La Bucureşti a fost lansat miercuri primul manual digital, destinat elevilor din clasele III-VII care urmează cursului opţional de ecologie aprobat de Ministerul Educaţiei. Manualul acesta, în forma tipărită, are deja un trecut: a fost introdus în 2004 iar de atunci a fost folosit în 250 de şcoli, predat de 1.250 de profesori şi studiat de 25.000 de elevi.
Iată, acum, manualul „Lecţia verde” vine şi sub formă digitală – ca pdf sau ca aplicaţie pentru iPad. Am văzut zilele trecute versiunea pentru iPad. Seamănă, în principiu, cu publicaţiile construite special pentru tablete (Project, Daily), chiar dacă nu atinge nivelul de subtilitate şi spectaculozitate al acestora. Nici n-a avut bugetul acelora, desigur, dar esenţa şi elementele de bază sunt acolo: comandă prin atingere, operaţiuni diferite în funcţie de gesturi diferite, capacitatea de a accesa un dicţionar, la selectarea de cuvinte, dacă ai conexiune net pentru definiţii, posibilitatea de selectare şi evidenţiere permanentă a unor paragrafe etc.
Acum, deşi aţi putea crede altfel, acesta nu e un articol publicitar. E doar un semnal şi un salut pentru viitorul care-şi face apariţia prin şcolile din România. Ca utilizator intensiv de tabletă, ştiu că a citi pe iPad, de exemplu, e binişor diferit de felul de a citi o carte. Nu mai bun, nu mai rău, ci diferit. Tableta îţi permite, mai degrabă, o meta-lectură, în care poţi obţine instantaneu informaţii şi face conexiuni pentru orice se află în cartea pe care o citeşti în acel moment. Teoretic, poţi face asta şi în cazul lecturii clasice, doar că trebuie să te afli în Biblioteca Academiei. Pe de o parte, câştigi în suprafaţă şi acoperire. Pe de cealaltă, pierzi în profunzime şi concentrare. Minţile tinere vor fi avantajate de acest nou mod de a citi – de a meta-citi – pentru că au capacitate mare de absorbţie. Ce conexiuni surprinzătoare se vor naşte din nişte minţi proaspete hrănite cu astfel de doze mari de informaţie inter-conectată rămâne de văzut.
Deci, neîndoielnic, sunt pentru introducerea tabletelor în şcoli, chiar dacă asta presupune şi dificultăţi logistice importante (gândiţi-vă, numai, câte dintre ele se vor sparge prin ghiozdanele unor copii plini de energie, care aleargă şi se buşesc brownian în fiecare recreaţie).
Însă nu că se vor strica mă îngrijorează, cu adevărat, ci că tabletele vor fi folosite de toată mafia de lipitori care sug de vlagă învăţământul românesc pentru a se îmbogăţi şi mai tare, chinuind, în acelaşi timp, şi mai rău copiii.
Într-un articol formidabil de lucid şi de onest despre adevăratele şi cumplitele probleme ale învăţământului naţional (Cum produce şcoala tâmpiţi, Contributors, 9 februarie 2012) Mihai Maci povestea cum a avut curiozitatea să cântărească, o dată, ghiozdanul fetiţei lui de clasa a V-a şi cum a descoperit, cu oroare, că ghiozdanul acela cântărea între 7-12 kilograme – toate manualele, caietele, culegerile ş.cl. dinăuntru fiind, fireşte, obligatorii.
Faceţi un mic exerciţiu de imaginaţie, acum. Nu e greu: vă rog să vă imaginaţi că trebuie să căraţi zilnic, la şi de la locul de muncă, în spate sau în mână, o greutate egală cu o treime din greutatea dv. corporală. Aveţi 60 de kg. trebuie să duceţi 20. Aveţi 100, trebuie să trageţi 33. Acum, faceţi un pas în plus: când sunteţi la magazin, data viitoare, ridicaţi un bax de apă minerală, dintr-acela de 6 sticle. Are maximum 12 kg. Nu 20, nici 33. 12 kg, cât ghiozdanul dintr-o zi aglomerată a unei fetiţe de 12 ani.
E înspăimântător, nu?
Mai mult, gândiţi-vă cât au de muncit, de fapt, aceşti copii: între 4-6 (mai mult?) ore la şcoală, plus încă 3-4-5 ore acasă, ca să-şi facă temele pe care le primesc de la şcoală. Dacă pe noi, ca adulţi, ne pune angajatorul să muncim mai mult de 8 ore pe zi, suntem îndreptăţiţi prin lege să cerem compensaţii financiare. Dar copiii nu au această protecţie legală.
Copiii noştri cară la şcoală ghiozdane cât o treime din greutatea lor şi muncesc sistematic cu 20-30% mai multe ore decât programul legal de lucru în România. Cum credeţi că se simt şi cum credeţi că le-ar mai putea plăcea şcoala, în condiţiile astea?
Şi de ce această cumplită situaţie? Pentru că, explică Mihai Maci (şi poate verifica orice părinte care are un copil la şcoală) o nesfârşită liotă de „autori” parazitează sistemul de învăţământ şi, prin vechiul sistem de pile-cunoştinţe-relaţii reuşesc să impună distribuirea – şi cumpărarea! – de tot soiul de „culegeri, manuale şi compilaţii” care, spune autorul, „nu mai sunt – ca pe vremuri – pentru tot gimnaziul, nici măcar pentru clasa a V-a; acum sunt semestriale.” Cu alte cuvinte, pentru ca nişte insuficienţi şi împietriţi să facă un ban în plus, România îşi sacrifică tinerele generaţii, lăsându-le pradă cumplitului şi, iată, nemuritorului „meşteşug de tâmpenie” documentat încă de pe vremea lui Ion Creangă. Să nu ne mai mirăm, atunci, că puştimea din România dispreţuieşte şcoala şi se îndepărtează de ea. Copiii simt, instinctiv, că sunt tranzacţionaţi ca o marfă oarecare şi se feresc şi ei, cum pot. Nu ei sunt de condamnat.
Or, în această situaţie, poate că ar fi bine ca toate manualele acestea să devină electronice, nu? Copiii ar căra mai puţin la şcoală, pentru că o tabletă obişnuită poate duce cu sine o ditamai biblioteca: biţii nu cântăresc nimic.
Dar nu carecumva tocmai acest avantaj digital va fi folosit de paraziţii sistemului pentru a distribui şi mai multe culegeri şi manuale, care vor încărca şi mai mult timpul şi aşa îngrozitor de scurt lăsat copiilor din această ţară?
Ca atare, suntem, iar, în dilema în care ne împinge mereu nimicnicia administraţiei naţionale: viitorul e aici şi bate la uşă, puternic şi frumos, doar că de partea cealaltă, cu mâna pe clanţă, stau câţiva profitori care abia-l aşteaptă să-i sugă toată vlaga.
31 comentarii Adaugă comentariu
In clasicul stil romanesc, atunci cand facem un manual digital care sa ajunga la cat mai multi copii il producem pentru iPad.
Pentru ca in Romania este mai probabil ca un copil sa aiba un iPad de 1600 lei decat sa aiba o tableta cu Android de 300 lei.
Probabil ca versiunea urmatoare o sa mearga doar pe Vertu.
Este si un pdf acolo.
De 150 MB!
Manualul poate fi citit si pe site, nu trebuie sa downloadezi pdf-ul, iti trebuie doar acces la internet. Vezi sectiunea „Manual online”. 🙂
Probabil ca exista si varianta tiparita, la biblioteca scolii 🙂
Ideea unei aplicatii de tableta pentru copii ar trebui sa fie interactivitatea. Asta ii atrage, nu schimbarea suportului de pe care citesc.
nici mai sus la facultate nu gasesti ceva deosebit. in iasi avem o rectorita ce isi trece la cv ca ‘citari in baze de date nationale si internationale’ linkuri de bloguri si o aparitie in who’s who.
totul bine si frumos. evoluam si trebuie sa decidem daca suntem in fruntea acestei evolutii sau vom fi depasiti de ea.
probleme care trebuie de rezolvat INAINTE de tablete:
1. sistem de achizitii transparent si eficient. deocamdata suntem pe locul 137 din 139 de tari analizate de world justice project in privinta transparentei deciziei guvernamentale. in spatele nostru e coreea de nord si zimbabwue. asa ca, deocamdata, chestia asta nu va fi decat un alt mare tun cu bani publici (de inmultit 4 milioane de elevi cu, sa zicem, 700 de lei)
2. o revolutie in programele scolare. atata vreme cat scoala romaneasca promoveaza o simpla acumulare de cunostinte serbede, fara aplicatie in viata reala, atata vreme se invata doar pentru a trece niste examene, nu pentru a putea folosi ceva in viata, fiecare elev poate sa aiba si 10 tablete. nu se va schimba nimic.
3. decurgand din 2, o necesara reevaluare a statutului cadrului didactic, cu componente pornind de la salarizare pana la implicarea mai puternica in viata copiilor.
daca punctele 2 si 3 nu se aplica, la cele 12 kg din ghiozdanul fiecarui elev se vor adauga inca cele cateva sute de grame ale tabletei.
oricum, chiar dupa implementarea predarii cu tablete, in conditiile in care scrisul de mana si cartile de hartie vor mai ramane inca multa vreme, metodele traditionale trebuie sa aiba inca un loc important.
Exact ce spuneam: viitorul suna bine, pacat ca rage prezentul asurzitor.
Rage prezentul, da. Si sa-l vezi cum rage la tara. Ce-mi place mie ca astia gandesc solutii aplicabile (doar partial) in marile orase. Prima oara cand ma voi duce in satul natal al lui taica-meu, voi lua tableta cu mine. Asa s-o arat la oameni. Me-e frica doar sa nu iau bataie d-aia cu furci si coase. Cand or vedea „oglinda aia cu viata in ea”.
Lasă că acolo o să vină baronul local al satului în Poiana lui Iocan. O să-i strângă pe toţi la un mic şi o bere şi o să le proiecteze lecţia de pe ipad pe plasmă prin WiDi.
Cred ca ceva asemanator spunea si bunica-tu cand a auzit ca se baga curent.
Nici vorbă. Bunică-miu îi zicea lui taică-miu: Petrică, fii atent să nu cazi de pe stâlpul ăla!!! 😆
Fiindcă asta a făcut tatăl meu la tinereţe, domnu` Petreanu: a participat la electrificarea României. Păcat că nu s-a făcut inginer electrotehnician, acum eram şi eu fiul unui ziarist-reporter-blogger, cine ştie. 🙄
E un inceput timid, sper sa fie in directia buna.
Imi dau seama inca o data ca suferim de lipsa viziunii pe termen lung – este considerata o victorie majora lansarea de continut in format digital (formatul .pdf are peste 20 de ani, .mobi vreo 10 samd) in timp ce altii au deja *programe* de invatamant adaptate vremurilor. Vezi polonezii care au adoptat deja „Scoala Digitala” inca de la inceput dupa standarde deschise (ca sa nu lase loc capuselor, ce fraieri!) http://creativecommons.pl/2012/04/digital-school-program-with-open-textbooks-approved-by-polish-government/
Altii au trecut deja la pasul urmator: de ce sa studiezi dupa un text electronic (indiferent in ce format) cand te poti loga pe un site al scolii unde sa ai acces (din orice browser/tableta/whatever) direct la cursuri video cu/fara traducere pentru studenti straini, export in format pdf/ppt/samd pentru aprofundare offline, cu adnotari, note de curs, quizz-uri la care afli nota in secunda in care ai dat Submit la raspunsuri, teste interactive la care dai upload la „tema de acasa” si esti gradat nu doar dupa corectitudine ci si ponderat daca te-ai inscris sau nu in termenul de predare (ex. doar 50% daca ai depasit deadline-ul), suportul de curs, forum/chat unde iti raspunde proful sau asistentul online in anumite perioade sau poti coresponda cu colegii de curs samd samd.
Cateva link-uri (sper sa nu le lase Vlad prada spam-ului, multumesc):
https://www.khanacademy.org/
https://www.coursera.org/courses
http://class2go.stanford.edu/
(da – se poate inscrie oricine, da – sunt gratuite si pe platforme deschise, da – chiar poti urma un curs la Stanford stand pe canapea, cam 3-4 ore pe saptamana, nu – nu poti sa trisezi, examenul final il iei sau nu pe bune). Singurul dezavantaj pe care l-am vazut e ca evident „diplomele” primite sunt practic niste „Certificate of Achievement” neacceptate in viata universitara reala, insa mie nu mi se par deloc fara valoare!
De asa ceva cred ca avem nevoie pentru elevii nostri, nu (doar) de tablete de la producatorul X pe care sa mearga doar cartile digitale de la Y si Z.
LIKE!
@Vlad Petreanu – scuze, cred ca am exagerat cu link-urile intr-un comentariu anterior. Sper ca nu a fost sters automat si poate fi aprobat din spam, iti multumesc.
..o fi pe la tara, pe coclauri dotati elevii cu ipaduri si cu internet 4g ca sa descarce pdfuri de 150 mb!!!!…cand stau cu vaca la pascut…si sa fim seriosi „un curs ecologic interactiv”..ce dracu ar trebui sa insemne sintagma asta..? cursul este ecologic..sau este un curs despre ecologie cu elemente de interactivitate…?..daca nu ati vazut un cd interactiv pt prescolari – gen TUp Tup casa vedeti ce tampenii debiteaza pe acolo despre mediu si ecologie unele personaje va recomand serios sa luati DEXul si sa rulati asemenea aplicatii..o sa va cruciti
Deci de acum vom fi obligati sa ducem copii pana la usa scolii si sa-i luam de acolo indiferent de varsta si distanta fata de casa. E ca si cum ai scrie pe ei „Da-mi doua palme si ia-mi tableta din ghiozdan!”
Un sistem de dulapioare cu cheie in clasa, unde sa-si lase materialele de desen, hainele de sport, carti/culegeri de care nu au nevoie acasa, tableta miraculoasa? Nu, nu-s bani in asa ceva…
ah, nu – ca dulapioarele alea nu se pazesc singure. si trebuie un sistem video care sa inregistreze cine si-a incordat mushchii …
de cand am terminat scolile sunt bucuros ca nu mai trebuie sa merg la scoala 6-7 ore pe zi, sa car dupa mine manuale si caiete dupa care sa mai fac si teme! bine, eu am fost un prost, fata de altii care veneau 2-3 zile pe saptamana, cu un pix si un caiet pe care mazgaleau ce le trecea prin cap in timpul dintre pauze, dupa care se duceau la barul de vizavi 🙂
– Mamaaaa, vreau şi eu o tabletă!!!
– Aoleu, puiul mamii, ce te doare? Aspirina e bună?
ah, si sa vezi dupa aia tiganii – aplicind un algoritm de random la iesirea din scoli. beneficiarul randomului se duce acasa cu geanta si mai usoara – depinzind de „input” – adica fara tableta de 300 ron sau fara ipad-ul de 1600
😆
Nimeni si nimic n-o sa inlocuiasca vreodata o carte bine facuta si frumoasa. Am acasa un subset din manualele pe care le-am avut la scoala pe vremea impuscatului, cele mai frumoase. Am un metru cub de manuale de toate gradele, de diainte de primul razboi si de dupa al doilea, ale bunicilor, parintilor, unchilor si matusilor, verilor si prietenilor mei. Toate materiile. Toate frumoase, majoritatea interesante. Nici unul de dupa revolutie…
***
Am plecat de-acasa cu o valiza, si cu o mega-biblioteca de zeci de giga de carti, un laptop si doua eReadere. Daca n-am incotro si trebuie, citesc „electronic”, da’ daca vreau sa citesc pentru placerea mea, prefer tiparitura frumoasa. Si la gazete, si la carti…
Foarte frumos, felicitari! Nici eu nu mai am pe unde pune cartile – la propriu! – da’ nu ma las, tot cumpar 🙂
„Pe de o parte, câştigi în suprafaţă şi acoperire. Pe de cealaltă, pierzi în profunzime şi concentrare.” – de fapt spre asta ne îndreptăm şi cam asta înseamnă tot mai mult cititul – nu eşti singur ca atunci când citeşti o carte ci participi, eşti conectat.
Tabletele sunt binevenite, problema e alta, ce strategie educaţională stă în spatele lor – faptul că îi pui unui copil o tabletă în faţă nu-l face un om învăţat (poate un pic mai deştept) – aşadar strategiile? pe unde-s?
Bon. Am glumit destul pe temă, acum vorbim serios.
1. Ideea e bună, dar trebuie să acopere mai multe tehnologii. Nu este toată lumea la nivelul (financiar) necesar pentru ipad.
2. Am descărcat pdf-ul şi am citit din el.
Dumnezeuleeeee, nuuuuu!
Dacă acela e manual, dacă a fost tipărit în trecut şi dacă au chinuit elevii cu el, atunci să nu vă mire nimic.
Citiţi şi vă cruciţi dacă nu mă credeţi pe mine!
Păcat, uite aşa se duce naibii o idee bună, atunci când porneşte cu stângul.
Va dati seama ca numai pentru ca avem ideea de a folosi un suport nou nu inseamna ca vom avea parte si de un continut nou… Cred ca ar trebui facut ceva mai intii la continut. Cred asta deja de multi ani, si-i aud pe multi vorbind, plini de bune intentii. Rezultatul l-ati remarcat chiar dvs.: „Dumnezeuleeeee, nuuuuu!”
O varianta mai buna: sa se desfinteze scoala nationala si Ministerul Educatiei. Oricum e o institutie desueta, practic face doar rau. Daca intrebi 100 de oameni, minim 90 o sa iti spuna ca ce au retinut – si utilizeaza in viata reala din scoala o puteau face in 2 ani. In rest e timp pierdut, echivalent cu inchisoarea!
Elevii nu doar sunt munciti mai multe ore decat adultii si fara sa fie platiti, dar sunt si inchisi, brutalizati, lipsiti de ani din viata, ani in care nu au dreptul legal sa faca nimic. Practic e o inchisoare – la fel ca armata obligatorie. Desi parea SF armata s-a redus, apoi a disparut si oamenii pot fi „barbati” si fara armata. Exact la fel va fi si cu scoala.
Invatarea si mai ales invatarea reala nu are legatura cu sistemul institutional de stat!
Am citit articolul lui Mihai Maci (cand a aparut) si ma intrebam daca fiul meu va reusi sa isi care ghiozdanul fara sa se cocoseze pana in clasa a V-a, oricat de Chuck Norris este el. Am vazut (mai demult) un reportaj despre niste tablete care trebuiau sa inlocuiasca, cataloagele dar care stateau prafuite intr-o cancelarie din Timisoara (parca) pentru ca nu mergea cum trebuie serverul (sau aplicatia?) la care s-ar fi conectat. Sunt multe scoli in care s-a implementat catalogul virtual, dar aplicatiile sunt facute „pe genunchi” (nu poti pune o absenta cum trebuie, nu iti calculeaza medii, nu poti face o cautare, nu poti imprima, nu … multe) si profesorii oricum sunt obligati sa le foloseasca in paralel cu cele pe hartie.
Toata lumea stie ca scolarii au mult mai mult de lucru acasa (cei care vor sau pe care ii pun parintii), dar ii consider vinovati si pe parinti ca cei mici stau cu orele sa isi termine temele. De ce?! Pentru ca un profesor cu un salariu de 1000 lei (asta dupa zece ani de predat, grade si alte diplome), cu un copil de crescut acasa, va face orice (este legal si) ii permite sistemul ca sa nu moara de foame. Si atunci va vinde cartile pe care alti colegi le scriu si pe care editurile (cu sau fara „ajutorul” directorului) i le baga pe gat. Dar parintii ar putea ataca si stopa aceste practici, ar putea cere respectarea programei si a planificarilor, insa sunt mult prea ingrijorati si ocupati cu munca (sa nu moara de foame la randul lor).
Astazi suntem in noroi pana la gat (sanatate, invatamant, justitie, economie, agricultura, tot) si nu vom iesi de aici fara educatie. Oamenii nu par sa realizeze, dar in 20 de ani vom plati scump aceasta delasare.