Ocazia ratată

Mai e o dezbatere de purtat pe marginea filmului: modul în care a fost publicat. Nu e o discuţie plăcută pentru jurnalişti, dar ea trebuie făcută dacă vrem să înţelegem ce este şi ce ar trebui să fie presa în România.

În fine, rămâne o dezbatere teoretică, pentru că fapta s-a produs iar presa din România rămâne departe de modelul teoretic. Totuşi:

În principiu, faptul că filmul a fost scos din seif acum n-ar fi trebuit să oprească publicarea unui astfel de subiect. Nu e treaba presei să ascundă informaţii pentru că avantajează sau dezavantajează un candidat – sau o companie, sau un grup de interese. Singura întrebare este dacă publicul are dreptul să afle informaţia respectivă – şi, în cazul de faţă, evident că da.

Presa nu este însă un automat – sau n-ar trebui să fie. Se presupune că jurnaliştii înţeleg că sunt în permanenţă expuşi tentativelor de manipulare şi că-şi iau măsuri să evite, pe cât pot, capcana aceasta. Faptul că filmul a apărut în campania electorală n-ar trebui să oprească difuzarea lui, dar ar trebui să determine un scepticism dublu din partea jurnaliştilor înaintea publicării. Se întâmplă mereu în campanii să apară dezvăluiri jenante – poate mai ţineţi minte cazul Stenogramelor PSD din 2004, apărute cu o săptămână înaintea votului Năstase/Băsescu.

Este evident că intenţia celui care a scos filmul a fost să provoace un prejudiciu unuia dintre candidaţi. Jurnaliştii trebuiau să se asigure că această intenţie nu înlocuieşte fapta reală despre care se vorbeşte – sau că intenţia se bazează pe întâmplări reale şi explicitate corect.

Cum a apărut filmul? Tot ce ştim este ce ne-a spus Alecu Racoviceanu, de la Gardianul. Ziarist vechi, cu surse multiple şi foarte puţine erori de apreciere (eu, cel puţin, nu ştiu nici una), Alecu a declarat că a obţinut filmul de la o sursă de mare încredere, care nu l-a lăsat niciodată descoperit. Alecu mai spune că e sigur de autenticitatea filmului şi precizează că e pregătit pentru un eventual proces.

Dar nu e suficient.

Problema e că Alecu a obţinut o informaţie de la o sursă şi a publicat-o ca atare, fără să mai construiască nimic în jurul ei (explic imediat ce înţeleg prin construcţie). Ca atare, înseamnă că Alecu a fost numai un vehicul, nu un jurnalist. Întâmplător, şi eu cred că filmul este autentic (poveştile cu “trucajele” sunt de tot râsul), dar asta nu scuză procedura insuficientă de verificare.

Regula nescrisă a meseriei este că, atunci când obţii o asemenea bombă, o verifici. Verificarea nu înseamnă “expertize tehnice”, cum ar crede unii, pentru că presa nu e procuratură. Verificarea înseamnă să decelezi contextul în care s-a produs incidentul – pentru că ce vedem noi este doar un mic capitol dintr-un film mai lung. Reacţia automată este să vorbeşti cu victima – cel puţin cu victima – şi să obţii mai multe amănunte, să-i înregistrezi mărturia. Apoi, e nevoie să găseşti şi să vorbeşti cu persoanele care ar fi putut vedea ce s-a întâmplat, să verifici dacă mai există înregistrări ale momentului, din alte unghiuri. Cele 3 persoane care au remarcat lovitura sunt primele care ar fi trebuit căutate; poate şi alţii. Alţi politicieni erau pe scenă, personal tehnic, organizatori – şi ei ar fi trebuit contactaţi. În fine, trebuia contactat însuşi candidatul. Aşa e firesc şi corect.

E un demers dificil – la mitingurile electorale, lângă scenă stau de obicei simpatizanţi ai candidatului; e probabil că nu vor vorbi uşor despre aşa ceva sau că vor încerca să inducă în eroare reporterul. Dar asta e meseria, nu întotdeauna ai parte de martori cooperanţi. Cât despre candidat, se prea poate să fi refuzat o discuţie, dar asta rămâne o presupunere care nu scuză absenţa demersului de a-l întreba.

Filmul în sine e un punct de pornire, nu finalul. Absenţa acestei construcţii solide în jurul lui provoacă, instinctiv, neîncredere. Publicul simte că jurnalistul a fost leneş şi a acceptat manipularea doar pe baza convingerii că “totul e în regulă”. Dar meseria asta e pe dovezi, nu pe convingeri (spune-mi ce ştii, nu ce crezi). Filmul dovedeşte lovirea unui minor, dar povestea şi contextul lipsesc. Teoretic vorbind, poate că decelarea contextului agrava sau scuza atitudinea dlui Băsescu – nici nu mă interesează. Trebuia să fie şi nu e.

De ce n-a construit Alecu în jurul subiectului? Nu cred că a încercat şi n-a reuşit. Filmul n-a fost însoţit nici măcar de datare – la început, toată lumea a crezut că e de la “locale”, nu de la prezidenţialele din 2004. Deci e foarte plauzibil că n-a existat nici un efort de documentare suplimentară pe marginea lui.

O primă variantă ar fi că sursa despre care vorbeşte nici nu există. Avanpremiera lui Dinu Patriciu sugerează aşa ceva. Filmul ar fi putut fi furnizat la pachet cu decizia de publicare imediată dinspre unul dintre patronii de presă. Dacă e aşa, persoana respectivă nu înţelege cum funcţionează de fapt presa, chiar dacă patronează o parte a ei. Forţajul lui a blocat construcţia din jurul subiectului, l-a slăbit şi a provocat multe probleme în dezbaterea ulterioară. E una din probleme fundamentale de înţelegere pentru majoritatea patronilor de presă din România – nu e o afacere ca toate celelalte, pentru că singurul ei atu este credibilitatea, în cele din urmă. Până când acel patron de presă nu va înţelege această evidenţă, vom avea mereu pierderi de credibilitate pentru presă.

O altă variantă ar fi că Alecu n-a mai avut răbdare pentru că a intenţionat să publice acum, înaintea turului al doilea. Asta e foarte rău. Poate că a fost convins că publicul trebuie să afle la ce se pretează unul dintre candidaţi înainte de a-l alege. Această variantă presupune amestecul direct şi intenţionat în campanie din partea unui ziarist. Repet – presa nu trebuie să ia decizii de publicare/nepublicare în funcţie de efectul asupra uneia dintre părţi, dar regula aceasta e valabilă şi invers – nu trebuie să publice ceva cu intenţia de a afecta una dintre părţi, doar pentru că crede că e important. Personal, nu cred că Alecu ar avea astfel de parti-pris-uri, dar, de dragul demonstraţiei, am trecut şi ipoteza asta aici.

O altă variantă este că Alecu n-a fost sigur că numai el are filmul, deşi susţine că sursa lui e de încredere. Poate că sursa lui era secundară, cine ştie, poate că sursa obţinuse la rândul ei filmul din altă parte şi poate că furnizorul iniţial ar fi putut livra şi altcuiva, văzând că nu se întâmplă nimic. Aceasta este o circumstanţă atenuantă pentru publicarea grăbită a unui subiect – ştiu, e foarte subiectiv, dar face parte din viaţă: teama că scoop-ul ar putea fi furat de competiţie. Nu mai ai timp să faci toată construcţia, te asiguri că măcar informaţia iniţială e sigură, îi dai drumul şi eşti primul. Nu e o situaţie ideală, dar se întâmplă foarte des.

În fine, nu pot fi condamnate restul redacţiilor că au preluat subiectul. Presa nu e o societate filantropică, e o haită de lupi înnebuniţi de mirosul sângelui. Aruncă-le o astfel de pradă şi dă-te repede mai în spate. Construcţia care trebuia făcută înainte de publicare s-a încropit după, cu rezultatele ştiute: vacarm, o familie înnebunită de haosul în care a fost băgată, un brouhaha din care e greu să mai înţelegi ceva.

Presa a avut ocazia de a aborda profesionit un subiect care va rămâne în istorie. A ratat-o.

Încă o dată – sunt discuţii paralele. Momentul publicării, modul precar în care a fost publicat filmul nu exclud şi nu justifică gestul odios al dlui Băsescu. Dar cred că jurnaliştii trebuie să-şi pună întrebări după această poveste şi să accepte şi răspunsurile.

30 comentarii Adaugă comentariu

  1. Odata lasat din brate de servicii, un personaj politic se duce usor, usor si pare ca plateste pt. tot ajutorul primit dealungul carierei. Basescu are multe pacate si se pare ca nu a evitat niciodata sa apeleze la compromisuri. Daca asta e singura cale sa ne lase in pace si sa renunte la scaunul de presedinte, pe care l-a ocupat fara sa faca vreun roman mandru, atunci o sa ma uit in continuare la spectacol.

  2. Eu vad alte probleme cu modul in care a fost tratata si vehiculata aceasta non-stire.

    In primul rand, cel mai trist este ca reactiile la ea par a fi determinate exclusiv de simpatia sau antipatia pentru Base, si asta nu numai din partea consumatorilor de stiri (unde e normal sa fie asa), ci si din partea celor care le produc si disemineaza. Expertii de forensics si criminologie nu se sfiesc sa discute capacitatile mentale si programul lui Base cand analizeaza autenticitatea clipului. Nu mai vorbesc de jurnalisti. Si nici unul nu pare sa priceapa ca amestecand judecatile de valoare la adresa lui Base cu comentariul stirilor isi autosaboteaza puterea de persuasiune a fiecareia, intr-o minunata ciulama de ghiveci de smorgasbord de tapas.

    Declaratiile pustiului – ca de fapt el l-a prins de mana pe Base iar acesta l-a impins – nici macar nu-s luate in consideratie.

    Nu in ultimul rand, spui ca Alecu ar fi trebuit sa vb cu pustiul intai. Dar pustiul la 15 ani ai lui n-are chef de discutii serioase, este mult prea usor de influentat si se afla acum in ipostaza de minge de tenis intre cele doua tabere, chestie de care ii este clar lehamite..

    Nu cumva Alecu nu l-a intervievat taman din motive deontologice?

  3. Poate mi-as fi facut si eu probleme de constiinta, dar numai daca nu ar fi fost vorba despre un individ care a demonstrat de atatea ori ca nu are nici un fel de scrupule. Nu stiu cine se mai poate purta ca un inger fata de un fel de WCTudor de “tip nou”, dar inca si mai agresiv si irational, complet rupt de orice realitate pe care nu o poate controla. Lumea d-lui Basescu, cu indivizii din partidul lui personal la putere peste tot, vine parca din… “1984”! Sa nu mai aud de nimeni din PPE, daca tolereaza asemenea atitudini si sprijina in continuare asemenea indivizi doar de dragul unei majoritati confortabile si obediente la “carma” Europei!

  4. Vlad, construcţia ta e prea idealistă. Şi din ea lipseşte esenţialul: de acest incident se ştia din momentul petrecerii lui, în 2004. A fost filmat de un jurnalist. Alţi jurnalişti l-au văzut. S-a format o conspiraţie a tăcerii, în care şi banii “mogulilor”, dar şi ura împotriva lui Năstase, alimentată şi ea cu bani din presă şi din mediul de afaceri, l-a ferit pe băsescu de oprobiul public, atunci. Restul a funcţionat după mecanismul patentat de conu’ Iancu, ăl de avea cârciumă în gara din Ploieşti.

    Aşa cum au tăcut complice atunci, jurnaliştii tac, sau vociferează, complice, şi acum. Care-i problema?

    Eu zic că despre ce s-a întâmplat atunci cu jurnaliştii, despre abdicarea lor de la principii atunci, e de discutat în primul rând.

    Personal, preferam să nu fie difuzat filmuleţul. Pentru că pe marginea lui s-a discutat despre orice, anarhic şi fără orizont. S-a ajuns cu demenţa până acolo încât un fost ministru al Justiţiei, care ar fi trebuit să fie activ în combaterea violenţei împotriva copiilor, şi-ar lăsa fiul pe mâna agresorului, orbită fiind de partizanat politic. Şi după asta tu vrei să discutăm conform Manualului Jurnalistului Deontolog? Poate numa’! Ştii tu bancul, că doar ce-ai fost în Ardeal!

  5. Gh Ctin – n-am nici o dovadă în acest sens. Eu n-am auzit niciodată despre incident, până săptămâna trecută. Dacă ai vreo dovadă sau vreun nume, spune. Tu ştiai?

    Zamolxis – despre reacţia la film, în postarea anterioară.

  6. Postul asta imi intareste convingerea ca esti unul dintre cei mai echilibrati jurnalisti din tara.Cu respect. Vio

  7. Da, ştiam că a fost un incident, ştiam şi natura lui. Motivele pentru care ştiam nu mă îndreptăţeau să intervin. Şi nu aveam dovada, material vorbind. Dar sigur există mai multe probe, filmări din mai multe unghiuri. De ce tace Felix Tătaru, care este diametral opus celui care a filmat scena, cu o cameră în mână, filmând, la rândul lui? Pentru că banii lui vin de la băsescu? De ce tace SPP, care sigur a filmat în mulţime? Era obligaţia lor să filmeze. A fost un soi de conjuraţie a tăcerii. Nu mă interesează motivaţiile celor care tac, deşi au fost martori, au avut probe. Eu nu am avut decât o poveste, pe care nu avem cum s-o verific. Şi nici motive. Dacă cineva ţine morţiş să facă o alegere greşită, o va face. Cu sau fără “bombe de presă”. Iar în 2004 românii erau ferm hotărâţi să facă o alegere greşită…

  8. Cred ca publicarea filmului in contextul actual nu i-a adus nici un prejudiciu de imagine candidatului B., el era perceput si inainte ca fiind capabil de asemenea gesturi, in schimb a deturnat atentia de la o discutie pe adevaratele probleme pe care presedintele B. le-a provocat Romaniei (in sens general, termenul ‘popor’ e cam greu de explicitat). Din punct de vedere jurnalistic, demersul a fost lamentabil (sustin teza lipsei de documentare a D-lui Petreanu). Totul seamana prea mult cu filmul ‘caltabosilor’ care a aparut tot asa, din neant si tot asa nu a produs efecte remarcabile (in afara de demisia onorabila a D-lui Remes, desi dovedit nevinovat ulterior). Parerea mea este ca ‘dezvaluirea’ nu e un act jurnalistic ci mai mult o ‘turnatorie’ din care nimeni nu castiga. ‘Parerea mea’.

  9. Eu am citit ceva despre incident la vremea respectiva, intr-un cotidian central, dar cumva mai edulcorat. Se spunea ce a strigat pe scena baiatul, ceva gen: “Iliescu si Basescu sunt prostanaci!”, se trecea cu vederea orice fel de “corectie fizica” a micului “contrarevolutionar” 🙂 , se lauda in treacat prezenta de spirit a candidatului, care a strigat ulterior in acelasi microfon “Copiii spun lucruri traznite!”. Imi mai amintesc si faptul ca articolul era semnat doar cu niste initiale. Cred ca incidentului din fata scenei nu putea fi vazut de cei de pe scena, intre care se interpunea corpul candidatului. Oricum, cred ca forta aplicata “parinteste” in falca baiatului a fost disproportionata, daca ne uitam la diferenta de gabarit intre “justitiar” si “vinovat” si la viteza de impact a capului baiatului. Am constatat cu tristete, o data in plus, lipsa totala de reactie a spectatorilor la incident si ingaduinta copilului fata de gestul agresiv. Raul a devenit fapt banal… Tara asta se mai face vreodata bine?

  10. Aş vrea să precizez ceva, apropo şi de comentariul lui Vio (thx, totuşi…): nu sunt eu dl. Infailibil în privinţa asta. Mi-am făcut şi eu greşelile mele şi am luat şi eu decizii proaste. Am acceptat şi eu, o dată, difuzarea unei ştiri de maximă importanţă, insuficient documentată, cedând presiunii “lupilor” din redacţie. La 15 minute după difuzare, am primit dezminţirea. N-am să uit niciodată cât de nasol m-am simţit atunci.

    Cred, însă, că discuţia trebuie purtată, cu atât mai mult cu cât nu există vreun infailibil în domeniu. Măcar putem învăţa ceva.

  11. Presimt ca daca Geoana cistiga, vom avea niste vajnici “aparatori” ai presei libere (care acum se dau la fund) plingindu-si in pumni si urlind ca e cenzura.

  12. cred ca acea cercetare jurnalistica nu a avut loc pentru a-l putea lua prin surprindere pe candidadul basescu. altfel, automat s-ar fi facut valuri si acesta ar fi avut un argument pregatit.
    lucru care denota dealtfel afinitatile politice ale domnului racoviceanu. sa nu fiu inteles gresit, sper ca nu are cineva dubii cu cine tin, pe 6 ma voi face muci de fericire daca pierde cretinul chel, dar detest jurnalistii afiliati politic.
    indiferent de ce parte a baricadei sunt.

  13. Arhi – evident. Şi eu cred c-a fost o chestie coordonată, deşi împricinaţii neagă (cel puţin cei de la RTV).

    Alk – tot ce-i posibil. Pe de altă parte, n-ar fi nimic nou. Năstase ne-a pus botniţă, Băsescu ne-a dat şuturi în bot. Începem să să ne obişnuim.

  14. @ gh constantin

    Spui multe prostii, inclusiv despre beraria din Ploiesti. Aceasta este vizavi de gara din Buzau. 😛

    Si apropo de filme http://www.youtube.com/watch?v=LiY_7yKW05Y

  15. Vlade, un cod deontologic acceptat de ambele parti (jurnalisti si politicieni), ar stopa astfel de lucruri? Daca da, ar fi bine sa existe.

  16. Si eu cred ca pt jurnalistii dela RTV importanta era reactia la cald a lui Basescu, dar am inteles ca Patriciu a declarat cu o seara inainte ca acest incident a avut loc, cum de nu s-a sesizat stafful si nu si-a pregatit candidatul inaintea interviului de la RTV?
    Iar explicatia ulterioara a acestuia ca “n-a vazut bine”e penibila.
    Eu mai am ceva de obiectat la adresa celor ce au difuzat filmuletul pe TV , faptul ca au reluat scena pana la saturatie, la un moment dat am schimbat pe b1 si TVR1 (unde era TRU, intre altii) numai sa nu mai vad scena, e adevarat ca nici acolo n-am rezistat prea mult, prea erau caraghioase sursele biletelelor gasite la colt de strada si dezbatute cu inversunare pe b1, iar de cultul personalitatii practicat de TRU ma saturasem cu multa vreme inainte..

  17. Părerea mea este că cine a pus la cale apariţia acestui film a făcut-o cu intenţia exactă de a fi difuzat acum, înainte de al doilea tur al alegerilor. Mai că aş merge până într-acolo încât să afirm că nici măcar momentul în zi (cu cam 40 de minute înainte de apariţia lui Traian Băsescu în firect la RTV) nu a fost lăsat la voia întâmplării.

    Că a fost decizia lui Alecu Racoviceanu, ori a fost pus în situaţia de a publica ştirea urgent doar pentru a avea întâietate… nu ştiu când ori dacă vom afla.

    Mă întreb, însă, ce aş fi făcut eu? Ştirea nu e una orecare, nici subiectul ei. Dacă vrei să compari o ursoaică rănită şi cu puiul ameninţat cu ceva anume, atunci un canditat a preşedinţie, în faţa unui strâns tur II şi cu o astfel de poveste în presă este cea mai bună alegere. Ori, în acest caz, fie poţi să o ucizi, fie ai pe unde şi cum să scapi. Aş fi început documentarea aşteptând inevitabile presiuni, sau nu aş fi riscat apariţia lor din nici o parte şi aş fi lansat ştirea? Nu ştiu. Nu pot spune. Dar nu exclud nici una dintre variante. Cunoscând personajul pincipal din experienţe trecute (înregistrarea cu “ţigancă împuţită” el şters-o deşi tu, personal, l-ai rugat să nu o facă) şi, mai ales, mizele sale, mai că-mi vine să spun că aş fi făcut ca Alecu. Sunt unul dintre partizanii veridicităţii acelei înregistrări. Cred că dacă Băsescu şi oamenii lui ar fi fost avizaţi e existenţa acesui film înainte de difuzare, că ar fi dezlănţut iadul.

    Dar, nu sunt, din fericire, în poziţia de a face o astfel de alegere. În această campanie, mai mult ca oricând, titanii bătăliei folosesc tot arsenalul din dotare, inclusiv ziarişti. Unii au roluri declarate în această piesă. Alţii, poate, nici nu ştiu că sunt parte a spectacolului.

    La final, admit că imi place acest episod aşa cum e. Când am mai fi avut noi ocazia de a-l auzi pe Băsescu dialogând pe alte teme decât cele impuse de el. De 5 ani are doar monologuri. Când l-am mai fi auzit spunând la început că “poate a înjurat copilul, a făcut ceva…” şi apoi că nu l-a lovit niciodată. Sau pe Turcescu cum a acuzat copilul de furt din buzunarul femeii de lângă el. Pe Roberta Anastase arătând că “copiulul râde!” Ca apoi să spună că doar l-a îmbrâncit, iar mai târziu că nu a văzut nimic. Ca şi ceilalţi pedelişti. Nici ei nu au văzut nimic. Au văzut doar cei care s-au despărţit de Băsescu de atunci. Cum am mai fi aflat de la femeia din faţa lui, petiţionara, că preşedintele nu a lovit în nici un caz copilul, deşi palma a fost cu zgomot şi ea, alături de alţi doi bărbaţi din imediata apropiere au întors capul nedumeriţi când la copil, când la preşedinte. Şi nici că are casa plină cu pozele de campanie ale lui Băsescu nu am fi aflat. Cum am mai fi văzut cele mai absurde demonstraţii ale ipoteticului trucaj. Cum am mai fi înţeles de la copil, mamă şi mătuşă că episodul e real, penru ca a doua zi doar mătuşa să mai accepte să vorbească despre acest subiect.

    Cum am mai fi văzut la lucru o adevărată maşină de propagandă care nu are nici un argument dar aruncă numai îndoieli, şi ele neargumentate, asupra veridicităţii oricărul lucru care nu le convine. Şi minciuni, cu carul! În film, Băsescu nu-şi vede propria mână! “Văd o femeie… şi un copil care râde după ce se dă pe spate.”

    Da, Vlad, documentarea era, poate, o soluţie de urmat, dar ea ne-ar fi răpit, în mod absolut sigur, o asemenea delectare!

  18. voiam sa zic si eu ca chinezu, chapeau… dar am stat si m-am gandit – ar fi aproape o jignire. adica, vezi Doamne, ne-ai demonstrat iar ca nu esti sclavul unui mogul… pai rusine noua care te citim, daca asa banuiam… esti normal! asa e normal, sa ai pareri dar si cap pe umeri. trista tara, in care normalitatea trebuie aplaudata cu frenezie! pentru ca, din pacate, trebuie…

  19. Ai dreptate in ceea ce spui. Si jurnalistii ar trebui sa tina cont de asta pe viitor. Daca tot vor sa scape de prejudecatile de care se plang chiar si in emisiuni dedicate acestui subiect.
    In ceea ce priveste credibilitatea mai mare la care ar fi dus respectarea regulilor de mai sus, asta e valabil pentru o parte a publicului, pt cei care mai au inca o gandire relativ limpede. Altii, cei care gasesc justificari si cauta “greseli” de orice fel (in film sau in modul in care a aparut acesta) s-ar fi comportat la fel si daca lucrurile s-ar fi petrecut dupa schema ta de mai sus. Ar fi spus ca A.Racoviceanu a obtinut intai marturia copilului pt a-l influenta, ca inainte de a da filmul publicitatii s-a construit intregul puzzle pt ca de fapt nu exista o poveste si trebuia construita una, etc.

  20. Pentru mine pur si simplu nu conteaza ca i-a dat o palma, un pumn ori l-a impins.
    Existenta trucajului este IRELEVANTA.
    Indiferent de intensitatea “punerii la punct”, de motivatia ei (pustiul era obraznic, a fost un gest glumet-amical), nu exista justificare pentru un adult care gaseste nimerit sa foloseasca o metoda (chiar si semi) agresiva in raportul cu un copil, care nici macar nu este al lui!!! Se numeste clar si concis ABUZ.
    Eu, in locul parintilor acelui baiat, as fi urlat pana la auzul celei mai inalte instante cu putinta: “CUM ITI PERMITI?????”. Daca nu l-as fi strans de gat, atunci, pe loc, pe agresor. Recunosc, cand vine vorba sa-mi apar copiii, instinctele au tendinta sa o ia inaintea ratiunii.

    Insa cand cel care comite fapta mai are si pretentii politice, ba, inca mai mult, i se gasesc scuze si sustinatori la modul “mare branza” … atunci totul devine ingrozitor de trist. Iremediabil.

    Am vazut la stiri, aici, la capatul lumii, clipul in cauza. Titlul era, deloc interogativ, “Romanian president slaps a child in the face”. Si pe bune ca nimeni din oligarhi, moguli ori mai stiu eu cine din dusmanii domnului Basescu nu i-a cumparat pe jurnalistii de aici …

    Simplul fapt ca aceasta intamplare s-a petrecut, ca acum a devenit subiect de dezbatere (si nu de scarba generalizata) e trist.
    Atatia oameni care-si imagineaza ca normalitatea e sa fie pedepsiti, pentru ca, nu-i asa, or fi facand ei ceva gresit, chiar si inconstient, iar tatucul suprem are dreptul sa foloseasca orice metoda considera necesara pentru a-i pune la punct …

    Inca o data, , din pacate, ma bucur ca sunt aici. Si sunt trista. Pentru cei care au ramas si au altfel de repere de normalitate decat cele de mai sus.

  21. Vlad, am zis ,,unul dintre “( nu ca nu mi-ar fi greu sa mai identific si altii), asta in primul rind, iar in al doilea rind stii, desigur, ca sunt un simpatizant al presedintelui. Tocmai din acest motiv, apreciez nuantele si luarile de pozitie argumentate si echilibrate ale jurnalistilor, care vai… au ramas atit de putini.
    Cu respect. Vio.

  22. Frumoasa argumentatie teoretica, dar atat de rar pusa in practica. Sa nu uitam ca derapajele de la deontologie sunt mai degraba o regula in presa noastra si nu o exceptie. Verifica din mai multe surse, intreaba incriminatul, sunt considerate revolute mai ales in presa cotidiana, care adesea invoca timpul insuficient in apararea ei, ascunzand motivele reale: lenea, slaba pregatire profesionala, reaua credinta, interesul, si mai ales certitudinea ca merge si asa. Iar atunci cand avem un subiect atat de exploziv ca acesta cu atat mai putin se gandeste cineva la deontologie. Grea decizie aceea de a fi tu primul care joaca dupa aceste reguli, intr-o balta in care toti ceilalti fac bani nerespectandu-le.

  23. Uite de aia ma enervai tu pe mine Petrene, cand ne erai sef. As fi dat acest film dupa ce basoc si silistraru mi-ar fi spus ca nu e un fake. M-as fi temut sa il tin. M-as fi temut ca nu va mai aparea niciodata.
    In mod similar am publicat dosarul original FNI, al lui SOV in doua episoade de cate sapte minute la Observator in anul 2004 sau 2005. Eram sigur doar de faptul ca dosarul este autentic. Nici editorii de la Observator n-au stiut de subiect pana nu l-au vazut pe post. Am stiut doar eu si deontologul care tine acest blog. Am fost de acord ca nu era indicat sa ii cerem parerea lui SOV si ca putem mai degraba sa gazduim ulterior un drept la replica, in cazul in care el va exista. Bineinteles ca nu a existat. Uneori replicile pot fi interesante. E cazul acestui film care l-a prins pe Basescu in direct, dar nu putea fi cazul acelui dosar ce nu avea cum sa il prinda pe SOV nepregatit.
    Mai tarziu am aflat ca procurorul care a facut respectivul rechizitoriu s-a intoxicat ca prostu cu aluminiu in cafea si a murit.
    Dar, as vrea sa se consemneze ca sunt de acord cu Petreanu cand face manuale de jurnalism. Sunt bune si astea. In fond, daca ai principii puternice n-ai cum sa gresesti nici macar spontan. Ca reporter ma apucau nervii cand imi cerea sa mai aduc o proba, sa mai verific ceva. Baaa, esti prost! urlam in sinea mea.
    Dar recunosc ca, desi n-am fost prieteni niciodata, ma duceam sa il consult pe Deontolog cand aveam dubii asupra moralitatii efectelor unui material. O stire este amorala, dar implicaţiile ei nu.

  24. Mie mi-e o scarba de Basescu, ceva de speriat. Si gandul care ma macina e ca l-am votat acum 5 ani cu manutele astea doua, intre care pare-se ca la momentul votarii nu exista si-un gat care sa sustina un cap cu ceva minte in el. Ma refer la persoana particulara Traian, cat si la reprezentatntul poporului, presedintele Basescu. Pentru ca n-a facut nimic notabil si bun pentru tara in 5 ani. Pentru ca a mintit ca toti ceilalti (“ne vedem o data la 3 luni in P-ta Universitatii pentru raportul in fata poporului”). Pentru ca nu e cu nimic mai curat decat murdarii despre care vorbeste. Pentru ca a permis stat videanesc, stat bercenesc, stat udresc si alte asemenea state, sa se joace de-a Vaticanul prin Romania. Si pentru muuuulte altele, cunoscute sau necunoscute, care au facut ca Romania, ca si sub obladuirea predecesorilor sai, sa bata un pas pe loc, doi inapoi…

    Clar ca nu mai votez Basescu, dar ce nu pot eu sa inteleg e cum cineva poate vota cu Geoana (chiar nu vedeti caracatita din spatele lui?). Eu o sa-i stampilez pe amandoi pe 6. Vot anulat deci.

    In alta ordine de idei si nitel mai on topic… mi-e greu sa cred ca tu iti dai voie sa crezi chiar tot ce vrei tu pe blogul asta. Ok. E al tau. Dar poti sa-mi spui ca nu ai auto-cenzura, mai ales la subiecte politice delicate? Esti un angajat din prima linie a lui Voiculescu. Deci hai sa fim seriosi. Orice Gherghe, in Romania, poate fi zburat cu un simplu SMS. Iti respect scriitura si te citesc cu placere. Mai ales textele care nu intra in sfera politicului. Esti unul din putinii la care chiar intru mai mereu. Dar imi permit sa-mi pastrez doza de scepticism in privinta neexistentei unui CNA al angajatului mogulian. Si cunoscandu-te virtual, tind sa cred ca nu ai baga mana in foc pentru veridicitatea filmuletului. Desi te declari convins. Daca ma insel, inseamna ca nu ai deschis ochii destul de tare. Sau poate ca sunt ai mei prea mijiti…

    Despre presa si cum a inteles ea sa se comporte in anul de gratie 2009… numai de bine si de dulce.

  25. cred ca in “laboratoarele” de constructie a loviturii de imagine cu clipul s-a luat in discutie inclusiv varianta cu “material elaborat jurnalistic” – adica contactare surse,etc. Dar a cazut imediat pentru ca ar fi insemnat ca nu se mai putea face “directul” cu Basescu
    Ori totul a fost construit pe obtinerea “directului” – care garanta impactul loviturii

    In plus, Patriciu voia si a avut momentul lui de “corazon” – nu a rezistat tentatiei de a-si clama razbunarea, pur si simplu a fost om si nu om politic. A fost o mare greseala. Putea sa cada totul, daca echipa lui Basescu il avertiza de iesirea lui patriciu cu o seara inainte, s-ar fi prins ca emisiunea de la realitatea de a doua zi e o capcana si ar fi fost pregatit.

    Chiar si asa, zic ca Basescu s-a descurcat accetabil in conditiile date ( stia ca lovise/ impinsese, nu stia ce imagini exista) , a incercat sa nu spuna ceva definitiv, nu i-a tresarit nici un muschi pe fata

    cred ca oricare altul, geoana, crin ar fi clacat cumva,ar fi avut o reactie nervoasa care l-ar fi tradat !

    vreau sa mai zic ceva: e o vorba – o femeie poate iubi un hot, un aventuriei, la limita chiar si un criminal, dar nu un om prost.
    Electoratul la fel.

    Ma tem ca Geoana are toate datele pentru a intruchipa “prostul satului”

    Singura lui sansa acum ca sa castige e sa nu apara la nici o dezbaztere directa cu Basescu.

  26. şi uite de aceea te citesc domnule Petreanu :), pentru articole de felul acesta

  27. cred ca jurnalistii au gasit raspunsurile la care faci vorbire chiar inainte de a-si pune acele intrebari. cel putin asta ne arata reflexele lor din ultimele saptamani 🙂