Acea Românie a naşpeţilor

Mai ştiţi postarea mea despre România văzută de Anhony Bourdain pe Travel Channel? Textul acela plin de sine în care ziceam că se supără lumea degeaba, pentru că Anthony n-a făcut decât să se uite la toate cele pe care noi refuzăm să le vedem? Ai-ai-ai, ce naiv am fost.

Am dat-o în bară. Asta se-ntâmplă când nu verifici până la capăt, aşa cum eşti învăţat. Riscurile bloggerului – e de unul singur şi mai are şi altele de făcut, nu trăieşte din blogging, trebuie să-şi câştige pâinea din altă parte. Asta creşte riscul superficialităţii.

România lui Bourdain nu a arătat astfel doar pentru că există şi în acele ipostaze. România lui Bourdain a părut atât de imbecilă pentru că aşa i-au băgat-o pe gât nişte funcţionari guvernamentali, care i-au cerut realizatorului să filmeze aia şi cealaltă şi i-au interzis să vadă asta şi ailaltă.

Cotidianul are întreaga poveste, iar Travel Channel, confruntat cu mareea de comentarii din România (888 acum), a dat explicaţii. Ah, ce mizerie!

Craevasăzică, zice Cotidianul, Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale (nu vi se pare că lungimea numelui unei instituţii române e proporţională cu gradul de prostie?) a plătit 20.000 de dolari echipei lui Bourdain, pentru ca aceasta să vină în România şi să filmeze o emisiune. Tot Ministerul pentru bla-bla a alcătuit programul şi a desemnat un coordonator: madam Camelia Negoiţă, şefa Biroului de Turism al României din SUA.

Atât de bine a coordonat Ministerul filmările, încât producătorii americani ai emisiunii explică, acum, că n-au fost lăsaţi să filmeze unde au vrut, că li s-au băgat pe gât tot soiul de idei tâmpite şi locuri fără relevanţă. Reprezentanţii părţii române le-au propus „cel mai bun restaurant franţuzesc din oraş” sau „să aranjeze atent scenele înainte de filmări”, în timp ce emisiunea respectivă este despre locuri reale şi oameni reali. Singura dată când echipa a reuşit să scape de ochiul necruţător al oficialilor, Bourdain a ajuns la Gil Flash, unde a fost încântat de mititei şi de bere. „The scene at the “mici” joint, which we shot against the explicit wishes of our minders, remains an example of a show that for good or bad, might have been„, spun producătorii în mărturia lor. Mă miram eu cum a apărut kitschul ăla cu Castelul Dracula în emisiune… Şi acum mă-ntreb cum dreaq a scăpat madam Negoiţă ocazia să vâre şi niscaiva cântece patriotice în producţia lui Bourdain…

Ah, ce porcărie infernală! Birocraţii ăştia netoţi se comportă exact ca nişte securişti cu ordin de sus „să iasă bine, altfel ai belit-o”. Sunt crispaţi, nu pricep nimic, nu înţeleg ei înşişi în ce ţară trăiesc, nu au cultură, nu au umor, nu au spirit, nu cunosc shit despre producţia unui show de televiziune şi au exact atitudinea oierului miliardar care cere un Maybach verde praz cu scaune roşii (eu dau banu’, faci cum îţi zic io!), spre oroarea fabricantului.

Aşadar, aş vrea să corectez ce spuneam deunăzi.

Nu e o Românie naşpetă. E o Românie a naşpeţilor.

Ce rămâne neclefăit de ei, e fabulos.

PS: pe de altă parte, dacă Bourdain ar fi zis de la început că programul este finanţat de Guvernul român, am fi înţeles mai multe… inclusiv despre el.

Articol din categoria: MEDIA

11 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    Dragul meu, sa vedem si reversul medaliei din punct de vedere al naspetilor: „lasat liber” prin Romania, musiu Bourdain putea filma si alte lucruri care ne fac „cinste” pe afara: mincare gatita prin cine stie ce locuinta improvizata din Vitan sau o taiere adevarata de porc. Pai cine era tras la raspundere, mai ales ca erau si banii statului in joc? Organizatoarea excursiei.
    Las ca ma bucur ca si-a luat-o si Bourdain. Sa se invete alta data minte sa nu se mai lacomeasca la douaj’demii de coco si sa faca vizitele din proprie initiativa.
    Pina una alta, ne-am cam bagat mortu’n casa.

    0
    0
  2. #2 Comentariu nou

    Inca mai rad cu plans.Nu cu lacrimi, cu plans. Inca mai cred ca Bourdain si echipa lui au fost „domni” ca am scapat doar cu atat. Astia de prin ministerele de nu stiu ce au facut facut scoala cu cei care agatau merele-n prun pe unde trecea tovarasul Nicolae Ceausescu.Presupun.Si in acelasi timp, din comunicatul producatorilor „No reservation” inteleg ca s-au confruntat cu spiritul ciocoiului roman care spune „io platesc, stai cum te pun!”, cu ignoranta cu care se confrunta orice om de media si/sau advertising in Romania (orice om care se duce la scoala sau macar beleste ochii la lume si vrea sa invete, sa schimbe, sa imbunatateasca). In ceea ce priveste faptul ca Guvernul Romaniei a dat 20.000 unei case de productie pentru a face un filmulet despre tara asta, singurul lucru gresit mi se pare suma. PR-ul (mai ales daca-i pentru o tara intreaga) se face pe bani multi. Asa ca, daca adunam suma derizorie si tratamentul dekkt, rezultatul vazut pe youtube(acolo am vazut emisiunea) e chiar exceptional.In conditiile astea nu putea fi mai bine de atat.

    0
    0
  3. #3 Comentariu nou

    Cred că advertisingul ştie cel mai bine: Fă logo-ul mai mare, că eu plătesc!

    Of, of…

    0
    0
  4. #4 Comentariu nou

    Someone:Exact.”Si pune un pic de rosu Ferrary ca-l recunoaste toata lumea din prima. Si un pic de mov sa reflecte personalitatea sotiei, ca ea e sufletul gogoseriei noastre”:-)))))

    0
    0
  5. #5 Comentariu nou

    Da, Ferrary:-)))

    0
    0
  6. #6 Comentariu nou

    Nu prea pricep de unde atata nedumerire. E un caz clasic de „product placement”, practica veche in lumea pr-ului. E adevarat, in cazul de fata, executata cat se poate de prost de o adunatura de amatori. Si nu ma refer la Travel, casa de productie sau Bourdain.

    0
    0
  7. #7 Comentariu nou

    ah, ce bucurie : am gasit vinovatii.

    0
    0
  8. #8 Comentariu nou

    ovidiu: nu e nedumerire, e crispare peste tot. Şi în coordonarea guvernamentală, şi în reacţii. Asta-i naţia…

    0
    0
  9. #9 Comentariu nou

    erau doua categorii: edituri/grupuri de firme care cereau bani guvernului, promitand ca vor scrie de bine, pe hartie de 280g/cm2, cu foto la 300 dpi, cu interviu cu PM etc. si edituri/grupuri de firme/trusturi de presa pe care incercam sa ii ‘convingem’ sa scrie. cert e ca toata lumea scria prost. de aproape 20 de ani, orice demers din asta e un esec. asta e, schimbarea vine din interior. pe de alta parte, gasesti greu in 10 zile – mai ales ca aterizezi in Bucuresti – ceva exotic, frumos, normal in Romania. un Maramures, o Bucovina…ceva

    0
    0
  10. #10 Comentariu nou

    Cu fiecare zi ce trece ma mir mai mult! Si nu stiu ce sa fac! sa rad sa plang sau sa privesc circul indiferent! DOAMNE MARE TI_E GRADINA!!!
    😉

    0
    0
  11. #11 Comentariu nou