Plăţile on-line se fac la alt ghişeu (I)

Joi dimineaţă, la Direcţia Impozite şi Taxe Locale Sector 3, vreo 30 de contribuabili se-nghesuie la plata dărilor. Coada s-a aranjat ca un cârnat îndoit, pe lângă pereţii holului, ţintind spre cele două ghişee, şi cu o întrerupere în dreptul uşii, care dă direct în stradă. Afară e viscol şi-s minus 13 grade, aşa că orice nou-venit e primit cu mormăieli nemulţumite când intră, pentru că, fără excepţie, fiecărui nou venit îi cade falca-n prag când vede ce omor e înăuntru, iar asta înseamnă că uşa rămâne deschisă-n şuierul furtunii de-afară mai mult decât ar fi nevoie.

Pe jos, o mâzgă neagră, prin care târşâielile tălpilor de contribuabili despică dâre cu viaţă scurtă. Se pleoscăie lipicios la fiecare pas, iar încăperea este umplută de sunetul acestei clefăieli neîntrerupte, pentru că cei 30 de contribuabili tropăie, nervoşi, pe loc.

În scena aceasta, în care un bătrân îşi foloseşte batista să cureţe de jeg somaţiile pe care i le-a trimis statul, stă, esenţializată, întreaga umilinţă a zeci de ani de dispreţ al statului faţă de contribuabil

Se aşteaptă până la o oră ca să-ţi plăteşti dările către stat. Din flegma gloduroasă de pe jos şi din hainele umede ale contribuabililor se ridică un aer jilav, o umezeală rece, ostilă, în care se amestecă respiraţii, transpiraţii şi duhori cu trecut suspect. Se aruncă priviri bovine, chinuite de plictis, de jur împrejur. Pereţii-s plini de avertismente şi interdicţii fără explicaţie – nu se primeşte nu ştiu ce fără alt nu ştiu ce, nu se semnează aia fără cealaltă, se plăteşte numai dacă ai cutare şi cutare.

Un plesnet întrerupe murmurul. Unui bătrân i-a căzut dosarul. Aripile acestuia s-au desfăcut, iar hârtiile absorb mâzga. O clipă de stupoare în jur, cât oamenii ezită care să intervină primul. Bătrânul încă n-a văzut. „Unchiule!”, îl face atent, în sfârşit, cineva. Bătrânul ridică dosarul, inutil de iute. Dintre file picură acum un sos întunecat, lăsând dâre pe pagini, creponându-le şi lipindu-le între ele. Omul aşează dosarul pe o masă, oftează, apoi scoate o cârpă şi se apucă, meticulos, să şteargă pagină cu pagină, rând cu rând, metodic, penibil, umilitor.

În scena aceasta, în care un bătrân îşi foloseşte batista să cureţe de jeg somaţiile pe care i le-a trimis statul, stă, esenţializată, întreaga umilinţă a zeci de ani de dispreţ al statului faţă de contribuabil, adus pe viscol la plata taxelor, ţinut în mizerie la cozi, trimis de colo-colo, avertizat pentru nimic, pedepsit pentru orice.

În spatele lui, mă apropii de ghişee.

Ghişeele sunt plasate potrivit regulii de fier a plasării ghişeelor din orice serviciu public din această ţară. Sunt nişte dreptunghiuri mici, cât să vâri capul, dacă vrei, dar să te opreşti în umeri, ceea ce este o precizare non-verbală că poţi ţipa, n-ai decât, la funcţionarele dinăuntru, dar nu poţi intra peste ele; eşti un câine al cărui lanţ a fost măsurat demult şi care nu va putea niciodată să-i muşte pe cei care l-au măsurat.

Dreptunghiurile prin care poţi privi, rugător, la lumea birocraţiei de stat sunt plasate la un soi de semi-înălţime chinuitoare. Dacă stai drept nu poţi comunica. Dacă te apleci, trebuie s-o faci la un unghi precis conceput ca să rămâi în dezechilibru, cât să nu faci o hernie de disc, dar cât să te gândeşti atent la ea, cât să fie nevoie să te sprijini cu o mână, dar suficient cât să-ţi rămână cealaltă liberă, ca să dai banii.

Deasupra unuia dintre ghişee, un anunţ imprimat pe o foaie A4 te avertizează, confuz: „vă rugăm să anunţaţi plata cu cardul”. De fapt, textul e scris cu majuscule, subliniat, iar expresia de politeţe este marcată cu trei semne de exclamare, imperativ, aşa: „VA RUGAM!!! SA ANUNTATI PLATA CU CARDUL„, ceea ce dă un oarecare ton de isterie rugăminţii.

Pe cine să anunţi? Şi când? Şi de ce să anunţi? Cum, oare? Trebuie să faci o cerere sau e suficient să te bagi peste rând?

– Aş dori să anunţ că vreau să plătesc cu cardul – îndrăznesc o interacţiune.
– Staţi la coadă – mi se răspunde.
– Sigur, numai voiam să anunţ, că aşa scrie deasupra.
– Mă anunţaţi când plătiţi, nu acuma.

Lumea, care a urmărit din plictiseală întreg dialogul, schimbă priviri nedumerite. Dacă trebuie să anunţi abia când e de plătit, atunci la ce bun să ţi se ceară să anunţi? Nu-i firesc că atunci când spui că plăteşti cu cardul, de fapt şi faci anunţul? Doar nu poţi plăti cu cardul fără să anunţi – şi, în acest caz, ce rost mai are să ţi se ceară să anunţi înainte de a plăti?

Suprarealist.

Lângă, o reclamă: „Plăteşte cu cardul! COMISION ZERO * comod şi rapid * mai sigur * mai elegant”. Reclama e nu doar suprarealistă, ci şi ironică, în acelaşi timp. Fireşte că-i elegant şi fireşte că-i comod să plăteşti cu cardul, dar numai dacă o faci on-line, nu dacă eşti adus la cozi şi aplecat pe la ghişee.

Cu aproape doi ani în urmă, în România a fost lansat, cu multe cărămizi în piept, sistemul naţional de plată a taxelor şi impozitelor prin internet. Botezat Ghiseul punct ro, portalul trebuia să fie gata încă din ianuarie anul trecut, iar înrolarea tuturor primăriilor din ţară să se fi terminat până în vară.

În 5 ianuarie anul trecut, la o şedinţă de Guvern, preşedintele Băsescu l-a ameninţat, mai în glumă, mai în serios pe ministrul Comunicaţiilor că-i „taie cardul” dacă nu pune în funcţiune sistemul până în martie.

Ştiţi care e sloganul portalului? „Plăteşti de oriunde, fără nici un stres!”

Exact ce-mi doresc, ştiţi? Să fiu un contribuabil onest fără să mă şi umilesc pentru asta. Să pot plăti taxele civilizat, de acasă, aşa cum pot comanda o pizza de acasă, folosindu-mi laptopul şi conexiunea la net şi cardul meu de debit cu cip, aşa cum se întâmplă peste tot în lumea reală, unde cel care cel care are banii este, mai înainte de orice, respectat şi tratat cu politeţe şi deferenţă.

Ghiseul.ro funcţionează la parametri abia simbolici azi, cu mult după depăşirea oricărui termen rezonabil. Doar o mână de primării s-au înscris în sistem şi nu e clar dacă plata taxelor se şi poate face în cazul fiecăreia. Nu de alta, dar joi dimineaţă, de exemplu, înainte să plec la Direcţia de Taxe, am verificat pe ghiseul.ro dacă Primăria Sectorului 3 era înrolată.

Ei bine, da, era înrolată, dar sistemul nu era funcţional.

Când am sunat pentru lămuriri, m-a lămurit buştean o domnişoară: „încă nu merge, dar o să-i dăm drumul în curând. Aşteptăm un comunicat de presă”.

Despre ce comunicat de presă e vorba, aflaţi în episodul doi al acestui material, care va apărea luni dimineaţă.