Noi ne-am născut la periferia Balcanilor, deci nu vom fi nemţi niciodată, ar putea zice preşedintele acela care a devenit faimos pentru o constatare imbatabilă referitoare la anotimpuri.
Toţi nemţii se nasc mai la nord, aş adăga eu, dacă mi-ar permite. Toţi, adică şi suedezii – şi în mod special cei de la IKEA. Tot deasupra pe hartă, tot blonzi, tot ordonaţi, tot meticuloşi. Nemţi. Înţelegeţi germană? Dar suedeză? Vedeţi că-i tot aia?
Pe mine, unul, nemţii ăştia m-au intimidat dintodeauna, chiar şi când erau doar nişte românaşi vopsiţi în nemţi, de la Liceul German. Ştiau să facă orice mai repede, mai bine şi mai precis decât balcanicul de mine. Beau mai cu sârg, aveau mahmureli mai scurte, până şi numele iubitelor le scriau mai clar cu pipi pe nisipul de la Olimp (iar numele iubitelor lor sunt întotdeauna mai lungi decât numele iubitelor noastre). Iar nemţii nu divaghează niciodată, cum fac eu chiar acum. Iar m-au bătut.
Nemţii ăştia de suedezi de la IKEA mă copleşesc şi ei. Sunt atât de ordonaţi şi de tipicari că mă simt ca un emigrant fugit din lagăr de fiecare dată când intru în magazinul lor.
La IKEA nu flendureşti româneşte ci te deplasezi nemţeşte pe trasee prestabilite. Vrei numai un prânz la cantină? S-o crezi tu! Ieşirea e la 3 hectare depărtare, între tine şi ea stă, ca-n poveşti, hăul magazinului. Chifteluţele lor suedeze se mănâncă la număr fix. Porţiile de somon afumat sunt mereu egale, de nu ştii niciodată pe care s-o alegi pentru o-mbucătură-n plus. Mâncarea-ţi este turnată-n farfurii ca pe linia de montaj, fiecare bucătar are de executat strict operaţiunea lui, ca-n Timpuri Noi. Am fost tentat să încalc legile IKEA şi să nu mai duc tăvile cu farfurii murdare la rastel, dar mă cunosc prea bine. Mi-e frică de înălţimi, aşa că n-aş fi putut sări de la etaj ca să scap cu viaţă, în timp ce cantina ar fi răsunat de sirene răguşite şi urlete metalice de „Achtung! Verboten! Halt!” sau cum se latră în limba aia a lor, pe care doar moartea cred c-o vorbeşte cu plăcere, înainte să fie împuşcaţi evadaţii.
Mă mai intimidează, la IKEA, şi versetele plasate pe toţi pereţii. Toate, variaţii ale unui singur concept: „De ce facem aşa? Pentru că e bine pentru tine”. D-aia ne ducem singuri farfuriile, d-aia ne montăm singuri mobilele, d-aia ne notăm singuri codurile, d-aia sunt pachetele aşa înghesuite, d-aia mergem după săgeţi ca oile, d-aia punem pachetele cu eticheta spre casieriţe, d-aia suntem roboţi, pentru că roboţii sunt eficienţi, verstehen?
Simt că mi se vâră-n cap atâtea argumente logice ale superiorităţii sistemului IKEA încât, la sfârşit, aş putea să mă-nscriu în biserica asta şi să le donez întreaga avere (aici ar lua ţeapă, românu’ tot român).
La final, aş vrea şi eu o factură. Facturile se dau ordonat, normal. Sunt 5 ghişee unde 5 fete se plictisesc de moarte, cam ciufulite, e târziu şi sunt, evident, singurul bărbat care le va cere ceva, în seara asta. Aleg şi eu una la întâmplare:
– Săru’mâna, aş dori o factură.
– Luaţi un bon de ordine.
Păi… Mă uit în jur, cam tâmp, presupun. Nu-i nimeni. Dau să zic ce-ar fi de zis, dar, din nou, sunt intimidat. Nemţii, tot nemţi, fie ei suedezi sau nu. Regulamentu-i regulament. Mă târâi cu pachetul compact şi greu până la distribuitorul de bonuri de ordine, apăs butonul, iese hârtiuţa. Nr. 765.
– Clientul cu nr. 765! strigă fata. Adică eu, cum ar veni, că altcineva n-are cum să fie. Mă-ntorc de unde plecasem, potrivit regulamentelor nemţeşti de la IKEA suedeză, spun datele, primesc factura.
– Dar bază de date aveţi? întreb. Adică data viitoare datele firmei mele…
– N-avem bază de date.
A-HA! Iată România mea dragă, v-am prins, măi nemţi vopsiţi ce sunteţi! Păi de ce n-ai zis aşa, neicuşorule, tot de-al meu eşti, că dacă erai neamţ până la capăt, aveai şi tu bază de date, să nu mai dictez J-uri şi IBAN-uri, româneşte, ca în oricare alt magazin românesc! Ei, bravos, naţiune suedeză, halal să-ţi fie!
Îmi vine să joc tontoroiul şi să le zic bancul ăla: „ai văzut, bă, suedezule, că nu e ca-n filme?”
PS: Lampa din titlu? A, da, mi-am luat o lampă de la IKEA. Am montat-o acasă şi, culmea, a ieşit chiar o lampă. E-hei, suedezii ăştia, ce nemţi adevăraţi…
32 comentarii Adaugă comentariu
Adevarul e ca daca noi (romanii)ne-am imprastia putin mai mult pe fata Terrei s-ar duce dracului globalizarea. Sau am face-o pe a noastra.Si in toate lanturile de hypermarket-uri s-ar da rest „o gumita ca n-am marunt”.
spre marea mea rushine, inca n-am ajuns p-acolo…
da’ nici tu nu ma-ncurajezi 🙂
sper ca n-ai platit cu cardul. ca sunt atat de nemti ca-ti iau banii de doua ori: prima data, suma datorata. a doua oara, suma datorata inmultit cu zece. asa ca nu mai trebuie sa-ti donezi averea, si-o iau ei singuri. romaneste.
serios. daca ai platit cu cardul, verifica-ti extrasul de cont. IMEDIAT.
Zărzărica: WHAT! AAaaa!
Esti sigur ca de la masa nu poti iesi fara sa parcurgi tot magazinul?
Pe de alta parte, cred ca stii tu ce stii.
Pe lampa aia, nu scrie „Made in China” cumva?
Faza aia cu înmulţitul cu zece se petrece la Gima. Ştiu eu pe unul care a luat patru sute de grame de şuncă – feliate, gramele astea – şi a plătit pentru un kil şi patru sute. Ştiu, asta nu e ori zece dar de la o masă alăturată cineva a auzit povestea şi a sărit ca ars: dom’le, eu am cumpărat un pui şi acasă, când am verificat bugetul comparat cu sacoşele şi bonul, am constatat că am plătit zece!.
E trăită, nu auzită!
Ionuţ: absolutamente, urci cu o scară rulantă, e sngurul acces, iar când cobori, fie pe scări, fie cu liftul, ajung în magazin, de unde nu poţi ieşi decât prin capătul celălalt…
Cristian: tu şi cu Zărzărica mă băgaţi la idei, ce naiba?
Ah! M-ai uns la inima, ‘tu-i in aripa, ca si eu am scris despre ei la un moment dat. Despre furculitele de plastic ce inlocuisera metalul. Sosul de la chiftelute era tot mai subtire, prajiturile nu se mai dezlipeau bine de pe cartoanele lor(„Acum ceva vreme luai spatula si puneai frumos prajitura pe farfurie. Acum din spatula se rostogoleste o masa amorfa si dulce. Scary!”).
„S-a mai luat si curentul. Probabil pentru a ne distrage atentia de la cele de mai sus.”
Si trageam concluzia ca au plecat expatii „aia bunii” care ii invatau si educau.
ionut garbea:
aloooo, sefu, care e treaba cu made in china?
pui pariu ca daca ajunge ikea in china o sa aiba revelatii nemtii sudezi?
am fost si io la ikea sa imi iau ceva pat
si am vrut sa folosesc sistemul lor de transport
ma duc la ghiseul ala cu pricina si imi zic offul
raspuns: pai iesit in parcare si intrebati pe la soferi care va duce…
zic merci, pa, va pup
Da, stiu. Un sondaj pe saptamana, nu e cazul acum, da’ eu spun: „sa nu scurtezi postarile”…De fapt, imi vine sa zic sa nu faci nicio schimbare, dar recunosc ca intotdeuna se poate „mai bine” si „schimbarile” pot fi benefice…
Jos palaria!
Ma tem ca va trebui sa te contrazic. Eu am intrat prima data pe la parter, pe la casele de marcat, indrumat de un nene de la paza, la fel de pierdut ca si mine. Am ajuns in depozit si m-am enervat cumplit pentru ca nu intelegeam unde e showroom-ul si de ce nu sunt toate modelele expuse.
A doua oara am reusit sa urc pe scara rulanta si sa fac rost de un cos din zona liftului. Mi-am pus mostenitorul in cos si am mers dupa sageti. Sehr richtig, cum s-ar zice.
A treia oara fii-miu a venit cu mine sa vada de unde iau cosul si a gasit raionul de jucarii. Si am plecat de acolo, impotriva sagetilor. Kaput ordine mondiala, nema reguli. S-au incruntat multi la mine, dar degeaba. Deci se poate. 🙂
A patra oara ne-am ratacit pe scurtaturi si am vazut de trei ori zona dormitoarelor, de ma luase somnul.
PS Legat de transport… Pentru ca eu am o masinuta mica si economicoasa, am apelat de doua ori la serviciile lor, pentru niste rafturi mai lungi. Dureaza trei minute si pachetele iti sunt aduse a doua zi acasa, pana in apartament. Nici vorba sa fi stat de vorba cu vreun sofer. Am rezolvat nemteste si m-am bucurat ca treaba a mers ca pe roate.
daca vrei, iti trimit un extras din extrasul de cont. si nu sunt singura careia i s-a intamplat. la IKEA, nu la Gima. adica am achizitionat o masa de 600 lei, am platit-o si mi-au mai luat 6000 din cont. na!
mai am si alti colegi la fel de „rasfatati”. de altfel, in grupul patitilor s-a instaurat o noua regula: mergi la IKEA, platesti cash. never ever use your plastic.
sa-nteleg c-ai platit cu cardul?! oops!
Multe pareri, multe! Asa ca Duminica ma duc si io sa vad cum e cu IKEA asta! Io sper sa imi iau o masuta de cafea, ca am vazut ceva frumos in carticica lor! 😉
Deci ia vezi tu cât a costat de fapt lampa aia! Mai rămân bani de vacanţă? Sau mergem la Agigea?
M-a nelinisteste si pe mine asta cu platitul cu cardul. Da’ voi nu va uitati ce scrie pe ecranul cititorului de card atunci cand bagati pin-ul? Ca scrie suma acolo, tocmai ca sa nu faci o tranzactie de care nu stii. In plus, mai vezi suma si pe chitanta pe care trebuie s-o semnezi dupa aia. Nu e usor sa recuperezi bani incasati in plus la plata cu cardul, dar nu e nici imposibil. Eu am reusit 🙂
bella – nu la toate, uneori primesc drăcia aia de tastat PIN-ul fără sumă…
Nu mi se poate întâmpla mie aşa ceva… 🙂
La IKEA Amsterdam e si mai mare varza.
– Numai anumite case accepta plata cu cardul mastercard sau visa. Asa ca daca nu vii cu cashul in buzunar te-ai facut de kko. In general descoperi acest lucru cand vrei sa faci plata. Pentru ca in organizarea lor nemteasca au uitat sa puna afishul.
– Atarna deasupra produsului pretul pentru un alt produs.
– Desi in show room sunt multe produse expuse, cand te duci sa le iei din depozit afli ca nu le mai au in stoc de luni de zile.
– Cladirea are 2 nivele (parter si etaj 1). Toate sunt inghesuite, iar daca mergi in weekend nu ai cum sa respiri de aglomeratie.
– De la magazin la metrou ai de mers 10 minute pe jos. In weekend nu sunt autobuze care sa ajunga chiar langa IKEA, ci cam la 10-20 de min de mers pe jos.
Mai da occidentali v-au mai facut mamele voastre!… Numai carcotiti si cautati nod in papura, ca parca n-ati fi crescut pe scarile rulante de la Cocor si-n comenzile pe sub mana la Obor. Mai, mai mai… Da’ de ce nu va duceti la Mobexpert dragilor sau la alte firme sa vedeti in cat timp va e livrat un dulap si, mai ales, cat costa? Comentariile astea arata cat de romanasi cautatori de nod in papura sunteti. Nu va place nici laie, nici balaie.
@fraierii care nu se uita ce semneaza:
Bai! Va facut mama voastra primari pe toti? Cand tastezi codul pin nu te uiti pe ce suma tastezi. Pai daca e sa stai in ametitele de vanzatoare de la Ikea, Gima, Carrefour sau MegaImage o patesti rau de tot. Oricum fetele s-au chinuit rau de tot sa termine 8 clase si atunci cand s-a trecut la leul nou s-a produs una dintre marile tragedii din viata lor. Acum nu vreau io sa ma dau mai destept. Pe mine tot o vanzatoare m-a invatat spilul. In Megaimage, da pe socoteala ei. Am facut cumparaturi de fo’ 120 de lei si fata a tastat 12. N-am contrazis-o (condamnati-ma, na!), dar de atunci ma uit de fiecare data ce tasteaza fatucele pe cititoarele de carduri. Nu de alta, da poate mai prind fo’ reducere.
pai da, carcotim, dar ne plac preturile mici. daca vreti sa platiti servicii, luati-va canapea de 70.000 lei de la ClassMob si garantat nu aveti nici aglomeratie, nici probleme la plata sau la transport, nici robotizare; ba, dimpotriva, veti fi tratati cu mare grija si atentie. ca altfel, stiti cum e: si frumoasa, si desteapta, si devreme acasa e cam greu.
domnule petreanu, inca o nota de 10…excelent textul si binenteles inconfundabil stilul. Superba povestea si de ce sa nu recunoastem va ajutat si tara. Nu, nu Suegermania ci asta mai mica…Romania 🙂
mulţumesc, mulţumesc :-)))
Off-topic: remarc că după ce am ucis restricţia „no follow” anonimii s-au înmulţit, în loc să scadă… Semnaţi, fraţilor, acoloşa! 🙂
@someone: la noi nu se poate…dar la IKEA-ele din budapesta, bratislava etc se poate, in felul urmator:
intrat pe usa mare, urcat cu rulanta, (daca e rulanta} direct in restaurant si coborat frumusel pe scara de lemn mereu cu aspect de proaspat ceruit, facut stanga pe langa toilets si GOOOO! (body-guarzii sunt obisnuiti; m-asteptam sa zambeasca) 🙂
Trebuie sa recunosc ca mi-am cumparat si eu o lampa nemteasca de la Ikea. Asta dupa ce am respectat cu strictete toate sagetile, tocindu-mi pantofii pana la destinatie. Doar ca acasa, la ansamblare, am intampinat dificultati din cauza lipsei unui surub!
De atunci nu mai respect sagetile! Cobor frumos pe scari si o iau pe contrasens!
Daca vigilenta lor nu a fost suficient de “nemteasca” la impachetarea surubelelor, probabil ca vor trece cu vederea si nesupunerea mea “romaneasca”!
P.S. M-am bucurat sa te revad la Mall.
Am fugit şi eu o dată pe sens interzis în IKEA, complice fiindu-mi un bodyguard, evident, român, evident :-)) Poţi încălca regulile, desigur, dar ce mi se pare caracteristic pentru IKEA e că sunt atâtea, nu că pot fi încălcate cu puţină ingeniozitate…
Romana: aşa deci :-)))
la Ikea poti ajunge in mod cert direct in restaurant de la intrare, exista o scurtatura prin raionul de jucarii la stanga si e chiar vizibila si e si semnalizata cu indicatoare pe sus. eu am folosit-o de cel putin 5 ori pana acum.
ma distreaza atata nod in papura gasit de toti occidentalii cu 1000 de vize pe pasaport in 5 ani. nu ne mai suportam acum de civilizati ce-am ajuns…
avionaru: omule, nu era nod în papură, ce naiba… Era o postare premeditat-glumeţ-cârcotaşă despre nişte tipi mai organizaţi ca noi, zău aşa.
@avionaru: era vorba de iesire fara a mai „vizita” si magazinul..adica intrat, papat, plecat.. :))
si remarcasem ca la noi nu mere sa iesi asa, trebuie sa mai vezi cate ceva pana in zona caselor…in timp ce la IKEE-ele de-afara merge si nu fluiera nimeni dupa tine…
in fine „cineva” ti-a dezvaluit pana la urma sensul postului… :))
IKEA e magazinul cel mai logic gandit din Romania, deci prin urmare nu e magazin romanesc, firesc :)). Clientul are un traseu bine stabilit, pe zone..in fine stiti cu totii…In plus un lucru folositor este catalogul de produse conceput si tiparit pentru o mare perioada de timp. Bravo lor, am pus ochii pe o lampa de citit(superba, de calitate, cu un design spectaculos si functionala).
aaaaaaaaaa si lampa tot la pachet o primesc????? Voi reusi sa o asamblez?!?!?!?
Eu am avut o surpriza placuta aseara: m-am dus sa intreb o dra de la ghiseele de retururi (era cea mai la indemana) daca au un punct medical, pentru ca mi se facuse rau de la prea mult pepsi combinat cu un hot dog. Au scotocit in trusa medicala, n-aveau nimic potrivit. Dupa care, un coleg de-al ei, in mod miraculos, a disparut 3 min si s-a intors cu medicamente.
Ceea ce a fost kindda nice… 🙂
Not true.
Eu am luat de mai multe ori de la ei si ma tin in baza de date cu toate detaliile de factura si de livrare.
Pachetele mi le-au adus pana in dormitor, nu mi-a lipsit niciodata un surub – dimpotriva, am avut in plus, si cand le-am dus inapoi excesul, mi-au multumit foarte amabil.
Mi-am mobilat jumate de casa de la Ikea si nu ii pot gasi nici un cusur.
Iar jumate din mobila, mai putin patul ca era greu, am montat-o singura. Si sunt fata!
Si hot dog-ii sunt buni… nu mai zic nimic de sucul de merisoare.
Dar intr-adevar, din restaurant nu scapi pana nu bati tot depozitul!
Ba da,poti sa iesi din ikea de acolo de unde mananci fara sa ocolesti tot magazinul. unde se termina scarile rulante pe care urci e un lift,stai acolo pana urca cineva ca nu merge ca il chemi tu,dar merge sa cobori in schimb. Urca mai repede cineva,decat ocolesti tu tot magazinul 😉