În România,
una dintre cele mai dure întrebări care-ţi poate fi adresată de cititori, atunci când porţi răspunderea pentru conţinutul editorial al unui produs media, este „de ce daţi, dom’le, atâtea mizerii?”
iar una dintre cele mai dure întrebări ale unui patron de presă, atunci când porţi răspunderea pentru conţinutul editorial al unui produs media, este „de ce nu creşte, dom’le, audienţa?”
Cu părere de rău pentru cititorii ipocriţi: mizeria vinde. Şi, cu părere de rău pentru patronii deja bogaţi: există limite. Nu atât în creşterea afacerii, cât în capacitatea de absorbţie a mizeriei de către chiar cei care o sortează.
Rămân la părerea mea: jurnalismul este o profesiune de suflet. Nu există mari jurnalişti care să nu fie bolnavi de o pasiune devastatoare pentru meseria lor. De fapt, nu există jurnalişti fără microb, ci doar pontatori de cuvinte, vremelnic împroprietăriţi cu o legitimaţie de presă.
Jurnaliştii nu sunt agenţi de vânzări – nici măcar ai propriilor articole. De cele mai multe ori, nevoia jurnaliştilor de a spune adevărul despre un subiect este infinit mai puternică decât dorinţa de a avea audienţă pentru subiectul respectiv. Dar dorinţa aceasta înseamnă din ce în ce mai puţin.
Pentru că, în ţara aceasta, presa este deţinută de patroni care nu-şi doresc doar profit.
Presa este deţinută de patroni care-şi doresc maximizarea profitului.
Este, desigur, dreptul lor. Şi, desigur, audienţa nu creşte niciodată suficient de mult sau de repede, de aceea va fi din ce în ce mai multă mizerie în mass-media.
Şi, desigur, cititorii ipocriţi vor avea mereu ocazia să pună aceeaşi unică întrebare.
11 comentarii Adaugă comentariu
mi’a placut tare aia cu „pontatorii de cuvinte”. e, asaa, foarte adevarata. din pacate, nu si vremelnicia, asa cum zici tu. cunosc destui pontatori d’astia care nu se lasa.. 🙁
ref strict subiectul postului,
1. nu’s in fan clubul CTP, dar daca motivul demisiei e pe bune, all due respect!
2. unde sa se rupa cercul vicios: la cetitori sau la editori/scriitori?
…altundeva trebuie cautat motivul demisiei lui CTP. Poate in scandalurile in urma carora sarbu ateriza vijelios la Gandul, cautandu`l pe CTP sa`l intrebe de unde au mai aparut facturi noi de decontat (emise de Theodora Consulting) sau de ce are salariul de 10.000 de euro lunar, fara a raspunde si managerial.
Una peste alta, desi CTP are un anume microb in el (nu stiu daca al presei au ba), si el tot pentru bani a pornit Gandul. Cu tot respectul. Notorietatea o avea si la Adevarul.
By the way…nu din acelasi motiv s`a certat cu madam Tinu? Obiective irealizabile?
ce-i aia „cititor ipocrit” ?
sa te deranjeze mizeria ce ti se serveste te face ipocrit ?
Vlad, de ce, totuşi, dacă „mizeria vinde”, audienţa producătorilor de mizerie scade în mod constant, mult mai rapid decât se întâmplă în alte părţi.
Mass-media „serioase” scad nu pentru că nu publică suficiente mizerii, ci fiindcă fac prea multe mizerii şi-şi bat joc de deontologia profesională şi de meseria lor.
Iar problema principală nu este că „patronii vor profit”, ci fiindcă sunt foarte puţin interesaţi de profitabilitate.
ilinca: se va rupe în noi forme de consum de informaţie, eu asta cred.
hymerion: Dane, felicitări pentru blog – asta în primul rând. Şi 2, explicaţia ta nu exclude tensiunea ce apare între nevoia de a creşte tirajul şi cea de a coborî calitatea. Dacă Gândul ar fi fost în creştere de tiraj (şi de venituri) nu cred că Sârbu ar mai fi descins „vijelios” în redacţie, ca să întrebe de cine ştie ce factură…
krankl: cititorul ipocrit este cel care spune în orice sondaj că nu consumă mizerii, după care merge la tarabă şi exact asta cumpără.
cristi: e o nuanţă aici. Ce scade e în primul rând consumul – şi, pe cale de consecinţă, şi audienţa. Citeşte ierarhiile presei. Deşi nu e o garanţie, formatele lejere/derizorii au tiraje, în general, mai mari decât formatele cu pretenţii de quality. Adică n-am observat să se citească în metrou Dilema Veche, de exemplu. Şi nici cărţi, decât cu totul accidental, că veni vorba.
@Someone
În toată lumea tabloidele au tiraje mai mari decât ziarele „quality” şi scăderi de tiraj se întâmplă şi la „case mai mari”. Diferă însă viteza de scădere şi diferenţa de consum. Dar în Polonia, ziarul „quality” cu cel mai mare tiraj are 600,000 şi tabloidul 700,000.
La noi consumul ar exista, numai că cititorii nu prea mai regăsesc „value for the money” la mass-media serioase. Dacă ne uităm la scăderile de tiraje pe ultimii doi ani vedem că ele nu sunt acoperite de creşterile înregistrate de tabloide. Televiziunile se laudă cu audienţe cât un cartier din Bucureşti (cele mari) sau două blocuri (cele mici). Nici aici, creşterea OTV nu acoperă scăderile celorlalţi.
Ceea ce pierd mass-media serioase sunt tocmai cititorii „frumoşi, deştepţi şi cu mulţi bani”. Privind ofertele de publicitate ale acestora, am observat că „salariul cititorilor lor” a rămas la 400 de euro (ca medie) de acum 3-4 ani, ceea ce mie îmi arată că nivelul cititorilor lor în realitate scade. Cei care acum 3-4 aveau 400 de euro acum au cel puţin 1000.
cristi: apropo de cifre absolute – Polonia are populaţie dublă. Pe de altă parte, deja de vreo 10 ani în România tirajele de 100 K pentru cotidiene sunt poduri prea îndepărtate.
Audienţe: 10 puncte înseamnă aproape 1,5 mil. Jucătorii majori ating astfel de niveluri iarna în PT. Adaugă şi restul şi obţii câteva milioane bune de oameni care se uită (încă) la tv.
Scade consumul, pe de-o parte. Oamenii descoperă că se pot distra şi altfel, nu neapărat pe gratis, privind la tv. Mai şi migrează prin nişe (la tv).
Problema e că, dintotdeauna, calitatea a costat ceva mai mult, şi nu poţi oferi calitate dacă finanţatorul nu are răbdare şi, de fapt, îşi doreşte profit maxim, nu pur şi simplu profit. Într-un fel, sunt de acord cu HRPatapievici, că presa e a patronilor, nu a cititorilor.
Sarbu i`a cerut lui CTP tiraj de 500.000…
…sau cel putin asa sustinea CTP in sedinta cu angajatii Gandului. Eu unul ma indoiesc ca asa stau lucrurile. Si ma mai indoiesc si de o alta afirmatie a lui CTP, cum ca regresul tirajului Gandului i se datoreaza lui Sarbu. Voi veni mai tarziu cu cifre concrete.
In locul lui CTP, sunt vehiculate doua nume. Mandrutza si Cartianu. Voi reveni, ca acum am treaba
De când naiba a devenit gregoar salvatorul presei româneşti? ba îl vrea patriciu la adevărul, ba sârbu… ce se întâmplă, vrea mărire de salariu de la elveţieni, e pus pe făraş şi acum tatonează piaţa?
Povestea cu Mândruţă e mai veche. Iar aia cu Gregoar… cred că a lansat-o el însuşi, la fel ca şi pe celelalte :-))
huh…nu a lansat`o gregoar, ci unul din boardul gandului. Dar nu asta are acum importanta…eu sunt acum in Viena, dar la intoarcere am sa postez mai multe pe site.