Caut un medicament (un spray nazal antialergic, n-are importanță) și, alatăieri, am intrat într-o farmacie să-ntreb dacă îl au. Farmacista mi-a spus că nu dar, amabilă, a verificat pe calculator unde anume există în rețea. L-a găsit la vreo 5-6 adrese, câteva bucăți colo, alte câteva dincolo. Cea mai apropiată farmacie care avea sprayul era la vreo jumătate de oră depărtare prin traficul bucureștean de amiază. Am ezitat – să mă duc după el, să mai amân?
Mi-a fost lene, așa că i-am mulțumit și am plecat spre casă. Pe drum, m-a sunat un curier: îmi aducea tonerul pentru imprimantă și voia să se sincronizeze cu mine, să nu piardă timpul. I-am spus o oră la care să ne vedem și am reflectat, restul drumului spre casă, la cele două modele de comerț.
Primul, cel binecunoscut: intri într-un magazin și speri să găsești ce cauți – „bună ziua, aveți cutare?” Poate că vânzătorul a anticipat bine nevoile clienților care trec pe strada lui, poate nu. Poate că, de fapt, are dulapurile pline de chestii de care nu poate scăpa, în timp ce oamenii îi cer ce n-a avut inspirație să ia de la furnizor, sau poate c-o fi cerut, dar încă n-a primit. E o loterie, și pentru client, și pentru vizitator. Nu poți avea tot ce vrea clientul, că dai faliment cu stocuri așa de mari. Nu-ți poți permite să ai prea puține, că nu te mai caută nimeni. E, deci, o loterie cu principiu invers – cât de des poate câștiga clientul înainte să piardă comerciantul?
Al doilea model e o scurtătură care evită probabilitățile păguboase ale celuilalt: nu te duci tu din magazin în magazin, ci vine magazinul la tine, doar cu ce vrei să cumperi (de fapt, cu ce ai cumpărat deja). Eficiența lui e atât de evidentă încât te și miri că nu a înlocuit deja, cu totul, retailul clasic, la raft.
Dar urmează.
În SUA, ritmul închiderii magazinelor fizice (brick & mortar) este în creștere, într-o spirală a morții care se autoalimentează și pare deja de neoprit. Foarte afectat este modelul de business al mallurilor, care-și bazează succesul pe gruparea multor magazine în același loc. Vizitatorii sunt atrași de una-două mărci, dar mai cumpără și de la altele, dacă tot se află acolo. Problema e când se retrage un retailer mare dintr-un mall, pentru că asta afectează și o mulțime de businessuri mai mici care trăiesc pe lângă el. Fenomenul alarmează marii investitori, care se retrag din domeniu, alimentând, la rândul lor, spirala.
Creșterea comerțului online mai are un efect, unul paradoxal: ambuteiaje. În SUA, traficul din marile orașe este încurcat de numărul din ce în ce mai mare de vehicule folosite pentru livrarea de bunuri achiziționate de pe site-uri și nu din magazine. În 2010, USPS (poșta americană) a livrat 3,1 miliarde de colete. În 2016, acest număr a ajuns la 5,1 miliarde.
Se anunță, deci, vremuri bune pentru serviciile de curierat? Deocamdată, da, inclusiv la noi. Curierul care mi-a adus tonerul (cu o dubiță de 3 tone) mi-a spus că numărul șoferilor angajați pe zona lui (nordul Capitalei) s-a dublat în doar un an ca urmare a creșterii afacerii. Omul era încântat că are treabă – mai multe livrări înseamnă mai multe bacșișuri. Mi-e simpatic, așa că l-am încurajat să se bucure cât mai poate. Nu de alta, dar slujba lui e una dintre cele care vor dispărea în anii următori, când traficul autonom va deveni regula. Pur și simplu, societățile nu-și vor mai permite haosul și pierderile traficului auto gestionat de șoferi în carne și oase. Cum va arăta circulația auto când va fi coordonată de inteligența artificială? Cam ca în filmarea de mai jos – un depozit din China care folosește sute de droizi ca să distribuie pachetele – doar că la scara unor orașe întregi:
Imaginați-vă cam cum ar arăta depozitul din filmul de mai sus dacă, în loc de roboți, angajatorul ar folosi oameni, sute de oameni mergând cu pachete în brațe de colo colo, claie peste grămadă, căzând în găurile din podea, ciocnindu-se unii de alții, punând pachetele aiurea, oprindu-se să mai schimbe o vorbă, uitând de ce au plecat și unde trebuie să ajungă.
Evident că mașinile pot face mai bine acest serviciu de sortare. Întrebarea e, ce se va întâmpla cu toți oamenii ale căror slujbe vor dispărea ca urmare a automatizării vieților noastre? Vânzătorii din magazine, șoferii de taxi și de autobuze, personalul de sortare din depozite șamd, toți oamenii care pot câștiga, totuși, o pâine, chiar dacă n-au cine știe ce calificare, ce vor face?
Totuși, să nu fim ludiți. Chiar dacă oamenii, în particular, pot avea dificultăți, Omul se adaptează foarte bine la progresul pe care tot ei îl determină – așa a și ajuns să stăpânească Pământul.
19 comentarii Adaugă comentariu
E simplu, nu isi mai permit sa tina stocuri si atunci, le comanda de la distribuitori. Magazinele or sa se inchida sau raman simple puncte de lucru cu 1-2 angajati.
…si va disparea si notiunea de shooping si evident si cafenelele si restaurantele, caci, nu-i asa, ce sens are sa ai „un centru vechi” daca nu ai si zona pietonala comerciala!!??
Cafenelele și restaurantele sunt pentru socializare, nu pentru a petrece timpul între cumpărături. Părerea mea e ca numărul acestora va crește pe măsură ce oamenii vor avea mai mult timp liber odată ce roboții fac mai toată treaba. Nu mi-e foarte clar dacă oamenii vor avea și bugetul necesar pentru aceste activități sociale, pentru că roboții nu vor frecventa cafenelele … 🙂
Asa e, in SUA scade cifra de afaceri pe retail in malluri dar creste pe enterteinment.
Dupa parerea mea e vorba doar de o curba in obiceiurile de achizitii ale generatiei care acum devine ( relativ) potenta financiar, generatie care e obisnuita sa cumpere online, fara sa vada produsul. Studiile si previziunile ( se pot consulta grupurile de retail mari de pe LinkedIn pentru date) spun ca brick&mortar trebuie sa se transforme, dar nu va muri. Va trebui sa gaseasca alte cai sa (re)devina atractiv, sa isi optimizeze costurile (de ex platforme de livrare integrate), automatizeze unele procese ( de ex self checkout), sa integreze online cu offline, sa creeze experiente de cumparare mai bune decat online-ul.
Iar brick & mortar trece ( fizic) oricum printr-o schimbare profunda, de la marile centre comerciale de tip big box la strip mall, de la extremitatile marilor comunitati la extremitatile comunitatilor medii, reorientandu-se dupa nevoile clientilor.
Analiza dvs privind evolutia retailului e interesanta, dar acopera doar o parte a problemei. Pentru ca in spate sunt si producatori care vor trebui sa se reorienteze ( nu vor mai putea produce mult astfel incat sa acopere stocurile care ar fi umplut magazinele mari, ci mai putin, dar la o alta constanta), si vanzatori de combustibili care isi vor redimensiona ofertele pentru flote de masini diferite ( e una sa faci oferta unui transportator cu 10 camioane * 1000 litri rezervor, e alta sa faci oferta unui transportator cu 30 de dube * 100 litri rezervor), iar modelele de previziune a businessului nu mai sunt neaparat valide. Daca ati avea un strip mall la Snagov, de exemplu, care sa raspunda la 80% din nevoile comunelor din zona, n-ati mai apela la Carrefour Baneasa pentru cumparaturile saptamanale, cred.
In ceea ce priveste povestea stocurilor, trebuie inteleasa prin prisma urmatoare:
– „produsele pe care TREBUIE sa le avem pe stoc”, unde cererea are o constanta si o regularitate previzibila,
– ” produsele pe care MERITA sa le avem pe raft”, care sunt in completarea directa a primelor, si
– „produsele pe care le putem avea PE COMANDA”, pentru care clientul e dispus sa astepte.
Sigur ca fenomenul e foarte complex, dar nu e ceva generational, sa stiti. De cativa ani, eu imi cumpar toate electronicele si multe alte produse doar online. Mi-as lua si produsele alimentare, ca exista aplicatii, dar ma plictiseste sa caut printre mii de produse pe o pagina de net.
Lo and behold:
https://www.youtube.com/watch?v=7Pq-S557XQU
M-am oprit dupa primul rand: Avamys? 🙂
Da :)))))
Nu inteleg înverșunarea unora fata de retail-ul clasic, face to face? Uneori te duci „sa casti ochii”. Ma duc să-mi iau 1kg de cireșe, sa le vad, sa le degust, sa schimb doua vorbe cu comerciantul, sa spun sau sa aud o gluma: sa socializez!
Uneori, dupa 10-12 ore de stat la laptop pt work, parca as vrea sa mai si ies din lumea mea virtuală, sa ma conectez la realitate.
Da, folosesc online-ul uneori, insa strict doar pentru chestii care nu sunt aduse local si al căror preț este mult mai mic decât la magazinul local (e.g. electronice sau carti), insa o pereche de încălțăminte mi-o voi lua mereu direct din magazin (imi ia o ora sa decid ce vine bine pe picior).
Da, tendința este catre migrarea in mediul online, din motive pur economice, insa poate ca pentru societate aceasta facilitate va duce la supra consum (e.g. Sunt la un click distanța pe Amazon cu „one-click purchase” să-mi mai iau un produs). Așadar, ce face ochii unora sa sticleasca de lăcomie, poate produce rău societății pe termen lung.
Mai mult, consider ca poti fi „tricked” in a cumpara mult mai multe lucruri in online, fata se offline. Anyway, cutia pandorei a fost de mult deschisă…So, just enjoy the show 😉
Ultima propunere a lui bill gates pentru guvernul american si nu numai cred ca este cel mai elocvent mesaj spre ce se indreapta omenirea. Firmele care utilizeaza roboti pentru a inlocui munca prestata de oameni ar trebui sa plateasca impozit pentru fiecare robot. Daca majoritatea joburilor ar fi preluate de roboti noi cum ne-am mai castiga existenta? vom fi o planeta de asistati social.
„Imaginați-vă cam cum ar arăta depozitul din filmul de mai sus dacă, în loc de roboți, angajatorul ar folosi oameni”
Nu iti trebuie imaginatie pentru asta fa o vizita la Posta Romana si banuiesc ca te lamuresti 😛
si traficul ala autonom cum iti aduce pachetul pana in casa, mai ales ca tu nu poti sa-l iei din strada, ca ai sciatica? sau cobori si deschizi dubita fara sofer si te servesti fix cu ce-i al tau? pai n-o sa mai prea ai cu ce te servi, oricum, ca stii, raman fara venit si stergatorii de parbrize de la semafoare, si trebuie sa traiasca si ei din ceva.
Avand in vedere ca noi, Bucuresti 2017, nu reusim sa implementam 1 ( una ) banda destinata transportului in comun, da-mi voie sa ma indoiesc ca respectivul curier ar avea motive sa se ingrijoreze in ceea ce priveste pensia.
O intrebare….oare exista mulți intre noi care cunosc echivalenta masurilor….În „State: un „s” poate fi chiar un „L” I Europa!
alta întrebare….culoare pe care o vezi pe monitor ….Se potrivește cu ceea ce este în creierul privitorului!
basca!!!!!! fără sa jignesc….”chinezariile”!
…..Se poate sa fiu un neadaptat!?
păstrez opinia!
caut pe internet și „pipai” ….În „pravalie”
@cousssino:
Comercianții stiu asta; fenomenul se cheamă „Omni-Channel”.
Ce bine ca stau in Romania si acest flagel va trece pe langa noi! Nu imi imaginez nimic, ma uit in jur si vad!
Partea de automatizari va intra in romania la cel putin 50 de ani dupa ce va fi implementata in vest.
1. Cel mai probabil nu vom avea norocul asta. Pentru ca daca ei se vor automatiza pana la un nivel la care nu vor mai avea nevoie de forta de munca de aici, deci nici investitii straine nu vor mai exista. Iar capitalul autohton probabil va fi la fel de handicapat ca si acum. In cazul asta e posibil sa ajungem un fel de irak (mai putin rau ca in siria).
Azi berea Bucegi este produsa in germania si este adusa cu tir-ul. In era automatizarilor 90% din bunuri pot fi produse in vest iar noi o sa le importam pentru ca vor fi mai ieftine decat cele produse la noi in mod traditional. Cam cum s-a intamplat la revolutie cand am descoperit cu totii ca traim o minciuna economica nesustenabila.
2. Daca avem noroc sa migreze tehnologia si la noi. Copiii copiilor nostri vor ajunge sa atinga cu degetul fenomenul automatizarilor la un nivel de maxim 10%.
Dar ideea ramane.
Ce facem?
Raspunsul e ca nu vom face nimic ca si grup.
Ieri a cazut tavanul unui hol intreg dintr-o scoala din capitala tarii (capitala care produce cu 26% peste media europeana). Cam aici suntem ca si grup.
Ca indivizi avem sarcina dificila de a indruma copiii spre acel domeniu care sa le asigure si lor un viitor bun in vest.
Partea proasta ca job-urile de maine nici nu exista azi. Asa ca dă și alege.
Fiecare se va descurca cum poate si cum are fler.
PS. legat de film tind sa cred ca e fake.
ok, investesti cateva sute de euro in masinaria de transport.
dar pui oamenii la banda sa scaneze/sorteze coletele.
concluzii:
Nu te poti opune progresului.
Indiferent de domeniu, unde automatizarea este posibila, aceasta va fi favorizata in defavoarea muncii fizice/umane.
De asemenea trebuie sa ne luam adio de la gandirea Standard: am facut 12 clase, si 4 de universitate si cu asta ma multumesc. Trebuie sa fii conectat la ceea ce se intampla pe piata muncii, ce „skills” se cuata si sa inveti intr-un ritm continuu.
La aceasta se adauga si luat ramas bun de la pensionare cu 62-65-sau 67 de ani. Omenirea in ziua de azi traieste mult mai mult ca generatiile anterioare si trebuie sa fi „fit” sa muncesc peste aceasta varsta.
Cine nu se adapteaza este apt de aruncat la lada de gunoi a istoriei.
Toti cei care citesc acest blog sunt oameni cu un nivel ridicat de inteligenta si fiecare poate da exemple fantastice de automatizare…..La urma urmei conteaza „what’s your postion about it: whine all day Long about bad robots taking my Job away sau ” take the stand and laugh in the face of danger”.
la mai mare