Mulţumescu-Ţi, Doamne, că mi-ai îngăduit să trăiesc în Bucureşti atâta cât să văd cu ochii mei scările rulante din Pasajul Universităţii funcţionând (ba chiar şi cu oameni pe ele). E adevărat, a durat 40 de ani, dar ce sunt 40 de ani în ţara asta unde (vorba colegului) nici Apocalipsa n-o să vie la timp?
Deci, înc-o dată, thx, Moşu’. Aleluia+Amin şi ce-Ţi mai place Ţie (şi, ca să fiu cinstit, poate Te concentrezi un pic pe minuni dintr-astea, că alea cu cel mai lung cârnat şi cu cel mai greu tort mi s-au părut aşa, cam futile, dacă mă-nţelegi. Părerea mea.)
5 comentarii Adaugă comentariu
Aferim!
Tu acum ai văzut că scările rulante de la Universitate rulează? Io m-am şi plimbat cu ele de câteva ori 🙂
Si nici nu au costat cine stie ce! Doar vre-o 5 milioane pasaju’. Milioane de Euro, ca suntem oameni cu bun simt si nu chitrosi care se uita la orice banut!
Doamne, ce carcotas pot sa fiu… Sa-mi fie rusine.
Miracol de minune! Sa te minunezi de miracol! S-au concentrat, au putut. Parerea ta conteaza! Vezi bine…
Eu am crezut ca nu-mi vad bine ochii sau ca m-a lovit damblaua cand am vazut scarile rulante functionand. A fost una dintre cele mai frumoase zile din acest an !!!