România devine pe zi ce trece o țară impracticabilă. Serviciile administrate de stat sunt din ce în ce mai ineficiente, infrastructura se năruie, regiuni întregi se sufocă iar oamenii fug din țară cu sutele de mii în fiecare an. În weekend am avut de făcut un drum până la Bran. A durat patru ore și jumătate ca să acopăr o distanță de numai 160 de kilometri. La intrarea în permanentul ambuteiaj de dinainte de Comarnic, Waze a calculat că voi avea nevoie de aproape trei ore pentru 75 de km – și, îmi pare rău să spun, n-a greșit. Duminică, […]

Sondajul e la finalul textului. Dacă nu vă interesează să citiți, săriți peste primele 4 paragrafe și mergeți direct la partea cu votul. Aș fi făcut sondajul pe Fb, dar voiam și a treia opțiune, nu doar două. Mă tot gândesc dacă să scriu sau nu despre referendumul ăsta și despre implicațiile votului, oricum ar fi el, și m-apucă lehamitea de fiecare dată când sunt gata-gata să m-apuc de treabă. Așa o revărsare de ură și prostie, atâta dezinformare, atâta dispreț față de reguli elementare de bun simț și de respect și față de funcționarea normală a unei societăți, atâta […]

Ce vorbeam noi aici nu mai departe de ieri despre cocalari și cum vor ei să ajungă importanți doar ca să nu li se mai aplice regulile valabile pentru muritori? Singura modalitate de a fi speciali pe care și-o pot imagina cu creierele lor subdezvoltate asta e. Să mai vedem un caz: există undeva, în Argeș, o comună, Micești, care are același primar din 1992, unul, Dumitru Voicu. E pesedist și, ca mulți alți pesediști, are o părere foarte fermă – și fără vreo legătură cu realitatea – despre românii care au emigrat cu milioanele în ultimii ani. La dl. […]

Cumva, două incidente petrecute ieri definesc o bună parte din țara asta. Unul, știut deja de toată lumea, ultra-distribuit și comentat. Celălalt, completamente banal, anonim și neobservat. Ele au, însă, un numitor comun: i-aș zice gherțoism aspirațional, în sensul în care, în România, a fi gherțoi, cocalar, mitocan etc. este, din păcate (și pentru foarte mulți), o aspirație, nu o rușine. Primul incident e cel de la Otopeni, unde omul de afaceri Gigi Becali și europarlamentarul Cristian Preda au avut un conflict verbal violent, pigmentat cu înjurături, amenințări și cu niște șuturi în genți (sau pe-acolo). Că primul a dat […]

Liviu Dragnea, la Antena 3: “DNA nu mai e”. Iată și secvența audio, ca să avem baza de discuție: ce credeți că voia să zică? Altfel, accelerează ritmul în care dl. Dragnea produce gugumănii. Pe vremuri era ceva mai rezervat, știți, pesedistul ăla alunecos-cumpănit, care zâmbea subțire pe sub mustață și vorbea rar, apăsat. Autocontrolul de-atunci a fost înlocuit cu derapaje din ce în ce mai dese și mai bizare. Încă n-a trecut hohotul național de râs legat de asasinii lui, cazați la Hilton, și a venit aseară asta cu “tentativa de lovitură de stat finanțată din străinătate” și “manifestația […]

Nu prea știu cum să scriu asta fără să jignesc pe cineva, așa că o s-o spun direct: domnule director al Aeroportului Henri Coandă, nu vă e un pic jenă, domnule, de mizeria pe care o patronați? Am un sentiment de rușine și neputință amestecată cu furie de fiecare dată când trec prin aeroportul internațional Henri Coandă Otopeni. Locul are nevoie disperată de investiții, de extindere, de retehnologizare și reorganizare, cel puțin în privința fluxurilor de pasageri, dar, mai ales, de mai mult bun simț și mai multă civilizație în chestiuni absolut elementare, cum ar fi curățenia în grupurile sanitare. […]

Știți cum ne uităm noi cu un soi de dispreț uluit, amestecat cu milă, la proștii ăia de prin Belarus, Venezuela, Zimbabwe șamd, care se lasă stăpâniți și jecmăniți de diverși dictatori ridicoli, corupți până-n măduva oaselor, cu atât mai bogați cu cât le sunt supușii mai săraci? Nu-i vorbă, din când în când se mai răscoală câțiva, mai dau cu huo, mai urlă nițel, dar guvernul le sparge dinții cu pulanele prin piețe, că-s prea puțini, de fapt, iar majoritatea rămâne inertă și dezolant de complice cu brutele de la putere, care le mai aruncă așa, câte un os […]

Răzvan Ștefănescu, românul cu plăcuțele de înmatriculare anti-PSD, a declarat marți seară la Realitatea că polițiștii nu i-au dat o copie după procesul verbal pe care l-au întocmit când i-au ridicat plăcuțele și i-au suspendat permisul. Adică, nu doar că Poliția n-a putut invoca niciun articol de lege pentru acțiunea punitivă față de dl. Ștefănescu, dar a comis abuzul cu o anume premeditare, astfel încât victimei să-i fie mult mai greu să-l conteste. După cum știu mii de români care au trecut deja prin această experiență, ca să poți contesta o măsură aplicată de Poliția Rutieră trebuie să te referi, […]