Bravii mei amici de la Asociaţia Bucureştiul Meu Drag au mai făcut o faptă bună. Joi seară, în staţia de metrou Unirii 1, fotografii au oferit doamnelor şi domnişoarelor care treceau pe acolo mărţişoare, flori şi bombonele 🙂 În acest timp, câteva cupluri de la Milonga Tabiet au dansat printre călători. Lumea s-a oprit, cu […]
„Vine, vine primăvara, Inundaţii-n toată ţara, Sinistraţii-s pe câmpii, Haideţi să-i găsim, copii!” (din culegerea „Cântice de redacţie”, cca 2000) Când viscolul de la începutul lui februarie s-a mai ostoit oleacă, reporterii şi-au dat căciulile pe ceafă, au măsurat noul relief din zăpadă şi s-au întrebat, profesionist, aşa cum e datoria oricărui reporter de nenorociri […]
Ea avea tocuri cui, lungi cât un creion chinezesc la prima ascuţire, chiar dacă ea n-ar şti niciodată ce-i creionul. El era tuns zero, cu un perişor de trei zile crescut pe laterale, ceea ce-i dădea o frunte înaltă, chiar dacă el n-ar şti niciodată ce-i fruntea înaltă. Ea s-a transportat prin spaţiul dintre mese, […]
Cuvintele ne dau precizie, dar imaginea ne oferă emoţii. Cuvintele au nevoie de traducere, imaginea e universală. Cuvintele se ascultă, imaginea se simte. În epoca hiper-producţiilor supra-computerizate CGI-3D-IMAX, cine poate fi aşa de nebun să facă un film mut, alb-negru, cu intertitluri care spun „BANG!” în loc de explozii surround, cu lumini aşezate în clasicele […]
Numai mie mi se pare că e mai degrabă suspect ca firma care asigură paza la Liceul Gh. Lazăr din Bucureşti să aibă acest logo? Sigur, nici o bănuială în privinţa priceperii agenţilor: ei sigur ştiu să ţină problema-n mână, la o adică. Doar scrie şi pe spatele lor.
La Şcoala Nokia pentru bloggeri-mici-care-se-vor-face-mari a venit, sâmbătă, Cristina Bazavan. O ştiu pe Cristina de ceva vreme, o citesc şi o invidiez pentru multe din loviturile ei profesionale (interviul ăla cu Steve McCurry încă mă roade 🙂 ). Ne tot întâlnim pe la summit-urile web 2.0. I-am urmărit prezentările, am văzut-o vorbind în faţa a […]
De ceva vreme, mi-a pierit cheful de a trăi în trecut. Probabil că fiecare ne imaginăm, din când în când, o perioadă în care viaţa noastră ar fi fost cu adevărat grozavă – poate în vremea marilor descoperiri geografice, când a supravieţui traversării unui ocean era modul sigur de a intra în istorie, sau poate […]
– Ce faci, Petrică? – Aoleo, credeam că-i Costel africanu’. – Cine, mă? – Costel, africanu’. De la 6. – Cum adică, africanu’? – Păi e din Africa. E negru. Şi matale semănai cu el, aşa, când ai ieşit din lift. – Păi ce, io-s negru? – Nu, de înalt. Hehe. Fireşte, şi amândoi suntem […]
