Mă uitam aseară la un tânăr şi imbatabil Clint Eastwood în Joe Kidd. În zilele bune ale Vestului Îndepărtat Cinematografic, încă mai puteai suci minţile damelor şi gâţii bandiţilor fără efort şi doar aşa, pentru că se-ntâmplau să fie în locul nepotrivit la momentul nepotrivit. Şi, desigur, întotdeauna eroul pozitiv era prieten cu barmanul, singurul tip cu adevărat cinstit din oraş (sesizaţi bizareria?), care nu se zgârcea niciodată la rachiu post-împuşcături. Până şi barmanul se mira, totuşi, de norocul său inepuizabil, care-l făcea să scape neatins din fiecare canonadă (scenarişti miloşi, ce să mai vorbim). Drept pentru care, măturând cioburile, ofta înspre Joe Kidd: „Jeez, Joe!” Chestie care e tradusă, în filmul meu cu hologramă şi toate taxele incluse, „Brânză, Joe”.
Brânză, Joe? Cum adică… „brânză, Joe”? Cine titrează filmele astea? O fi Iisus Mielul Domnului, dar de la asta până la a-I brânzi numele în deşert e cam mult.
Pe undeva, ar trebui să te aştepţi la astfel de traduceri încă de la început. Aţi văzut, doar, avertismentul de pe DVD-urile legale din România, acel spot care te informează că „piracy is a crime”, prompt titrat pe ecran: „pirateria e o crimă”. Pirateria? Vezi să nu, traducerea e asasină, pirateria rămâne o biată infracţiune, fraţilor!
Bănuiesc că ni se trage de la păcatul originar al traducerilor executate pe casetele VHS în anii ’80. Irina Nistor era starul incontestabil al tuturor pocirilor, e adevărat, dar un domn a cărui identitate reală mi-a rămas necunoscută se lupta şi el pentru o micuţă cotă de piaţă, acolo. A intrat în nemurire când a interpretat acronimul CIA prin „Centrul Inteligenţei Americane”, un loc ce-i va fi rămas veşnic străin, ca orice alt fel de centru al inteligenţei de oriunde. Ştiu şi numele filmului în care spunea gugumănia: „No Mercy” – tradus cu multă cruzime… „Nu, mulţumesc”.
Suficient ca să mă simt de-a binelea „asomat”, cum ar barbariza acum reporterii fără vocabular, cu referire la operaţiunea aceea ce însoţeşte, mai nou, Crăciunul nostru european.
16 comentarii Adaugă comentariu
Mai am una pentru tine, de pe vremea cand un VHS player era distractia underground a maselor insetate de cultura vestica: „The Deer Hunter” a fost tradus cu „Draga vanatorule”. Evident, memorabil.
Asta îmi aduce aminte de un „Irina Nistor” de orăşel provincial pe care l-am cunoscut în copilărie. Într-un fel sau altul reuşise să primească de afară o antenă parabolică şi înregistra filme, în general de pe canalele italiene. Pe care, evident, le şi traducea. Cel mai prost îi ieşea spectatorului la comedii pentru că individul râdea ca un nesimţit în momentele importante, iar spectatorul plătitor de casetă VHS nici traducere nu primea, nici textul original. Dar tot era mai bine ca „Brânză, Joe!”.
:))) Ei, lasă, că se întâmplă şi la case mai mari. Vă aduceţi aminte, sper, de traducătorul-interpret al preşedintelui american, proaspăt sosit în România, care a tradus „shoulder-to-shoulder” prin „şold lângă şold”.
da, innuenda, ala a fost de neuitat: shi cum traducea el candid cu „nevasta-mea” cand Bushescu jr zicea „my wife”…..dar potul l-a luat varainta la “shoulder-to-shoulderâ€, it’s true
Apropo de ce scriai tu cu ceva vreme in urma de GIGO. Adaptat la cazul asta e „Garbage Interpretated, Garbage Out”. Cand „mogulilor” din industria media le va pasa vreodata de ceea ce scot pe piata, vor cheltui niste bani si pentru angajarea unor traducatori, nu foarte buni, ci macar cu bun simt (lingvistic).
Daca aceste traduceri ar fi etichetate clar drept „mizerabile” pe toate canalele posibile si nu s-ar mai vinde, ar fi un mare pas inainte.
Din pacate, „prostia vinde”, iar acest slogan incepe sa fie aplicat mai peste tot.
As dori sa aud ceva „perle” de-ale Irinei Nistor, pentru ca ma mir, din ce stiu , era dintre putinele care se descurca mai mult decat onorabil. „in direct” cu traducerea la casca. Si n-as crede in ruptul capului ca a scos vreodata ineptii gen „branza, Joe”, chiar si in conditii „de casca”. Iar intr-o traducere scris, tihnita, cu atat mai putin.
Chiar nu inteleg de ce e pomenita aici, in context. Poate ma insel, poate vine cineva cu exemplificari.
Traducatorii de film sunt dintre cei mai prost platiti. De multe ori traducerile le fac unii fara pregatire sau care au un al doilea loc de munca si deja sunt prea obositi sa-si bata capul.
draga akg, nu stiu ce ai auzit tu, dar irina nistor este catastrofa grasa ambulanta care a stricat sute de filme prin traducerile ei idioate si prin vocea aia pitigaiata de fetita nematurizata si frigida. nu-i mai lua apararea. a facut destul rau si-asa…
uite asa ajungem sa plangem dupa Irina Margareta Nistor!
🙂
Pentru ala de mai sus: nu stiu daca Irina Nistor a stricat sute de filme. Daca ai fi vrut s-o critici cu adevarat, ar fi trebuit sa vii cu ceva argumente or tu nu faci altceva decat s-o injuri.
Irina Nistor a fost cea mai prolifica traducatoare de film ( mai era un mosulica, care traducea destul de inexact si care a abandonat destul de repede meseria asta), singurele „defecte” ar fi fost ca cea mai strigatoare la cer injuratura era ” du-te naibii” sau „la naiba” sau faptul ca nu traducea integral tot filmul, dar fara sa lase sa se piarda esentialul, iar acest lucru este scuzabil, avand in vedere ca traducea multe filme pe zi, uneori zeci. Toate astea intr-o perioada in care nu se ocupa nimeni cu asa ceva.
Ineptiile din traducerile de azi, vin si se duc. Una mi-a ramas, insa, in minte si nu pot s-o scot. Acum cativa ani, ma uitam la un film, in care o femeie matura, avea o relatie amoroasa cu un tanar cam de varsta fiului ei. Fiul femeii nu era de acord cu relatia mamei sale, asa ca s-au luat la cearta. La un moment dat, amantul femeii a avut o izbucnire catre fiul acesteia, apostofandu-l: „son of a bitch…”. In momentul urmator, tanarul reflecteaza, se uita la ma-sa, se uita la amantul acesteia si conchide: „yeah, I’m a real son of a bitch”. Traducere: „da , sunt cu adevarat un nemernic”.
Ca e supraponderala, stiam, nu m-a deranjat niciodata, nu ea juca in filmele alea, nu se dadea primadona. De altfel sunt destui grasi simpatici, dupa gusturile mele ea e unul dintre acestia. Imi place si timbrul vocii ei, nu l-as defini pitigaiat, nici macar strident. Mai degraba interesant. Toate astea sunt chestii de gust, insa, si nu au treaba cu traducerile.
Eu vorbeam de altceva si tot nu m-a lamurit nimeni, nici someone nici anotherone nici alti glumeti.
Eu o tin minte pe Irina Nistor cand traducea in Top Gun.Noroc ca am revazut filmul „netradus”.Ce sa intelegi cand „you will be trained with A1 airplanes”devenise „avioanele de astazi trebuie sa fie moderne”de ca si cum Tom Cruise zbura pe biplane din Marele Razboi!Si „lieutenant commander „, „locotenent comandant”sau „lieutenant JG” Gica(JG „junior grade”,grad in marina US aproximativ de sublocotenent)”in locotenentul JG Gica.Sau cand „gunny”(pentru militari cuvantul este un substantiv propriu si este sergentul de companie din infanteria marina americana)devine „artileristul”.Este drept ca aiureala cu gunny am descoperit-o si intr-un roman al lui Tom Clancy unde „gunny”care este de fapt intraductibil,era tradus”pushchi”. Astea sunt doar cateva perle.Care insa mai strica din trama filmului,oricum iti dau o imp-resie neplacuta.E ca in bancul cu al saselea (VI)Lenin…
mie de la IMN cea mai stralucita perla mi se pare aia cu „iata, intra usile!”. era vorba de trupa the doors 🙂
Alt „model”: focus grup la o cercetare de piata, pentru produsul X. De la client participa si o tanara doamna, vorbitoare de limba engleza. I se aduce translator: o alta doamna, in etate, par alb ca zapada, coafata & imbracata impecabil, super manierata, vorbind o engleza cu un accent britanic fara cusur. Da’… surda lemn; si cu niscaiva probleme de memorie – vizibile mai ales la frazele lungi, in conversatiile extrem de animate. Cei din sala spuneau Ford, ea traducea Sony… :))
Un traducator bun costa, deci mai bun Google translate. Si cand te gandesti ca optiunea asta este utilizata si in unele (importante) institutii publice… nu spui care…
Revenind la traduceri si la filme, in special cele de pe TV: oare aici CNA-ul nu mai are nimic de spus?!
Cu Irina Nistor, astea erau vremurile. Chiar daca le mai gresea cu traducerile (am auzit si eu ca ca traducea multe filme pe zi si nu era timp de elaborat traducerile), nu uitati ca erau anii in care aveam 2 ore de TV/zi iar VHS-ul (un player costa 30-40 000 de lei, adica aproape jumatate de Dacie 1300) ne arata ca mai exista si altceva pe lumea asta decit ce ne dadea noua TVR-ul sa vedem. Imi aduc aminte cu placere cind replici de genul „fuck you” sau „shit” erau traduse aproape invariabil cu „Du-te dracului” sau „La naiba” (merci Titi de aducerea aminte) pronuntat pe un ton inconfundabil. Sincer, chiar asa traduse, era o bucurie sa vezi o caseta cu ultimul film al lui De Niro, Al Pacino, sau alti actori deveniti intre timp „monstrii” ai ecranului.
Cu traducerile actuale, rezultatul este mult mai trist.
Lipsa de profesionalism? Las’ ca merge si asa? Graba?
Cite un pic din fiecare, zic eu.
Si, vorba cuiva de mai sus, pina la urma platim si TV-ul si DVD-urile, cu traducere cu tot, si nu mai traim in vremurile VHS-ului sa inghitim orice.
Iar faptul ca traducatorii, profesionisti sau nu, sint prost platiti nu mi se pare o scuza sa-si faca treaba de mintuiala. Pentru ca, procedind asa, primii nu fac decit sa-si bata joc de propria lor profesie, iar ceilalti de modalitatea prin care cistiga un ban. Iar piata ii va taxa mai devreme sau mai tirziu.