Un studiu al British Social Attitudes (un fel de Barometru de Opinie englezesc, ce funcţionează deja de un sfert de secol), citat de Editors Weblog, confirmă adâncimea găleţii în care a căzut media tradiţională: în ultimii 20 de ani, numărul tinerilor cititori de gazete a scăzut dramatic, de la 72% la 42%.
Chiar mai gravă decât această cădere este o altă descoperire: doar 3% dintre cei care nu citesc ziare tipărite aleg totuşi să intre pe site-urile publicaţiilor, în căutarea ştirilor.
Nici măcar „ziarele populare” n-o duc mai bine. Găselniţa coborârii standardului profesional în căutarea salvării industriei nu fucnţionează.
Cu alte cuvinte, presa tradiţională pierde constant cititori loiali şi eşuează spectaculos în încercarea de a atrage tineri. O ecuaţie al cărei rezultat seamănă cu extincţia speciilor.
Cât de mult ar trebui să ne îngrijorăm? Crede cineva că acest fenomen este propriu numai Marii Britanii? Ce va fi societatea fără ziare? Cum va fi puterea politică într-o ţară în care lipsesc privirile neîncrezătoare şi analizele sceptice ale ziariştilor?
Mi se pare remarcabilă observaţia din Financial Times, pe marginea aceluiaşi studiu: „Politicienii ar trebui să nu mai fie îngrijoraţi de puterea presei, ci mai degrabă de slăbiciunile acesteia”.
Dar Dâmboviţa nu e Tamisa. Aici, politicienii vor da petreceri la îngropăciunea ziarelor.
18 comentarii Adaugă comentariu
Aici pe Dimbovita politicienii vor da petreceri pentru ziarele opuse lor, cit despre presa aservita (ca sa nu spun „sluga”), asta sa tot traiasca neneeee
acum 100 de ani – e adevarat, numarul de votanti era altul – lantul comincarii politice era format din doua elemente: candidatul/politicianul/aspirantul si alegatorul. politicienii ‘coborau in strada’. acum e format din 3: a aparut si presa. cu rol pasiv si activ (deformarea perceptiei prin filtrare la nivel micro = redactii/jurnalist). cu toate astea, nu mai departe de 2005, un habarnist intr-ale politicii nipone, in varsta de 40 de ani – e adevarat, sustinut de PLD si de Koizumi – castiga alegerile dintr-un catun japonez fara sa fie cunoscut, fara sa aiba platforma. fara presa. vezi http://www.whydemocracy.net/film/5 asta in ceea ce-i priveste pe politicieni. adica sa nu ne ingrijoram: ca specie, sunt mult mai adaptabili intru supravietuire. in ceea ce NE priveste, e mai complicat. cred ca sunt trusturi in Ro.care au facut studii similare si care arata acelasi lucru: migram catre online, catre continut usor digerabil – asezat/livrat logic sau nu – catre superficialitate. nu intotdeauna superficial este prost. mi-am inghitit cu un gust amar prejudecata fata de tabloidele britanice, atunci cand am descoperit ca, de exemplu, The Sun are analisti de politica externa mai tari decat multi omologi din redactii „quality”. nu cititorul distruge presa, nici ziaristii, ci dorinta de market share. inevitabil, sursele traditionale de castig se vor epuiza – e ciclul oricarui business. la nivel ramificat, aceasta cauza va provoca efecte neasteptate, la nivel de medium, de modalitate de transmitere, la nivel de perceptie. si la nivel educational. inevitabil. din pacate, mai cred un lucru: nu suntem pregatiti intre a alege intre rafinat si mai putin rafinat, ci intre prost si mai prost. e foarte comod sa fii prost, astazi. e lipsit de responsabilitate. e cool.
Eu cred că niciun vid care se creează în spaţiul public nu rămâne, până la final, gol. Vor migra televiziunile, internetul şi radioul în vidul lăsat de presa scrisă. De fapt, ca să fiu politically correct, vor continua să migreze.
Nu sunt de acord cu pushthebutton ca e o alunecare spre prostie si superficialitate. Mai degraba e o reconfortantă simplificare de ritmuri. Într-un context cotidian tot mai stresant, prin care, ca să te strecori, trebuie sa ai gene de robot, strateg şi fachir, simţim nevoia să ne odihnim hipotalamusul cu tot dinadinsul. Alegem lucruri uşoare. Dar nu pentru că nu ne-ar duce capul la mai mult, ci pentru că vrem să ne ducă şi pe mai departe capul. E, dacă vrei, instinct de conservare.
e si vina mass media romanesti ca nu se preocupa de acest aspect. afara exista congrese ale organismelor jurnalistice pentru a gasi metode de atragere si fidelizare catre media a cititorilor tineri. la noi exista… ma rog, stiti si voi, n’are sens sa m’apuc sa critic io mm autohtone – o apa si’un pamant.
innuenda: exact asta spuneam si eu; nu am sustinut ca alunecam spre prostie si superficialitate. ba chiar am spus ca superficialitatea nu inseamna intotdeauna ceva prost.
Îmi fac mea culpa dacă nu ţi-am înţeles eu exact punctul de vedere. Am avut impresia că între studiul trusturilor din România care arată că migrăm către superficialitate si opinia ta din final, când spui „nu suntem pregatiti intre a alege intre rafinat si mai putin rafinat, ci intre prost si mai prost. e foarte comod sa fii prost, astazi. e lipsit de responsabilitate. e cool.”, e o legatură de cauzalitate.
m-ai agatat aici. anumiti oameni politici par a fi interesati de bloguri. Iliescu chiar incearca sa iti raspunda la intrebari 🙂
http://treptat.blogspot.com/2008/01/iliescu-vs-bloggeri.html
De ce ar fi un fenomen ingrijorator faptul ca tinerii nu mai citesc ziarele? Eu nu inteleg. Care ziare? Cele conduse de mafioti si de ziaristi aserviti politic, ca in Romania? Oh, as spune nu doar ca nu este ingrijorator, ci salutar faptul ca tinerii nu se mai uita in gura acestor explodati.
Ziaristul Cristoiu? Ce-as putea invata de la el? Cum te dai cu cel care-ti aduce cele mai multe beneficii? Ziaristul Alexandrescu, o c***a politica si el?Sau poate prea plinul de spume anonim Ciutacu?
Exista putini ziaristi ce merita ascultati sau cititi. Inainte de a intreba ce se va intampla, hai sa ne gandim de ce se intampla ceea ce spun acesti cercetatori.
Eu cred ca, asa cum tinerii nu mai au incredere in guvern(e), tot asa, scarbiti de smecherasi care se pricep de minune la manipulari, tinerii renunta sa mai participe la jocul acestora.
Remember, mate, the wise words of Mahatma Ghandi: The medium is the message.
Remember also that we, the humans of monkey kinship, are one of the most visually oriented species. Therefore, think images, not words. Now, that the technology is more and more available, people will tend to communicate more and more in images, not words.
You will wither and die, you dirty puppeteers. Long live OTV and the powers of them professsional objective blogs, ever true and ever right-on-spot! 🙂
🙂 again.
(scuze pentru cvasi-offtopic) Revista literara din Chisinau, recent lansata, are nevoie de popularizare in Romania… http://staredeurgenta.marte.ro/
pushthebutton: citesc ce-mi scrii, îţi recunosc experienţa directă cu The Sun, corelez cu elementele date deja publicităţii din studiul menţionat şi sunt de două ori mai îngrijorat. Pentru că, iată: „Popular newspapers were once a mechanism whereby information about politics could reach those with little inclination to follow political matters,” says John Curtice, a professor of politics at Strathclyde university.
„Now they are increasingly unable to fulfill that role. Instead readership is increasingly confined to those with an interest in politics.”
Aşadar critica asupra politicii nu mai ajunge la public nici măcar prin intermediul „ziarelor populare”.
Innu: sper să ai dreptate, altfel we’re screwed.
Ilinca: şi ce au rezolvat congresele? Se schimbă obiceiurile de consum, ele determină cum va arăta presa, nu congresele.
Dan: Iliescu e un tip redutabil… dar nu cred că poate schimba ceva în privinţa asta.
Adrian Turlea: cu părere de rău, dar mai gândeşte-te o dată care e rolul presei într-o societate. Gândeşte-te la comparaţia cu câinii de pază, e cea mai simplă şi mai explicativă. Câinii sunt de multe feluri, şi inteligenţi, şi isterici, şi curajoşi, şi fricoşi, şi pămpălăi, şi doar pentru decor, şi periculoşi… Dar oricum ar fi, au o principală calitate: latră la intruşi. Pot să te enerveze, corect, cu scandalul pe care-l fac, dar vor lătra şi la intruşii care te vor agresa pe tine. Aşa, enervanţi cum sunt. Atitudinea „ce nevoie avem de presa asta proastă” este ce mă determină să cred că, vorba lui O. Paler, „ori democraţia este defectă, ori noi, ca naţiune, nu suntem pregătiţi pentru democraţie”. Ce zici, e defectă democraţia?
Turambar: unele dintre maimuţele fără păr au capacitatea de a citi şi scrie, nu doar de a privi… şi uita (dacă-mi permiteţi :-)))
Chişinău: okay, la Blog FM, luni.
http://judeinromanica.blogspot.com/2008/01/pregatirea-sedintei.html
http://new.ablog.ro/2007-12-12/jegosii-de-deputati.html
http://cristidanilet.wordpress.com/2008/01/22/222/
http://www.juridice.ro/opinii/Despre-lumea-in-care-traim/judecatorul-ideal.html
nu, vlad, eu am vrut sa subliniez ca „afara” exista o preocupare pentru asta pana la nivelul cautarii si implementarii de solutii chiar impreuna cu concurenta. fireste ca nu congresele rezolva situatia! 🙂
Ai evitat miezul problemei. Nu am spus ca nu avem nevoie de presa, de cainele de paza al societatii. Numai ca acest caine ar trebui sa latre fara sa tina cont de partid.
Avem nevoie de caini adevarati, prietenii omului (a se citi cititorului), nu de caini imbuibati, gata oricand de manipulari si intoxicari.
Ai senzatia ca tinerii, cel putin aia cat de cat inteligenti, nu judeca cu mintea lor cazul Chireac, de pilda?
Cand vom avea oameni de presa adevarati, vor aparea si cititorii. Nu-i subestima. Si nu supraestima latratul unor laturi din presa.
Cainele care latra nu musca, Vlad Petreanu
Adrian: n-am evitat nimic. Presa este variată. Câinii latră în stânga şi în dreapta. Sunt medii care-l critică permanent pe Băsescu. Sunt altele care-l laudă permanent. Când un ziar încearcă o intoxicare, altul o expune. Cititorii au posibilitatea alegerii. Iar această variaţie este şi în interesul oamenilor politici autentici – dar nu şi în cazul panglicarilor din politică. Lor le-ar plăcea tăcerea… sau consensul. De aceea spun britanicii (ceva mai exersaţi în ale democraţiei decât noi, presupun) că lumea politică ar trebui să devină acum îngrijorată nu de puterea presei, ci de slăbiciunile ei.
Cât despre cazul Chireac… ai idee cam câţi „tineri” habar n-au nu de cazul în sine, ci de Chireac însuşi? Şi asta pentru că nu citesc ziare. Şi nici Caragiale, dacă e să vorbim de Chireacul original. Pe de altă parte, Chireac s-a retras după un semnal extrem de clar, dar şi foarte simplu. Câţi politicieni corupţi ştii să fi avut aceeaşi reacţie?
Vlad, eu ma intreb cati dintre colegii jurnalisti stiau de miscarile lui Chireac si s-au facut ca ploua.
S-a retras dupa ce a comis nelegiurea (nu am alt termen, scuze).
Un adevarat jurnalist, se retragea inainte, recunoscand incompatibilitatea celor doua lumi in care risca sa activeze : cea a afacerilor si cea a informarii corecte.
Corect, corect. Nu ştiu câţi ştiau şi detaliile exacte, dar mulţi bănuiau. Pe de altă parte, „nelegiurie” e un cuvânt prea puternic pentru cazul lui Bogdan, crede-mă. Adică n-a dus campanii, ci a scris, la un moment dat, un editorial, care nici măcar nu era incorect, doar că se intersecta cu propriile interese.
Rămân însă la părerea mea: un ziarist a făcut pasul înapoi când a fost expus. Politicienii nu fac asta…
Cred ca in Romania nu a ajuns inca. Piata e inca in extindere, nu s-a ajuns la saturatie iar ziarele pe on-line sunt destul de citite.
in cativa zeci de ani, cand o sa avem profesionalism la nivelul UK atunci o sa avem si noi probleme din astea. Pana atunci noi de lovim de un „lack” de cunoastere si profesionalosm.
La ei, sunt multe ziare gratuite, nu stiu daca asta spune ceva