Scenă de viaţă în subteran
Bucureştenii sunt claustrofobi. Parcarea subterană de la Inter este mereu liberă, dar bucureştenii preferă să se ia de gulere pentru un loc cât batista pe trotuarele de deasupra. Dar, aşa e, la subsol te striveşte tavanul, pe care-l ştergi cu scăfârlia dacă porţi bocanci cu talpă groasă. Afară, spaţiu, nene, spaţiu la verticală. Nu că […]
Pierdut în lumea Instalatorilor
Orice catastrofă într-o gospodărie de intelectual începe cu o întrebare: „ete, na, da’ cât de greu poa’ să fie?” Trezirea la realitate e brutală. Vine cu o pocnitură seacă. Acest sunet plesnit marchează, izbăvitor, eliberarea sifonului de chiuvetă din înţepeneală, odată cu ruperea lui. El provoacă fiori de gheaţă oricărui intelectual care a fost atât […]
Un negoţ precis
Rulează la tv, zilele acestea, o reclamă de o deosebită imbecilitate şi o rară precizie: firma Peneş Curcanul vinde (n-aţi fi crezut) carne de curcan. În imagine apare chiar un curcan vorbitor, care ne spune ce buni sunt fraţii lui morţi de cuţit, pe care ne invită să-i mâncăm cu poftă. Se subînţelege că pe […]
Cum am devenit mai simpatic (cu vreo 10 kile)
Sumedenie de lucruri noi ţi se-ntâmplă după ce te laşi de fumat. În primul rând, carevasăzică că nu mai fumezi, logic. Dup-aia, după cum am mai spus, lumea capătă miros şi gust. Descoperi cremşnitul şi eclerul şi tortul de ciocolată. În fine, de la atâtea minunate noutăţi vine şi consecinţa: te vezi nevoit să-ţi schimbi […]
Homo interneticus între Zoo şi Casa Becali
Miercuri dimineaţă m-am rătăcit pe una dintre cele mai lungi străzi drepte din Bucureşti: Erou Iancu Nicolae, adică aia dintre Grădina Zoologică şi căsoaiele verilor Becali, cum ar veni. Aveam o adresă cu număr de casă, aşa cum se dă orice adresă civilizată. Doar că, pe strada Erou Iancu Nicolae din Bucureşti, capitala ţării România, […]
Amintirile unui reporter (I)
– Ia, vorbeşte. Redactorul şef îmi întindea receptorul, privindu-mă bănuitor. Îngheţasem. În birou se auzea, vătuit, traficul de pe Calea Victoriei. Storurile erau trase pe jumătate. Felii de lumină cădeau pe maldăre de dosare şi colecţii de ziare, peste maşina de scris, peste o cană cu pixuri – pixurile roşii ale şefului. În aer, imponderabile, […]
Cum să scapi de Patagonia cu un handsfree
Ştiu câţiva oameni care-şi permit să ignore (uneori, când au câte o clipă de inconştienţă), un apel de la şefu’, dar n-am întâlnit pe nimeni, în compania în care lucrez, suficient de ţicnit încât să-i dea reject lui Şefu’ însuşi. De fapt, cred c-a fost un caz, la un moment dat, dar nu s-a mai […]
