasa lui expresie privind elefanții din Palatul Victoria.

Dl. Grindeanu se plânge că primarii au fost “diabolizați cu bună știință”, una construită de cei care, tot potrivit dlui Grindeanu, “sunt incapabili să depășească populismul ieftin”. 

Iată un nivel de autoironie care ar fi lăudabil, dacă n-ar fi, cu siguranță, totalmente involuntar. Să-l auzi vorbind despre populism ieftin pe liderul partidului responsabil de dezechilibrarea aproape catastrofală a bugetului național, ei bine, acesta e un spectacol nu doar prost, ci și îngrozitor de scump.

Pe de altă parte, jocul la cacealma al dlui Grindeanu e străveziu. Dânsul face semne de prietenie către aleșii locali, de care crede că încă depinde, și încearcă să răspundă presiunilor pe care le fac aceștia, care cred că încă mai contează. Nu e nimic surprinzător aici, toate partidele vechi au această sensibilitate față de primarii lor, și agitația din ultimele zile față de restructurarea promovată de Ilie Bolojan o confirmă o dată în plus. De ce? Pentru că toate partidele vechi – și PSD, și PNL, și UDMR – au depins mereu, în ultimele decenii, de performanțele electorale ale primarilor lor. Înțelegerea a fost mereu aceeași: fonduri de la buget pentru primari, care le distribuiau clientelei locale. În schimb, primarii livrau voturi prin mobilizarea rețelelor de dependenți, la diversele tururi de scrutin, ceea ce permitea liderilor de la centru să-și mențină accesul la fondurile publice și să continue extracția de bogăție din fonduri publice pentru ungerea angrenajelor de influență și beneficii. Dar acest mecanism pare să se fi gripat la ultimele runde electorale, când PSD și PNL n-au mai reușit, nici separat și nici măcar împreună, să-și trimită candidații în turul al doilea al prezidențialelor. Acesta este un semn că vremurile s-au schimbat iar dependenții, câți or mai fi, s-au mutat – sau au fost mutați – în altfel de zone de influență și manipulare, în care primarii nu prea mai au autoritate. 

Dar, chiar dacă, foarte probabil, observă că influența în alegeri a primarilor a scăzut, liderii actuali ai partidelor de sistem nu pot imagina alt mecanism de condiționare reciprocă, și nici primarii nu-și pot închipui că, pur și simplu, acest tip de organizare extractivă a administrației locale nu mai este eficient din punct de vedere electoral. Pur și simplu, timpul i-a lăsat în urmă pe toți, iar spațiul politic este acum pregătit pentru altfel de actori, cu alte instrumente – ceea ce ar putea fi o veste bună… la un moment dat, pentru că deocamdată nu e.

Revenind la întâlnirea de ieri a primarilor nemulțumiți cu premierul și cu alți lideri politici, nu-mi ies din minte intervențiile unora dintre aleși, care au demonstrat, foarte vocal, o deplorabilă înțelegere a felului în care trebuie să-și administreze resursele. Poate cel care ilustrează cel mai bine această situație este primarul unei comune aflată la 20 de km de Ploiești, care s-a plâns că nu poate angaja un secretar general al primăriei deoarece salariul ar fi prea mic în comparație cu ce oferă orașul. În subtext, acest primar cerea ca salariile din comună să fie, de fapt, mărite – din fonduri de la centru, se înțelege – astfel încât să poată concura de la egal la egal cu unul dintre cele mai mari orașe ale României. Or aici este problema profundă a modului în care este organizată administrativ-teritorial România, cu mii de comune și orașe care nu se pot susține nici măcar din punct de vedere salarial din contribuțiile localnicilor. 

De aici și panica atâtor primari, zilele acestea. În ciuda dezinformărilor rostogolite de diverși politicieni, guvernul nu urmează să ia mai mulți bani de la primării. Urmează să nu le mai dea atât de mulți – pentru că nu mai sunt. Rezultatul este că mii de primari se vor confrunta, în sfârșit, cu realitatea – iar aceasta este că reforma administrativ-teritorială pur și simplu nu mai poate fi amânată.

Era bine să fie făcută când România încă nu era cu spatele la zidul deficitului bugetar. Dar mai bine mai târziu decât niciodată.