Cumpăr mitralieră de tanc, tip Gatling, cu stoc aferent de cartuşe incendiare, cu vizare laser, în perfectă stare de funcţionare. Aş monta afetul pe balcon, la mine la etajul IX. Pe la 3 dimineaţa, ar suna ceasul, mi-aş face o cafea, mi-aş lua scăunelul şi aş ieşi la aer, deasupra bulevardului Unirii. Aş chema un vecin să ţină banduliera şi să nu mă lase să adorm în post. Când s-ar auzi, de la vreo 2 km, oroarea apropiindu-se, m-aş ridica în picioare, m-aş propti cu picioarele în pragul uşii, aş apuca mânerul mitralierei mele cu amândouă mâinile şi aş viza […]

Urăsc combinagiii. Adicătelea pe ăia care stau pe margine şi aranjează ricoşee, căţăraţi cu picioarele sus pe mantă. Îmi place, în schimb, când le sare bila drept în bidon. Se întâmplă destul de des şi sună a gol, normal. Gonflaţii? Aaaaah, ce specie aparte… Broscoii lui La Fontaine, ocupaţi doar să înghită aer, până-ntr-atât încât nu mai au loc de ei înşişi, o amesteceală de snobism, ego tumoral şi balast de vorbe goale. Când se sparg, împroaşcă venin (şi muci, că fără smiorcăieli nu se poate). Nepricepuţii sunt mereu fără vină. De unde nu e, nici El nu cere, ce […]

Dacă se întreabă cineva: (încă) n-am murit. Dar omu’ nu-şi anulează concediul pentru că se plictiseşte, ci pentru că are prea multă treabă (în general, dar or mai fi cazuri, nu spui…) Sper să revin curând, că nu mai am timp nici să respir, cât s-o mai ţin aşa?

Observatorul a repurtat o victorie amară. După 3 luni de insistenţă, Drumul Gunoaielor a fost în sfârşit curăţat, dar nu de către cei care sunt plătiţi pentru asta, ci prin pogorârea la locul faptei a preşedintelui României. Aş vrea să mă fac bine înţeles. Nu aparţin acelei specii de cârcotaş patologic care caută pete pe rochii de mireasă. Cred că preşedintele s-a implicat fundamental în rezolvarea unei situaţii ruşinoase şi, din multe puncte de vedere, bine a făcut. Nu pot exclude o dorinţă sinceră a preşedintelui de a vedea Capitala mai curată, chiar dacă Drumul Gunoaielor nu e aşa de […]

O mare nedreptate se face poporului rumîn. Naţie mică, fără amploare şi lipsită de aplomb, Rumînia cască gura a pagubă la gloria nepieritoare a două invenţii diabolice, despre care s-au scris romane şi s-au făcut filme, în timp ce deţine propriul său patent pentru nemurire prin sacrificiu. Vorbesc despre ruleta de cazino şi despre ruleta rusească. Despre acestea ştie toată lumea. De ruleta românească nici măcar toţi românii nu sunt conştienţi, chiar dacă ea este practicată de milioane dintre ei, zi şi (mai ales) noapte. Ruleta de cazino se joacă în lux. Cea rusească, mai practică, potrivit fascinaţiei pentru tehnologie […]

Am fost ieri până la Mamaia. Aş fi zis “până la mare”, dar marea, aşa cum am cunoscut-o eu, nu mai există demult. Acea mare era o apă sărată şi curată, care se-ntinde cât vezi cu ochii, şi care spală o plajă în nisipul căreia poţi găsi scoici, pietre şi ceva alge uscate. Aşadar marea aceea nu mai există, cel puţin la Mamaia. A fost înlocuită cu cea mai mare groapă de gunoi a României – şi nu vorbesc aici, să ne-nţelegem, despre gunoaiele umane care o populează, într-o proporţie ce mă umple de spaimă, ci despre gunoaiele propriu-zise, produse, […]

Dacă zilele trecute mă felicitam că fac doi-trei cititori ai acestui blog să zâmbească, la începutul zilei, a venit acum timpul să mă bat pe spate a satisfacţie, până la învineţire: dimineaţă devreme am făcut să râdă-n hohote o vedetă şi o actresă, dar şi cine mai ştie câţi telespectatori (mă rog, de 2 puncte de rating pe all). Am fost expus tele-publicului, verificând astfel, pe propria-mi piele, puterea televiziunii şi amplitudinea ridicolului: m-au filmat dansând (oroare!). Ce blog, ce ziar? Micul ecran e cel cu adevărat mare când e să te facă de râs. Amicul Capatos a sucombat live […]