Viaţa noastră, science-fiction

De ceva vreme, mi-a pierit cheful de a trăi în trecut.

Probabil că fiecare ne imaginăm, din când în când, o perioadă în care viaţa noastră ar fi fost cu adevărat grozavă – poate în vremea marilor descoperiri geografice, când a supravieţui traversării unui ocean era modul sigur de a intra în istorie, sau poate la sfârşitul Evului Mediu, în vremea emoţiei irepetabile a Renaşterii, sau, cine ştie, în mitologica Epocă de Aur a umanităţii, imediat după cea a Eroilor, chiar înainte de inventarea proprietăţii private şi a invidiei.

Problema cu fanteziile e că nu rezistă întrebărilor practice.

Adică – eşti sigur, totuşi, că ai vrea să trăieşti într-o epocă în care nu s-a auzit de miracolul duşului fierbinte şi a wc-ului cu capcană de apă? Una în care, pentru că nu există frigider, toate răcoritoarele sunt călâi, în care în casă e răcoare doar când e răcoare afară, şi atunci se cheamă că-i frig? O epocă în care muzica vine doar pe propriile-i picioare, de la mari distanţe, şi nu din medii digitale de stocare, una în care, ca să ai un strop de lumină chioară după apus, trebuie să accepţi şi duhoarea de seu de oaie ars odată cu lumânarea?

Vă spun, nimic mai bun ca fantezia tehnologiei moderne pentru a înlocui fanteziile nostalgice.

Luaţi saltelele pe care dormim, de exemplu. Din propria mea experienţă de fost campion stradal la lapte-gros, posesor pentru tot restul vieţii al unor discuri vertebrale deplasate atât în zona lombară, cât şi în cea cervicală, vă spun că nicăieri nu apreciez progresul mai mult decât în domeniul saltelelor.

Tradiţionaliştii n-au decât să se foiască pe paie eco înfundate manual în saci ţesuţi tradiţional. Mie daţi-mi, în schimb, un gadget pe care să mă-ntind, o suprafaţă pentru care să mă invidieze NASA şi sultanul Bruneiului, o creaţie inginerească nemaivăzută, cu accente de divinitate.

Yoghinii să doarmă pe scânduri, dacă vor, fachirii pe cuie, eu rămân un biet muritor care-şi petrece o treime din şi aşa prea scurta viaţă dormind – vreau, în consecinţă, să fiu răsfăţat, iubit şi alintat de salteaua mea, vreau să fim prieteni, nu duşmani, vreau să mă adore şi să aibă grijă de mine, nu să-mi mute oasele din loc peste noapte, când nu-s atent.

Vreau o saltea care să mă respecte, şi vreau să ştiu că există, în lume, institute de cercetare a somnului şi plutoane de inventatori ai saltelei perfecte, preocupaţi să-mi facă mie hatârul, pentru că eu sunt Marele Consumator, fireşte, şi toate invenţiile minunate mi se cuvin.

În acest context, Dormeo – cel mai important program pentru dormit – lansează o gamă de saltele şi perne care sunt rezultatul a peste 20 de ani de cercetare în domeniu (imaginaţi-vă asta, există, slavă Cerului! firme care au programe de cercetare pentru îmbunătăţirea somnului fiecăruia dintre noi, beat that, Morfeu).

Dormeo lansează, aşadar, gama Octaspring®, care are ambiţia de a deveni cea mai confortabilă saltea. Producătorii precizează că „structura sa specială, în formă de fagure, permite flexibilitatea 3D şi asigură o circulaţie superioară a aerului”. Saltelele Octaspring®, care includ 3 tipuri, fabricate în Belgia şi asamblate în Italia, sunt garantate între 15 şi 20 de ani, ceea ce ar trebui să fie suficient pentru o viaţă de dormit pe ele. Găsiţi mai multe detalii despre acestă invenţie aici.

Din punctul meu de vedere, transpunerea în realitate a imaginaţiei science-fiction merge remarcabil de bine. Odihnitor chiar, aş zice.