Antonio Stradivarius a făurit aproximativ 1000 de instrumente, dintre care s-au păstrat până azi ceva mai puţin de 700.
Esenţa elitei, 300 de ani mai târziu: să cânţi una din viorile irepetabilului lutier, să deţii dreptul dumnezeiesc de a emoţiona sufletele planetei, vorbindu-le în limba internaţională a muzicii.
În România, există un singur asemenea solist: Alexandru Tomescu. În 2007, a primit vioara Edler-Voicu pentru 4 ani. Un obiect de la 1702 despre care Tomescu spune că are propria sa personalitate neîmblânzită, pe care trebuie să-l înţelegi şi cu care trebuie să comunici pentru a produce miracolul sunetului pur.
Veţi fi remarcat că am scris despre privilegiul de „a cânta” un Stradivarius. Nu eu am inventat metafora, ci Alexandru Tomescu. N-am ştiut că iubirea se poate rosti aşa frumos.
Urmăriţi acest artist vibrant, intervievat de Cezar Paul Bădescu, şi reţineţi ce consideră el a fi vârful luxului: timpul, suficient timp să-ţi trăieşti viaţa cu pasiune.
Interviul face parte dintr-o serie de momente insufletite de Silva Dark.
5 comentarii Adaugă comentariu
In zilele noastre, fenomenele de-anvergura sunt tot mai rare; poate-ar trebui ridicate la rangul de minune, miracol. In opinia-mi, cred ca asta se-ntampla cu Alexandru Tomescu si vioara Stradivarius.
Multumesc pentru timpul pe care-l acorzi pentru a posta pe acest blog. Cele bune
Nu stiu daca stiai de acest experiment facut de Alexandru, dar cred ca merita mentionat si el: http://www.youtube.com/watch?v=nJcwzJw8ujc
@petreanu: multumesc pentru accesul la acest blog.
@silva dark: felicitari! Printre cele mai frumoase campanii din Romania si cea mai tare din domeniul berii. Satul de prieteni care se intalnesc la meciuri sa bea bere.
@vasi: multumesc pentru link. Nu stiam de cel din Bucuresti, stiam de cel din Washington, iar acest link m-a facut sa ma simt mandru ca sunt roman.
Singurele persoane carora le dau bani sunt cele care canta frumos, imi pare rau ca nu am fost in metrou atunci sa-l ascult.
Superb. Pur si simplu superb!