Măcar respect, dacă altceva n-a mai rămas

Ministerele au început să publice pe site-urile proprii tabele cu veniturile nete ale angajaţilor, din luna aprilie. Ministerul Economiei, condus de dl. Videanu, şi cel de Interne, al dlui Blaga, sunt primele. Adevărul a mai obţinut şi date de la Agricultură  şi de la Turism.

Acuma, ce să spun, salariile ca salariile, dar cu veniturile, mai vii de-acasă, dacă-mi permiteţi.

Consilierul personal al dlui Videanu, de exemplu, a încasat în aprilie fix 22.083 lei. Net. Un director de cabinet a luat, tot în aprilie, 19.750 lei – şi tot net. Un secretar de stat, 22.092 lei, bani în mână.

Mediafax scrie că, la Interne, un „angajat civil” a primit, în aceeaşi lună, 13.232 de lei. La Agricultură, cf. Adevărul, directorii încasează peste 7.000 de lei noi lunar.

Şi tot aşa.

Nici celelalte salarii/venituri nu sunt aşa rele – vedeţi voi tabelele şi judecaţi. Oricum, o fi rău să fii curier şi să iei 1.200 de lei pe lună pentru asta? Nu zic că-i mult sau puţin, dar… o fi rău, prin comparaţie cu un medic sau cu un profesor? Cam câţi ani de facultate îţi trebuie ca să ajungi curier?

În fine. Două lucruri de zis aici:

Unu. După cum a spus preşedintele Traian Băsescu, nu salariile sunt interesante pentru bugetari, ci sporurile – şi, în cazul unora atent selectaţi pe criterii de prieteşug bizniso-politic, şi participările în ‘jde mii de comiţii şi comitete ale statului, participări plătite generos din acelaşi ban public.

De exemplu, persoana cu venitul net de 22.083 de lei de la Economie a ajuns la aşa o sumă prin calitatea sa de membru al Comitetului Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări de la Eximbank.

Deci eu tot nu m-am lămurit – tăierile astea de 25%, anunţate de preşedintele-premier, sunt din salarii sau din venituri?

Şi doi. Pe mine nu mă păcăleşte şmecheria asta cu publicarea salariilor din ministere aşa, taman acum, când s-a-ncins tărâţa în populaţie, nemulţumită că scad salariile şi pensiile.

E cea mai jegoasă tehnică de învrăjbire socială – să dai în fapt o nemernicie tocmai când sunt oamenii mai nervoşi. Păi ce, acuma au aflat domnii Videanu şi Blaga şi cine-o mai fi prin cabinetul Boc câţi bani se plătesc pentru sinecurile din ministere? Haida-de!

Aş fi preferat de o mie de ori să nu aflu cifrele astea, dar ca guvernul să fi făcut ceva ca să rezolve porcăria. S-o fi rezolvat aşa, pe tăcute, eficient, fără şmecherii dintr-astea propagandistice de doi lei. Nu de alta, dar nici măcar acum nu e clar dacă metodele acestea de umflare a portofelelor vor fi, în sfârşit curmate.

Ba, tare-mi vine să spun că nu-i, din nou, decât vorbă-n vânt. Au nu chiar Emil Boc se dădea de ceasul morţii, prin primăvara lui 2009, că salariile din agenţii sunt mari şi nesmiţite? Ei, uite că au rămas la fel de nesimţite după mai bine de un an de bătut cu pumnişorii-n pept. Unde e marea reformă morală?

Preşedintele se văita, deunăzi, că presa „întreţine deliberat o profundă atmosferă de neîncredere” (în autorităţi – n.m.)

Îmi pare rău, domnule preşedinte. Nici nu mă simt jurnalist când zic asta – vedeţi, doar, că nici nu scriu „profesionist”. Sunt doar un tip cu cetăţenie, locatar de la naştere prin România. Deci aş vrea să vă cred. Pe cuvânt că mi-aş dori, mai ales acum, când ne cereţi tuturor să strângem cureaua. Numai că n-am cum – aţi minţit de atâtea ori încât acum, pur şi simplu, nu mai pot.

De nasol, oricum o să fie nasol. Măcar respectaţi-ne când sărăcim, dacă tot nu puteţi/nu ştiţi face nimic ca să opriţi asta.

Un pic de demnitate, vă rog.